România Mare și Franța în schimburile comerciale din anul 1931

România și Franța au fost aliate în prima conflagrație mondială și ar fi trebuit să dezvolte schimburi comerciale de amploare în vedere creșterii nivelului de trai. Teoria este frumoasă, dar în practică Parisul nu prea era interesat de estul continentului din cauză că se cumpăra în cantități prea mici.

România a ajuns în anul 1931 să cumpere numai 15.680 t de mărfuri diverse și numai 892 t erau motoare și aparate pentru economie. Nici mașinile franceze nu erau la mare căutare, doar 228 de tone ajungând pe meleagurile carpatine. Chiar dacă industria metalurgică franceză era renumită, n-a reușit să impresioneze și doar 4.200 t au ajuns în porturile românești. Relațiile economice la capitolul importuri erau deosebit de slab dezvoltate și numai din Germania erau aduse 69.922 t de fier și lucrări în acest metal.

Franța era un client interesant în ceea ce privește domeniul exporturilor și acestea erau aproape duble, dar cantitatea de mărfuri era deosebit de ridicată. Parisul putea să fie mai generos cu plățile ca pentru aliați. Principala marfă cerută era petrolul și au plecat spre vest 557.908 t. Prețul oferit de către clienții din Hexagon era deosebit de scăzut și chiar a fost sub cel dat pe tona de cereale.

Cele 375.862 t de cereale au fost prețuite la ceva mai mult de 965,7 milioane de lei și țițeiul și derivatele au fost apreciate la numai 1,04 miliarde de lei. Cumpărătorii din statele industrializate încercau să ofere prețuri cât mai mici pentru materiile prime și petrolul începea să fie în cantități prea mari pe piețele occidentale în urma politicilor de forțare a exporturilor în vederea acumulării de valută forte.

Autoritățile de la București erau mulțumite că soseau bani în țară prin forțarea exporturilor, că puteau fi cumpărate arme și se obținea o securitate în condițiile unor relații internaționale tulburate de conducători. Politicienii și patronii din ambele state n-au vrut sau n-au știut să dezvolte schimburile comerciale și să facă investiții la un nivel avantajos pentru ambele părți.

_{Foto sus: Peisaj petrolifer la Moreni, una dintre cele mai bogate regiuni petrolifere ale României interbelice. De la Moreni, petrolul mergea prin conducte direct la Constanţa şi la Giurgiu (© iMAGO Romaniae)}