România Mare, averea și pasiunea pentru luxul orbitor

Primul Război Mondial s-a încheiat prin armistițiul din 11 noiembrie 1918 și oamenii au dorit cât mai repede să uite de coșmarul militar și să trăiască mai bine. Anul 1919 a dus la formarea unui nou stat în Europa de Est și prosperitatea a început să fie vizibilă prin extinderea afacerilor la nivel local, regional și național. Era o transformare vizibilă fără precedent și la recensământul din 1930 s-a constatat că peste 50% din firmele existente au fost înființate după actul Marii Uniri. Accelerarea vieții economice a dus la sporirea prosperității locuitorilor și metalele prețioase au început să pătrundă până-n cele mai îndepărtate sate. Bogăția era însă evidentă în mediul urban, îndeosebi în capitală și marile orașe.

Aurul și bijuteriile au fost din cele mai vechi timpuri folosite pentru a demonstra succesul în viață și piața românească era deosebit de atractivă pentru producătorii din domeniu. Au fost aduse 68 de tone de produse din metale prețioase în anul 1929, cel în care se zice că a început criza economică, și au urmat alte 74 t în 1930. Au fost importate 66 t și în 1931, dar apoi a urmat o scădere a interesului pentru bijuterii și lucrări fine în metal, prosperitatea fiind demonstrată prin automobile sau case de mari dimensiuni. Cel mai prost an pentru comercianți pare să fi fost 1935, atunci când au fost achiziționate din străinătate doar 25 t. S-a revenit în 1937 la 53 t și ultimul an de pace a rămas în istorie prin cele 41 t aduse. Aceste scăderi trebuie să fie puse și pe seama extinderii firmelor care prelucrau local metale prețioase și astfel nu mai erau comenzi pentru obiectele scumpe din Franța.

Vârful de glorie al comercianților de metale prețioase a fost înregistrat în anul 1927, atunci când au fost aduse 116 t de marfă scumpă și frumos prelucrată. Cererea a fost mare în 1928 și au mai sosit 113 t, dar apoi interesul a început să mai scadă pentru obiectele care nu erau de uz cotidian și de utilitate practică.

Aurul mergea întotdeauna cu o haină din blană cât mai scumpă și doamnele din înalta societate se întreceau în achiziții costisitoare pentru soți sau amanți. Dacă în anul 1919 au fost cumpărate numai 18 t de blănuri din cauză că erau lipsuri financiare după război, cererea a devenit greu de satisfăcut pe măsură ce trecea timpul. Importurile cele mai mari au fost 1928 și s-a ajuns la 137 t, după cele 135 din anul precedent. Produsele din piele animalelor țineau de cald în sezonul rece, dar hainele scumpe erau achiziționate îndeosebi pentru prestigiu social.

Societatea din România interbelică era dornică să fie aurită și fiecare familie încerca să dețină obiecte din metalul strălucitor. Statistica importurilor nu este completă din moment ce date separate pentru bijuterii sunt consemnate separat începând din 1927. A venit apoi comunista eră, bijuteriile și monedele din aur fiind strânse sub amenințarea cu închisoarea. A fost o sărăcire în masă a celor mulți în vederea aplicării utopiei lui Iosif Vissarionovici Stalin. Moscova a avut grijă să aducă sărăcie și lacrimi pe meleagurile românești.

Comunismul a însemnat un dezastru pentru poporul român și, din păcate, a durat 45 de ani.

Forța de ocupație a devenit prea obișnuită și masele de români cred că numai un model de lagăr poate să aducă fericire și prosperitate.

Statul comunist a jefuit aurul românilor pentru a menține sărăcia egalitaristă și trebuia să se uite că a fost cândva o epocă în care metalele prețioase erau importate în cantități importante. Se aducea într-un an mai multe produse decât actualul stoc de metal prețios al BNR.

_{Foto sus: București. Calea Victoriei în anii '40 ai secolului trecut (© iMAGO Romaniae)}