Relațiile comerciale ale României socialiste cu Coreea de Nord

Se vorbește că pe vremuri exista un conducător bun, capabil, patriot și care a reușit să dezvolte economia socialistă astfel încât oamenii să aibă locuri de muncă din belșug. Cetățenii României contemporane fac exerciții de convingere pe tema înainte era mai bine. Totuși, nu prea era pâinea cea de toate zilele pe meleagurile socialiste. Cum se explică fenomenul?

Soluția este simplă: dirijarea mărfurilor spre state cu o economie slabă pentru a atrage și alte popoare în marele lagăr comunist. Erau risipite resursele țării în vederea punerii în practică a ideilor venite din secolul al XIX-lea și care nu mai aveau pic de legătură cu actualitate. Nicolae Ceaușescu era primit cu multă căldură în Coreea de Nord și atitudinea liderilor asiatici era absolut normală. Statul european asigura funcționarea economiei locale prin realizarea de importuri de mărfuri în schimbul bunurilor industriale ce erau cu valoare mai mare. Balanța comercială era în defavoarea poporului român, cel ce muncea pentru a asigura funcționarea unui regim utopic. Dacă au fost făcute în 1975 exporturi de 110,5 milioane de lei valută, importurile au fost numai de 74,6 milioane și astfel România socialistă finanța un avanpost al lumii comuniste împotriva popoarelor vecine. Nici în anul 1980 nu s-a schimbat situația și autoritățile de la București aveau de recuperat aproape 54 milioane de lei valută.

Anul 1981 marchează o transformare radicală a anuarului statistic comunist și datele sunt prezentate în lei pentru a masca situația dezastruoasă din țară. Nicolae Ceaușescu era presat să achite datoriile externe ce se acumulau din cauză că economia nu mergea, situație valabilă în tot lagărul socialist. Chiar dacă s-a trecut la o politică de raționalizare a resurselor, liderul comunist tot a depus eforturi pentru a susține statul din peninsulă. A trecut la reducerea exporturilor pentru a face economie, dar a sporit mult importurile și a apărut un deficit comercial.

A fost normal să apară probleme mari de funcționare în sistemul economic și s-a ajuns în situația de faliment până când s-a decis să fie sacrificat poporul pentru plata datoriei externe.

S-ar putea spune că doar câteva date despre relațiile comerciale cu Coreea de Nord nu sunt suficiente pentru a demonstra că economia României socialiste nu funcționa din cauza planificării defectuoase a exporturilor în vederea susținerii fraților în credința politică. Problema era că situația era veche și nu existau soluții pentru a dezvolta un comerț înfloritor. Erau trimise mărfuri multe și nu prea erau bunuri pentru import. Cum nici bani lichizi nu prea aveau comuniștii nord – coreeni, datoriile din sistem începeau să se acumuleze. Chiar statisticile statului european scoteau în relief situația gravă în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor comerciale cu statul din Extremul Orient. Dacă se adaugă și costurile de transport, schimburile de mărfuri nu erau rentabile. Nicolae Ceaușescu a dat indicații clare să fie menținute tranzacțiile și s-a contribuit astfel la sporirea ineficienței economice. Parteneriatul cu statul vietnamez a fost o adevărată piatră de moară de gâtul poporului român. Au fost trimise mărfuri de 58 milioane de lei valută în anul 1970 și au fost importate bunuri de 0,8 milioane. Era o adevărată gaură neagră unde dispăreau bunurile cerute de autoritățile de la Hanoi pentru a rezista în fața SUA. Au fost trimise mai multe mărfuri în 1980, suma creditului ajungând la 192 milioane de lei valută. Erau pompate resurse în vederea susținerii unui stat ce nu putea să ofere decât produse ieftine sau care nu erau prea interesante în procesul de dezvoltare a fluxului financiaro – economic.

Picătură cu picătură s-a făcut datoria mare și generozitatea față de Vietnam a continuat și în 1981. Nicolae Ceaușescu făcea totul pentru alte popoare în timp ce populația suferea de tot felul de lipsuri și medicamentele puține condamnau la moarte.

_{Foto sus: Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în Republica Democrată Coreeană, în iunie 1971 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 69/1971)}