Referendumul ┼či dictatorii jpeg

Referendumul ┼či dictatorii

Ideea de a consulta popula┼úia pentru o singur─â decizie politic─â nu e popular─â ├«n toate ┼ú─ârile. Englezii, spre exemplu, au fost ├«ntotdeauna reticen┼úi fa┼ú─â de ideea de referendum, pe care fostul premier laburist Clement Attlee ├«l considera a fi ÔÇ×instrument al despo┼úilor ┼či dictatorilorÔÇŁ, scrie istoricul britanic Nigel Jones pentru HistoryToday.

Referendumul ├«n forma sa modern─â poate fi considerat o mo┼čtenire a familiei Bonaparte. ├Än Fran┼úa, primul referendum a avut loc ├«n iulie 1793, ├«n mijlocul revolu┼úiei:to┼úi b─ârba┼úii adul┼úi au trebuit s─â voteze pentru ratificarea Constitu┼úiei elaborate de Comitetul Salv─ârii Publice. Pe h├órtie, noua constitu┼úie era ÔÇô precum avea s─â fie constitu┼úia stalinist─â din 1936 ÔÇô c├ót se poate de democratic─â, proclam├ónd chiar dreptul poporului de a se revolta ├«mpotriva tiraniei. ┬ż din electorat s-a ab┼úinut de la vot, ┼či din cei aproape 2 milioane de aleg─âtori, 99.41%au sus┼úinut constitu┼úia (1), ├«n timp ce doar 11.000 au votat ├«mpotriva adopt─ârii acesteia. Un an mai t├órziu, lovitura de stat care avea s─â-l ├«nlocuiasc─â pe Robespierre de la putere ┼či-a legitimat ac┼úiunea apel├ónd din nou la voin┼úa popular─â printr-un referendum. Rezultatele au fost din nou extrem de favorabile:95% din cei care au votat au aprobat Directoratul.

Francezii aveau s─â mearg─â la vot din nou ├«n 1800, dar de data aceasta chema┼úi de Napoleon Bonaparte. Acesta dorea acum ├«nl─âturarea conducerii pe care ultimul referendum o aprobase ┼či urm─ârea s─â devin─â Prim Consul al Fran┼úei. Fratele lui, Lucien, care ocupa func┼úia de ministru de interne, s-a ocupat de organizarea referendumului ┼či tot el a anun┼úat rezultatele:99.9% din francezii care au mers la vot au aprobat asumarea puterii dictatoriale de c─âtre Napoleon (cu men┼úiunea c─â 77% din cei cu drept de vot nu s-au prezentat la urne). Doar 1.556 au r─âspuns cu Non. Doi ani mai t├órziu, Napoleon se ├«ntorcea din nou c─âtre popor:la referendumul din 1802, 99% au votat pentru ca Napoleon s─â devin─â consul pe via┼ú─â. ├Än 1804, acela┼či procent de aleg─âtori vota ├«n favoarea proclam─ârii Imperiului. Ultimul referendum napoleonian a avut loc ├«n aprilie 1815 ┼či a avut ca scop demonstrarea sprijinului popular de care fostul ├«mp─ârat se bucura ├«n r├óndul francezilor. Dou─â luni mai t├órziu, a venit ├«ns─â ┼či verdictul final ├«mpotriva Napoleon:b─ât─âlia de la Waterloo.  

220px Napol3 jpg jpeg

Louis Napoleon Bonaparte, nepotul de frate al ├Ämp─âratului, avea s─â-i semene foarte mult din unele puncte de vedere. ┼×i el s-a bazat pe referendumuri pentru a-┼či atrage sprijinul popular ├«n privin┼úa deciziilor politice. Louis Napoleon a fost ales pre┼čedinte ÔÇô ├«n baza unor alegeri electorale ÔÇô ├«n 1848, dar spre sf├ór┼čitul mandatului a ├«ncercat s─â-i conving─â pe parlamentari s─â-i permit─â s─â mai candideze o dat─â. Ace┼čtia au refuzat, astfel c─â Bonaparte a trebuit s─â rezolve altfel problema:printr-o lovitur─â de stat.

Aceasta a avut loc pe 2 decembrie 1852, ├«n ziua anivers─ârii ├«ncoron─ârii lui Napoleon I ca ├Ämp─ârat ├«n 1804 ┼či a victoriei de la Austerlitz din 1805. Puciul a fost organizat ca la carte:solda┼úii au ocupat punctele strategice, opozan┼úii politici au fost aresta┼úi, presa a fost trecut─â sub t─âcere, criticii regimului ÔÇô precum Victor Hugo ÔÇô au fost exila┼úi, iar Adunarea Na┼úional─â a fost dizolvat─â. 24.000 de oameni au fost aresta┼úi, iar c├óteva sute au fot deporta┼úi ├«n colonii. Marx avea s─â compare lovitura de stat a lui Louis Napoleon cu cea organizat─â de unchiul s─âu, scriind ├«ns─â c─â ÔÇ×istoria se repet─â:prima oar─â ca tragedie, a doua oar─â ca fars─âÔÇŁ.

Dup─â lovitura de stat, Louis Napoleon a organizat un referendum pentru validarea ac┼úiunii. Rezultatele nu aveau cum s─â fie altele dec├ót cele a┼čteptate av├ónd ├«n vedere c─â presa opozi┼úiei fusese suspendat─â, iar meetingurile publice interzise. 7.5 milioane de francezi au votat ├«n favoarea lui Bonaparte, iar 650.000 ├«mpotriv─â.

Un an mai t├órziu, o nou─â Adunare Na┼úional─â ÔÇô supus─â lui Bonaparte ÔÇô vota pentru proclamarea celui de-al doilea imperiu. O decizie at├ót de important─â avea nevoie, bine├«n┼úeles, de aprobarea poporului, astfel c─â un nou referendum a fost organizat:7.8 milioane de voturi ├«n favoarea Imperiului, 250.000 ├«mpotriv─â. ├Än ziua-cheie a familiei Bonaparte, 2 decembrie, Louis Napoleon a fost proclamat ├Ämp─ârat sub numele de Napoleon al III-lea (el se bucur─â astfel de distinc┼úia de a fi fost primul pre┼čedinte oficial al Fran┼úei, dar ┼či ultimul s─âu monarh). Regimul n-a avut o via┼ú─â prea lung─â, dar a rezistat totu┼či mai mult dec├ót primul imperiu. Avea s─â se pr─âbu┼čeasc─â aproape dou─â decenii mai t├órziu, dup─â dezastruoasa ├«nfr├óngere suferit─â de francezi ├«n fa┼úa Prusiei.

├Än secolul al XX-lea, un dictator mult mai periculos dec├ót cei doi Bonaparte la un loc a folosit ┼či el foarte mult referendumul. ├Äns─â spre deosebire de cei doi ├«mp─âra┼úi francezi, Hitler apela la referendum doar atunci c├ónd era foarte sigur de rezultate. A contat foarte mult faptul c─â tehnicile de manipulare ┼či influen┼úare a opiniei publice se dezvoltaser─â foarte mult ├«n ultimele decenii, iar sub controlul lui Goebbels, radioul, cinematografia ┼či presa s-au asigurat c─â mesajele lui Hitler ajungeau ├«n fiecare c─âmin. ├Än august 1934, Hitler profit─â de moartea pre┼čedintelui Hindenburg ┼či organizeaz─â un referendum privind contopirea func┼úiilor de pre┼čedinte ┼či cancelar ├«ntr-una singur─â, cea de F├╝hrer. Pe 19 august, germanii au mers la vot ┼či ├«n ciuda violen┼úei ce caracterizase cele 18 luni de regim nazist, ÔÇ×doarÔÇŁ 89.9 din cei care s-au prezentat la vot au acceptat ca Hitler s─â devin─â ┼čeful statului, ┼čeful guvernului, ┼čeful partidului nazist ┼či comandantul suprem al armatei.

Ulterior, au fost organizate referendumuri privind alipirea regiunii Saar (1935) ┼či a Renaniei (1936). Urm─âtoarea pe list─â trebuia s─â fie Austria. Hitler s-a folosit de mi┼čcarea nazist─â austriac─â pentru a submina regimul conservator al lui Dollfuss, iar ├«n iulie 1934 s-a ├«ncercat o lovitur─â de stat la Viena. Puciul a e┼čuat (iar Dollfuss avea s─â fie ucis), astfel c─â Hitler a trebuit s─â mai a┼čtepte p├ón─â la unificarea celor dou─â state germane. Presiunile asupra guvernului austriac au continuat, iar ├«n februarie 1938 succesorul lui Dollfuss, Kurt von Schuschnigg, a fost chemat la Berghof ┼či practic obligat s─â accepte ultimatumul lui Hitler privind primirea nazi┼čtilor ├«n guvern, a ofi┼úerilor germani ├«n func┼úii de conducere ale armatei austriece ┼či eliberarea terori┼čtilor nazi┼čti din ├«nchisori.

C├ónd s-a ├«ntors ├«n Austria, Schuschnigg s-a hot─âr├ót ├«ns─â s─â organizeze un referendum. Problema a fost pus─â ├«n urm─âtorul fel:dac─â Austria trebuie s─â r─âm├ón─â o ┼úar─â liber─â, independent─â ┼či cre┼čtin─â sau nu. Hitler a fost furios c├ónd a aflat de ini┼úiativa lui Schuschnigg ┼či a cerut ca referendumul s─â fie anulat. Mai mult dec├ót at├ót, a trimis trupe germane peste grani┼úa austriac─â ┼či a cerut demisia lui Schuschnigg. A urmat Anschluss-ul, unirea Austriei cu Germania. Schuschnigg a fost arestat ┼či avea s─â petreac─â anii r─âzboiului ├«n lag─ârele de concentrare naziste.

19690428 DemissionDeGaulle jpg jpeg

Un alt personaj din istoria recent─â a Europei era de asemenea un fan al referendumurilor, ├«ns─â de data aceasta e vorba de cineva cu un renume mult mai bun dec├ót al lui Hitler:generalul De Gaulle. C├ónd acesta s-a ├«ntors la conducerea Fran┼úei, ├«n 1958, a fost elaborat─â o nou─â constitu┼úie pentru o nou─â republic─â ÔÇô cea de-a cincea de la revolu┼úia din 1789. Cadrul noii constitu┼úii presupunea un pre┼čedinte cu multe prerogative (cum altfel ar fi putut conduce De Gaulle Fran┼úa?!) ┼či un corp legislativ slab, invers├ónd astfel modelul anterior. De asemenea, era stipulat faptul c─â pot fi organizate referendumuri privind orice problem─â considerat─â important─â (de c─âtre pre┼čedinte). Primul referendum a fost organizat chiar pentru aprobarea constitu┼úiei.  

Ma┼čin─âria de propagand─â a fost pus─â ├«n mi┼čcare pentru a asigura rezultatele dorite. Toat─â Fran┼úa a fost ├«mp├ónzit─â cu postere pe care scria, simplu, OUI, ┼či to┼úi aleg─âtorii au primit acas─â textul constitu┼úiei ├«mpreun─â cu textul unui apel al generalului care ├«i ├«ndemna s─â voteze cu ÔÇ×DaÔÇŁ. Cu aproape 80% din voturi, De Gaulle ┼či-a preluat mandatul, iar constitu┼úia intrat─â atunci ├«n vigoare conduce Fran┼úa ┼či ├«n zilele noastre.

De Gaulle avea s─â se foloseasc─â de referendumuri ori de c├óte ori dorea s─â-┼či asigure sprijinul popula┼úiei. ├Äns─â tot acest instrument avea s─â-i aduc─â ┼či sf├ór┼čitul:├«n aprilie 1969, pre┼čedintele a cerut organizarea unui referendum asupra unei chestiuni lipsite de importan┼ú─â ┼či a anun┼úat c─â va demisiona dac─â poporul nu voteaz─â ├«n favoarea sa. Nu se a┼čtepta probabil ca francezii s─â-l ÔÇ×tr─âdezeÔÇŁ. Rezultatele nu i-au fost favorabile, iar De Gaulle s-a ┼úinut de cuv├ónt ┼či ┼či-a dat demisia.

├Än Europa secolului XXI, referendumurile nu mai au aceea┼či valoare. Dac─â rezultatele nu sunt cele dorite, nu e o tragedie:se cosmetizeaz─â pu┼úin textul legii cu pricina, apoi popula┼úia e chemat─â din nou la vot. S-a ├«nt├ómplat ├«n 1992, c├ónd Danemarca a respins Tratatul de Maastricht. Un an mai t├órziu, dup─â ce textul tratatului a fost pu┼úin schimbat, un nou referendum vota ├«n favoarea sa. La fel s-a ├«nt├ómplat ├«n 2005 ├«n Olanda ┼či Fran┼úa ├«n cazul Tratatului de la Lisabona. Pentru c─â, aproape ├«ntotdeauna, un referendum nu este organizat pentru bun─âstarea popula┼úiei, pentru ca aleg─âtorii s─â se pronun┼úe ├«n privin┼úa unei chetiuni anume, ci pentru ca ace┼čtia doar s─â vin─â la urne pentru a confirma o decizie deja luat─â de centrul politic.

(1) Vorbim aici de cifrele oficiale, f─âr─â a pune problema ┼či m─âsurii ├«n care toate aceste rezultate au fost ┼či falsificate.