Recensământul populației din anul 1930: situația demografică a României Mari

Statul național român s-a format în anul 1918 prin unirea provinciilor istorice cu Vechiul Regat și a urmat o perioadă de refacere după marea suferință provocată de Primul Război Mondial. Autoritățile de la București au vrut să afle care era situația țării la un deceniu de la începerea noii guvernări și a fost realizat în anul 1930 un recensământ deosebit de detaliat. Datele au fost publicate în amănunt în 1940 și sunt o adevărată mină de aur pentru cunoașterea perioadei interbelice.

O statistică inclusă în lucrare a fost și cea referitoare la numărul de locuitori și împărțirea acestora pe categorii de vârstă. La sfârșitul anului 1930, erau identificați 18.057.028 locuitori, ceea ce însemna o populație destul de numeroasă în raport cu teritoriul locuibil. Mulți cetățeni erau nemulțumiți de cum mergeau lucrurile prin statul român, dar se putea constata că tinerii de până-n patru ani erau cei mai numeroși prin cele 2.604.855 suflete numărate. Era o perioadă de liniște și de prosperitate economică. Nu se putea compara cu situația înregistrată la categoria 10 – 14 ani, cea care a prins greutățile induse de război și cele provocate de Gripa spaniolă. Au mai fost descoperiți doar 1.420.332 de copii.

Sistemul sanitar s-a îmbunătățit și moartea a fost înfrântă în orașe prin reducerea impactului unor maladii. Medicamentele au început să se răspândească și se făceau vaccinări împotriva unor maladii ce înainte erau mortale. Se putea face și mai mult, dar persistau mentalitățile învechite legate de medicina modernă și de stilul de viață. Nici statul nu avea fonduri suficiente pentru a extinde rețeaua sanitară în lumea satului și mortalitatea a rămas deosebit de ridicată, pericolul epidemiilor pândind la fiecare colț de stradă. Nu exista vreo idee de protecție colectivă și familiile cu bolnavi erau vizitate sau hainele decedaților erau date de pomană.

Din păcate, prăbușirea demografică apărea la categoria de vârstă 50 – 54 de ani, aici fiind recenzați numai 583.240 de persoane, prea puține în raport cu cele 919.352 de la precedenta categorie. Ambele erau trecute prin focul războiului, dar era evident că oamenii fuseseră decimați de boli și de lipsa de îngrijire medicală. În plus, stilul de viață cu alcool, tutun și alimente grase ducea la dispariții premature. Mediul rural era deosebit de dur și postul în exces, combinat cu lipsuri alimentare, ducea la o creștere a mortalității de la vârste destul de tinere.

Trebuia să se facă mai mult în domeniul sanitar pentru a avea o populație sănătoasă, dar finanțele publice atât au putut și nici n-au fost ajutate de stilul de viață al locuitorilor.

_{Foto sus: Zi de târg în Brașovul interbelic (© iMAGO Romaniae)}