Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.
Totul a pornit de la salvadorienii care munceau ilegal în Honduras
Tensiuni între cele două state din America Centrală existaseră înainte de anul desfășurării acțiunii noastre. În timp ce în El Salvador cei patru milioane de locuitori se „înghesuiau“ pe o suprafață de 21.146 km2, populația aproximativ egală ca număr din Honduras se „lăfăia“ într-un teritoriu de 112.088 km2. Ca urmare, un număr mare de salvadorieni, circa 300.000, munceau și locuiau, ilegal, în Honduras, cu precădere în regiunea de la granița cu patria lor natală.
Guvernul de la Tegucigalpa le-a acordat la începutul anilor ‘60 un termen de cinci ani, în care să se hotărască: ori intră în legalitate, ori se întorc în El Salvador. Doar un mic număr, circa 1.000 de muncitori ilegali, au dat ascultare ultimatumului. În anul 1968, regimul lui Oswaldo Lopez Arellano, confruntat cu nemulțumirile de natură economică a populației și critica opoziției conservatoare, încearcă să potolească spiritele prin adoptarea unei reforme agrare în Honduras.
Această reformă avea să lovească în salvadorienii de la graniță, a căror prezență se spunea că favorizează șomajul și cuantumul mic al salariilor locuitorilor din Honduras. În ianuarie 1969 este denunțat tratatul dintre cele două state, încheiat doi ani mai devreme, care reglementa trecerile dintr-o parte în alta a frontierei. La sfârșitul lunii mai 1969 „ilegaliștii“ de la graniță sunt obligați să renunțe la terenurile pe care le ocupaseră și îngrijiseră ani de zile și să se retragă în El Salvador.
Imagini ale refugiaților invadează presa și locurile publice, iar poveștile despre violențele la care sunt supuși salvadorienii se răspândesc cu repeziciune. Aceste lucruri sunt de natură să încingă spiritele în cele două țări. Autoritățile din Honduras arestează un salvadorian acuzat de spionaj, în timp ce omologii din El Salvador, în urma unei confruntări de la graniță, capturează șaizeci de soldați „inamici“. A fost nevoie de intervenția președintelui american Lyndon Johnson, care a calmat pentru moment spiritele, cele două state făcând schimb de prizonieri.
Față în față pentru Campionatul Mondial de fotbal
Ceea ce era mai rău abia de-acum avea să vină! Ne aflăm în anul 1969, în perioada turneului de calificare pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic. Honduras și El Salvador trebuie să dispute două meciuri de baraj pentru accederea la marea întrecere fotbalistică. Primul meci care are loc la Tegucigalpa, Honduras, pe 6 iunie 1969, coincide cu o grevă a profesorilor; aceștia, în semn de protest, au împrăștiat cuie pe carosabil, provocând o „avalanșă“ de pene de cauciuc, printre cei afectați aflându-se și fotbaliștii din El Salvador, care, desigur, reclamă întâmplarea ca pe un sabotaj.
Meciul propriu-zis este unul foarte încins, naționala Hondurasului impunându-se în cele din urmă cu scorul de 1 - 0, gol marcat în ultimul minut de joc de Welsh. De bucurie, spectatorii echipei gazdă au dat foc stadionului!
Al doilea meci are loc pe 15 iunie 1969, în San Salvador, unde adversarii au parte de un tratament cu totul special: drapelul și stema Hondurasului sunt batjocorite; hotelul în care au fost cazați fotbaliștii este incendiat de salvadorienii dezlănțuiți; la noua locație, aceștia au parte toată noaptea de un „program“ de serenade sub balcon, așa că, adio somn! În aceste condiții nu este greu de înțeles de ce El Salvador s-a impus clar, cu scorul de 3 - 0 (goluri - Juan Martinez - 2, Elmer Acevedo).
Bucuria victoriei degenerează repede în haos, San Salvadorul devenind scena incendiilor și violențelor stârnite de proprii locuitori. Cele întâmplate în capitala statului vecin declanșează furia locuitorilor din Tegucigalpa; violențele se dezlănțuie împotriva rezidenților salvadorieni, inclusiv a celor cu funcții diplomatice. După câteva zile de teroare, fără ca autoritățile să intervină, spiritele se calmează.
Câștigă Salvador și începe războiul
Cum fiecare echipă câștigase câte un meci, partida decisivă, ce urma să se desfășoare la Mexico City pe 27 iunie, suscită un interes enorm în toată zona Americii Centrale. Presa scrisă și vorbită acordă spații ample disputei; mii de locuitori din Honduras și San Salvador încearcă să ajungă în capitala mexicană, pentru a asista la meci sau măcar pentru a fi cât mai aproape de „zona fierbinte“. După o dispută echilibrată, presărată cu numeroase brutalități, El Salvador se impune cu scorul de 3 - 2 (după prelungiri, goluri marcate de Juan Martinez - 2, Mauricio Rodriguez, respectiv Gomez - 2), asigurându-și prezența la El Mundial 70.
O adevărată isterie cuprinde spectatorii din afara stadionului: bătăile și busculadele se lasă cu morți și răniți, spitalele din Mexico City nemaiputând face față solicitărilor de spitalizare. Învinșii acuză arbitrii de corupție și echipa învingătoare de practici necinstite; amenințările și insultele, la început voalate și neoficiale, ajung în scurt timp fățișe, inclusiv la cele mai înalte paliere politice ale celor două state. La câteva ore de la sfârșitul meciului, Hondurasul rupe relațiile diplomatice cu El Salvador.
Pe 14 iulie au început operațiunile militare ale conflictului cunoscut sub numele de „războiul fotbalului“. „Deschiderea“ a aparținut El Salvadorului, care atacă atât pe uscat (unde deținea supremația, mobilizând 12.000 de soldați) cât și aerian. După doar o zi, timp în care fuseseră ocupate mai multe orașe, înaintarea este oprită, din cauza lipsei combustibilului: Hondurasul, mai bine pregătită în domeniul aviatic, bombardase rezervele petroliere ale statului vecin, aflate la Acajutla.
Relațiile diplomatice se reiau abia peste 10 ani
Organizația Statelor Americane intervine, cerând încetarea ostilităților; regimul de la San Salvador, al lui Fidel Sanchez Gonzalez, condiționează retragerea trupelor de plata unor despăgubiri și garantarea securității cetățenilor ei, rămași în Honduras. Pe 18 iulie se ajunge la un acord de încetare a focului, dar salvadorienii se vor retrage abia la sfârșitul lunii, după ce Organizația Statelor Americane a amenințat cu sancțiuni economice și a promis că va supraveghea asupra securității salvadorienilor din Honduras
Consecințele acestui război au fost nefericite pentru ambele țări: plecarea unui mare număr de salvadorieni din Honduras a provocat mari dezechilibre economice în zonele părăsite; relațiile economice dintre cele două state au fost întrerupte, granița a fost închisă; peste 2.000 de persoane, majoritatea civili, și-au pierdut viața în timpul conflictului. Pentru El Salvador, întoarcerea transfugilor a creat de asemenea mari probleme economice, dar a condus și la intensificarea războiului de guerillă și la declanșarea războiului civil. În 1976, cele două state decid rezolvarea situației, prin intermediul unui mediator peruan. Abia în 1980, la Lima, s-a semnat un tratat de pace ce prevedea reglementarea pașnică a conflictului de frontieră.
El Salvador - Stat situat în America Centrală, învecinat cu Guatemala, Honduras și Oceanul Pacific și având capitala la San Salvador. La începutul secolului XVI, acest teritoriu a fost cucerit de conchistadorii spanioli Pedro și Diego de Alvarado. El Salvador și-a proclamat independența față de Spania pe 15 septembrie 1821. A fost anexat de Mexic (1821-1823) și a făcut apoi parte din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale până în anul 1884. Viața politică din El Salvador a fost marcată în secolele XIX - XX de confruntarea dintre liberali și conservatori și conflictele cu vecinii: Honduras („Războiul fotbalului“), Guatemala, Nicaragua. În anul 1980 a început în El Salvador un sângeros război de guerillă care a făcut zeci de mii de victime.
Honduras - Stat din America Centrală, învecinat cu Nicaragua, El Salvador, Marea Caraibilor, Oceanul Pacific și cu capitala la Tegucigalpa. Această zonă a fost descoperită de Cristofor Columb în anul 1502 și cucerită de conchistadorul Cristobal de Olid. Independența este proclamată pe 15 septembrie 1821; face parte din Imperiul Mexican și apoi din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale, până în 1838. Viața politică a ultimelor două secole se caracterizează prin instabilitate guvernamentală și intervenția armatei în conducerea statului, mai ales în perioada de după al doilea război mondial (între 1945 și 1982 au fost doar doi președinți civili, din totalul de nouă).
