Poveştile Cupei Mondiale. Toto Schillaci, eroul „nopţilor magice” ale Italiei
Dintre toate ediţiile Cupei Mondiale desfăşurate până în prezent probabil că cea din 1990 s-a simţit cel mai mult ca o Cupă Mondială. În primul rând, datorită ţării în care a avut loc. În Italia fotbalul se trăieşte cu o pasiune care face până şi religia să pară ceva frivol. Mai mult decât atât, la acea vreme, campionatul italian era indiscutabil cel mai puternic de pe planetă, locul în care marile vedete ale fotbalului îşi câştigau pâinea. Apoi a fost imnul competiţiei, a cărui frumuseţe nu a fost egalată de atunci. Au trecut peste 20 de ani, dar cântecul Giannei Nannini a rămas un hit, iar acordurile sale amintesc inevitabil de „nopţile magice” ale Coppei del Mondo.Protagonistul unui astfel de turneu nu putea fi decât un italian. Doar că nimeni nu se aştepta la ACEL italian. Salvatore Schillaci, zis Toto, a apărut de nicăieri, a devenit eroul unei ţări întregi, a cucerit titlul de cel mai bun jucător şi pe cel de golgheter, pentru ca apoi să revină la obscuritatea cu care era obişnuit. Este povestea unui sicilian instinctiv, imprevizibil, temperamental, care a parcurs drumul de la Serie B până în semifinalele Cupei Mondiale în numai un an. Definiţia cuiva care apare neinvitat la o petrecere pentru a pleca îndrăgit de toată lumea.La Cupă Mondială după doar un sezon în Serie ASchillaci s-a născut pe 1 decembrie 1964, într-o zonă săracă din Palermo. Primii ani de fotbal i-a petrecut la o mică echipă din oraşul natal. La 18 ani, Toto a "trădat" şi a semnat cu o altă formaţie siciliană, Messina, unde va petrece următoarele şapte sezoane, în Serie C şi în Serie B. Deţine şi în prezent recordul de meciuri jucate în tricoul giallorosso şi este al doilea marcator din istoria clubului. În sezonul 1988/89, sub conducerea cehului Zdenek Zeman, un antrenor cunoscut pentru felul în care scoate tot ce e mai bun dintr-un atacant, Toto a înscris 23 de goluri şi a devenit golgheterul Seriei B. Dar, mai important, a atras atenţia celor de la Juventus, care nu au stat pe gânduri şi au plătit în schimbul său 6 miliarde de lire italiene.La Torino, Schillaci a închis rapid gura scepticilor. S-a impus imediat ca titular şi a încheiat primul an în bianconero ca golgheter al echipei şi cu două trofee în palmares, Cupa Italiei şi Cupa UEFA. Acum, cel interesat de el era chiar antrenorul squadrei azzurra, Azeglio Vicini, care pregătea convocările pentru Cupa Mondială. Prezenţa sa în lotul Italiei a fost considerată una mai mult politică. În afară de Schillaci, Juventus, echipa care formează în mod tradiţional coloana vertebrală a naţionalei azzurre, avea doar trei jucători chemaţi pentru turneul final, nici unul dintre ei titular. E adevărat, nici pentru Toto nu se vedeau prea multe posibilităţi de a intra în primul 11.
Citeşte articolul integral pe Antena3.ro.