Povestea arestării rapidiştilor

Ioan Chirilă a reconstituit episodul înscăunării lui Gabriel Marinescu drept preşedinte de onoare al Rapidului, precedat de reţinerea a patru fotbalişti ai ceferiştilor.

„Suntem în minutul 117 (...). Rezultatul continuă să fie 1‑1. Echipele sunt realmente epuizate. (...) Mingea e la Auer. «Rici», dintr‑o bucată îl deschide pe Bogdan. Bogdan înaintează spre poarta lui David. O fentă, încă una... Centrare ­scurtă, Baratky! Gooool! Gol din voleu! Mai sunt două minute de joc şi Venus va fi eliminat din nou din Cupa României!(...)

Monologul «Împăratului» după recăpătarea respiraţiei:«Nişte porci! Nişte parlagii! Vă arăt eu vouă, acarilor! Şi bestia de arbitru! Mi‑a furat meciul!»Suita îngână – în ecou – refrenul.«Împăratul» sare ca ars din scaunul fără pernă.‑ Gurrra! Nimeni n‑a furat meciul! Impotenţii mei au pierdut meciul! Marine! Vii cu mine! Restul, la priveghi! Nenorociţii! (...)

Miezul nopţii. Restaurantul «Luther», lângă Gara de Nord. Rapid sărbătoreşte victoria. Romanţe de Cavadia. «Glasul roţilor de tren», «Du‑mă‑acasă, măi tramvai»... (...) E aproape unu. Conducă­torii au plecat. Toată lumea e bine dispusă. Rapid e din nou în finala Cupei României. Specialitatea casei! Ura!Rapidiştii părăsesc restaurantul. (...) Dar, în drum spre tramvai, surpriză:un cordon de poliţişti. Ceva mai încolo, duba neagră a poliţiei – «bufniţa». De grupul ceferiştilor se apropie un civil.

‑ Sunt chestorul Ionescu. Domnii Baratky, Vintilă, Auer şi Rafinschi sunt invitaţi la Prefectură, pentru verificarea actelor.Ionică Bogdan cască ochii şi îşi face cruce:‑ Bine măi, nenicule, la ora asta ţi‑ai găsit să pui binoclul pe afte?‑ Atrag atenţia domnului Bogdan că locurile în dubă nu sunt limitate. Ordinul nu se discută. (...)Uşa dubei s‑a închis în urma «careului magic» al Rapidului. Ceilalţi rămân buimaci pe trotuar.16 mai, în zori

Costică Bauer‑Ardeleanu, funcţionar al CFR şi manager al Rapidului, nu doarme de la două. De când Roşculeţ i‑a telefonat că Vintilă, Auer, Baratky şi «Rafi» au fost luaţi pe sus cu duba, la Prefectură. Costică Ardeleanu ştie ce poate preşedintele Venusului. Dar nu s‑ar fi aşteptat ca «Împăratul» să meargă atât de departe. (...)

Şi acum, cu «praştia» bine împăturită şi strecurată în buzunarul hainei, Costică Ardeleanu se porneşte să‑l înfrunte pe Goliat.(...)‑ Fii binevenit domnule Ardeleanu. Am ştiut întotdeauna că din toată banda aceea de la Rapid eşti singurul fair play. Şi la victorie, şi la înfrângere. Spune!

‑ Domnule ministru ... E vorba de meciul de ieri. Consider că, într‑adevăr, datorită condiţiilor speciale în care s‑a desfăşurat... Mă refer la entuziasmul mult prea zgomotos...‑ Cazangerie, domnule!‑ Ştiţi...‑ Spune mai departe, că spui foarte bine. Şi serveşte o havană.‑ Şi arbitrul a fost cam moale...‑ Moale ca un şarpe. Serveşte un lichior, domnule Ardeleanu!‑ Mulţumesc, nu. Nu aş vrea să vă mai reţin...‑ Cine iubeşte fotbalul are timp întotdeauna.‑ În două cuvinte, cred că ar fi bine să rejucăm meciul, astfel ca Venusul să aibă posibilitatea ...‑ Fair play. Eşti un adevărat sportiv, domnule Ardeleanu. Nu e totul să obţii victoria, ci cum obţii victoria.‑ Da, totul e cum obţii victoria.‑ Şi cine va cere rejucarea?‑ Noi, Rapidul.‑ Atunci treci la masa aceea şi scrie.‑ Cererea am şi scris‑o.‑ Eşti un creier, domnule Ardeleanu. Iar eu, la Venus, îmi pierd vremea cu avocaţii...‑ Cred că o să interveniţi la Biroul Federal, pentru rezolvarea cererii, în calitatea dumneavoastră de vicepreşedinte al Federaţiei.‑ Ei, bravos, dom’le Costică! Fii pe pace! (...)‑ Dar nu e vorba de asta.‑ Orice, domnule Ardeleanu!‑ În noaptea asta au fost arestaţi, pentru verificarea actelor, patru jucători de‑ai noştri.‑ Imposibil!‑ Şi totuşi, aşa e.‑ Nu pot să cred. Stai o clipă!‑ Sonerie:«Dă‑mi‑l pe Popescu!»‑ Alo, Popescule! Există reclamaţia că la noi ar fi reţinuţi patru fotbalişti de la Rapid... Nu‑nţeleg ce vrei să spui... Iar baţi câmpii!... Nu e posibil... Dacă ţi‑am spus... E scandalos, Popescule! Cine v‑a permis să vă bateţi joc de oameni? (...)21 mai 1938

E abia 11, dar lumea curge dinspre Podul Basarab şi dinspre Bucureştii‑Noi. Nimeni nu pricepe cum a putut Rapid, învingătorul, să ceară rejucarea, dar bănuielile încep să crească. Cu mult înainte de începerea jocului, tribunele sunt, din nou, pline. (...) Rapid conduce cu 4‑1 în minutul 45. Baratky două, Auer două. Aşa cum au promis în faţă la Capşa. (...)

Mai sunt două minute de joc. Baratky a plătit. Auer a plătit. Vintilă se simte şi el dator, deşi spunea că «orice gol e pe jumătate al halfului». Deci, trebuie, dar cum? Şi iată că ideea îi vine pe neaşteptate. Pe Vintilă îl bate gândul să încerce un dribling, ca desert, dar zăreşte un venusist (Humis) la vreo 30 de metri de poarta lui Negru. (...)

‑ «Cuştica», azi e ziua ta onomastică. Dă şi tu un gol. Humis, prompt ca întotdeauna, acceptă ofranda fără prea multe dezbateri pe tema onoarei, preia şi înscrie:4‑2. (...)

Vâlva cea mare s‑a stârnit, totuşi, abia a doua zi.(...)[Generalul Marinescu] îl cheamă pe preşedintele Rapidului.‑ Domnule preşedinte. Vă felicit pentru victorie. Totul e cum obţii victoria. Sunteţi mai buni. (...) Regret sincer cele întâmplate cu băieţii aceia patru. Dar aş vrea să repar totul. (...) Vreau...vreau să mă alegeţi preşedinte de onoare al Rapidului.‑ Al Rapidului?‑ Da. Al Rapidului. Nu te mira. Pentru o inimă cu adevărat mare, fidelitatea e o dovadă de îngustime.Într‑un cadru restrâns, generalul Marinescu este uns preşedinte de onoare al Rapidului. Se bea şampanie din Cupa României, adusă special din vitrina cu trofee a Rapidului. (...) Preşedintele rapidist nu scapă prilejul.‑ Domnule ministru. Trăim un moment istoric. Un venusist bând din Cupa României....Câţiva reporteri răsăriţi ca din pământ consemnează momentul înscăunării“.Ioan Chirilă, „Glasul roţilor de tren. Istoria Rapidului“ (Ed. CNEFS, 1968)

Mai citeşte:„Naşul“ fotbalului interbelic