Politica eronată a Occidentului de colaborare cu Moscova

Anul 1989. Lagărul comunist a început să se destrame cu o viteză uimitoare și în 1991 s-a produs cea mai mare fericire din istorie: desființarea Uniunii Sovietice, păstrătoarea valorilor staliniste de cucerire a întregii lumi pentru a fi un singur lagăr roșu. Lagărul capitalist a fost luat prin surprindere de aceste transformări, dar liderii politici și cei din domeniul afacerilor au considerat că este o oportunitate deosebită de pătrundere pe niște piețe avide de produse de calitate.

În plus, Kremlinul părea prietenos și deschis spre o colaborare tehnologică la scară mare și a apărut imaginea unui adevărat El Dorado. Firmele europene și americane au început să investească și au adus tehnologii noi în fostele centre sovietice de producție, ceea ce a dus la o creștere a cifrei de afaceri pentru ambele părți. Dezvoltarea economică a fost vizibilă prin apariția oligarhilor ce etalează o opulență demnă de epoca țarilor. Moscova a început să se transforme după stil apusean și o mulțime de zgârie-nori a apărut în orașul care trebuie să impresioneze masele de cetățeni ce intră sau trăiesc în capitala imperiului.

Războiul din Ucraina a demonstrat că la Kremlin nu s-a schimbat gândirea politică niciodată și s-a mers doar pe principiile lansate de Stalin în perioada interbelică. Acesta a început o industrializare forțată și a cumpărat fabrici întregi din SUA. Se importa orice tehnologie utilă planurilor comuniste de dezvoltare a industriei grele și liderul de la Kremlin a fost cel mai îndrăgit om de afaceri. Nu era zgârcit când dorea ceva și comanda în cantități mari. Nici birocrație nu exista, decizia luată sub tainicele bolți ale Kremlinului venind cu viteza glonțului.

Stalin, un partener pentru Occident

Firma Ford era un partener absolut normal pentru cel ce promitea nimicirea proprietății private și uciderea patronilor. SUA vedea în Stalin un partener interesant în politica mondială și astfel au ajuns reprezentanții drepturilor omului să colaboreze cu făuritorul lagărului universal. Conducătorul comunist promitea exterminarea celor ce nu-i erau pe plac și deja punea în practică ideile, dar patronii îl ajutau din plin să pregătească instrumentele necesare producerii unei băi de sânge la nivel planetar. Este interesant că a fost urât Hitler în calitate de ucigaș în masă, dar Stalin a fost adorat ca partener multă vreme.

Războiul mondial a distrus o mare parte din fabricile interbelice și nici nivelul tehnic nu mai era avansat, chiar dacă au fost aduse utilaje jefuite din Europa strivită în șenile. Urmașii lui Iosif Stalin au început să dea dovezi de prietenie Occidentului și au devenit din nou parteneri de afaceri. A fost luată o întreagă uzină de autoturisme în Uniunea Sovietică și modelul a fost copiat de conducerea de la București pentru Uzina Dacia. Idila a continuat chiar dacă erau luptele din Vietnam. Invazia din Afghanistan din 1979 a dus la o nouă izolare a colosului roșu și nivelul tehnologic a scăzut rapid. Birocrația de partid a încercat să găsească soluții prin încurajarea învățământului tehnic și a cercetării științifice, dar uniunea devenea un fel de muzeu imens în aer liber. Investițiile erau făcute haotic și satisfăceau poftele nomenclaturii de partid, coruptă până-n măduva oaselor. Nu exista nici cel mai mic interes pentru dezvoltarea unui imperiu agresiv, ci erau satisfăcute interesele mafiilor locale, mereu interesate să fie pe plac celor de la centru pentru fonduri și avansări.

Mihail Gorbaciov a venit în anul 1985 la putere și părea un om nou, rafinat, în raport cu politrucii anteriori. A început aparent o politică de prietenie și a fost de acord cu retragerea trupelor din Afghanistan. Era o cale de a dezvolta economia și aceeași linie a fost menținută de Boris Elțîn după evenimentele din 1991. Amabilitatea relativă a fost menținută și dacă mai erau unele mici războaie prin Cecenia și prin Georgia. Nici șantajul cu tăierea gazelor naturale în perioade de iarnă nu era luat în seamă. Afacerile mergeau pentru ambele părți.

Povestea de dragoste s-a terminat în februarie 2022 când tancurile din era sovietică au început să pună în practică vechile idei staliniste despre denazificare și despre respingerea valorilor lumii libere. Planul Kremlinului a fost centrat în jurul ideii că nu se poate renunța la afaceri mari și deci economia va merge în continuare și va asigura finanțarea armatei de tip comunist. Occidentalii au sesizat însă că au revenit politicile de ură supremă și centrele de producție au început să fie închise unul câte unul. Fluxurile de mărfuri și bani au început să fie dirijate spre alte piețe, chiar dacă trebuie să fi fost o mare tristețe la nivelul unor manageri ce sunt în stare să-și vândă sufletul pentru un munte de arginți.

Rusia este condamnată acum să rămână în urmă pentru că nu mai este pe piața concurențială și tehnologiile din februarie 2022 sunt deja depășite, sunt pură istorie. Federația Rusă este un nou muzeu în aer liber în care se dezvoltă munți de arme de toate tipurile, dar acestea nu țin de foame și nici nu cresc nivelul de trai. O să fie o perioadă de îndoctrinare masivă, dar prăbușirea economică o să continue așa cum a fost și în trecut. Este absolut normal din moment ce vasta republică este condusă de birocrați ce n-au interes să gândească. Etatismul nu poate să aducă decât rămânere în urmă, acoperită o vreme prin activitatea unor oameni capabili și entuziaști. Aceștia sunt însă prea puțini și cangrena sărăciei se va extinde.

Occidentul a dus o politică absolut eronată de colaborare cu un centru de putere ce a dorit întotdeauna distrugerea vecinilor și transformarea cel puțin în state vasale. Existența Uniunii Europene și a NATO n-a fost niciodată pe gustul Kremlinului și trebuia făcut totul pentru slăbirea acestor organisme politice și militare. Se pare că nu s-a înțeles prea mult din istorie și că un camion modern este un perfect instrument militar în calitate de transportor de trupe și muniții. În plus, poate să tracteze piese de artilerie sau să fie ideal pentru montarea de instalații de lansare a rachetelor.

Asigurarea mobilității trupelor este fundamentală în conflictele moderne. Chiar un produs depășit poate să fie deosebit de interesant pentru industria militară și se știe că MiG-15 a pus serioase probleme în Coreea după ce Marea Britanie a oferit motoare cu reacție. Se spune că însuși Stalin a fost surprins de această uimitoare eroare a autorităților de Londra, cele care au considerat că sistemul de propulsie nu este suficient de puternic și de performant pentru a duce la apariția unui avion de luptă fiabil. N-au putut să înțeleagă cum gândeau proiectanții aflați sub controlul poliției politice staliniste și aparatul MiG-15 a fost implicat în cucerirea lumii în numele ideologiei.

_{Foto sus: Întâlnire oficială dintre Winston Churchill, Iosif Stalin și ambasadorul SUA la Moscova, W. Averell Harriman, în august 1942 (© The Library of Congress)}