Planul Valev și mitul eroismului comunist: între adevăr istoric și propagandă
Anul 1964 a rămas prin istorie prin amplele dezbateri în legătură cu proiectele Uniunii Sovietice privind dezvoltarea economică și cele mai înverșunate discuții au fost provocate de textul scris de Emil Borisovici Valev. Respingerea documentului a fost considerată o faptă de eroism a conducerii comuniste de la București și a fost inclusă chiar în manualele școlare și in subiectele de examene.
Dacă se află inclus în programa școlară, profesorii insistă să fie predat, explicat și asimilat de către tinerele generații, cele care trebuie să rețină că a fost cândva o epocă de glorie a comuniștilor. Au avut curajul să se sacrifice pentru țară Gheorghe Gheorghiu-Dej și economistul de serviciu al regimului, renumitul atunci și astăzi, Costin Murgescu.
Au apărut noi manuale despre Istoria comunismului din România, dar nu s-a schimbat ceva. Fiecare autor a scris altfel despre poveștile din 1964. Felicia-Elena Boșcodeală, Loredana Ciobanu, Cristina Gîlă și Nicolae Șerban au inclus în cartea tipărită de Editura Booklet un paragraf despre ceea ce ar fi spus economistul Valev. Este uimitor cât de puțin se citește pe meleagurile românești când este vorba despre comunism și încă se trăiește cu iluzia că era mai bine în trecut.
Nu s-a reușit să se afle că specialistul sovietic de origine bulgară era pregătit în domeniul Geografiei economice, ceea ce este altceva decât Economia. Se mai spune că Valev propunea o integrare economică a statelor comuniste. Fals. Autorul era preocupat numai de bine și solicita dezvoltarea raioanelor dunărene din România, Bulgaria și Uniunea Sovietică, dar fără să fie afectate frontierele.
Ideea era că sunt prea multe teritorii de graniță care nu erau valorificate din cauză că nu exista colaborare la nivel de guverne. Culmea este că autorul lăuda în mod sincer proiectul hidrocentralei de la Porțile de Fier I, cea care oferea energie electrică ambelor state în mod egal, chiar dacă fluviul avea mai multă apă spre malul iugoslav. Această egalitate era dată ca un model de ceea ce s-ar fi putut realiza prin colaborare sinceră în cadrul lagărului comunist, cel în care frontierele erau strict păzite de cei cu glonț ascuțit pe țeavă.
Autorii au ajuns și la concluzia că România socialistă trebuia să se dezindustrializeze și să devină cel mai mare livrator de cereale, un grânar, al lagărului socialist. Ar fi fost chiar principalul furnizor al blocului sovietic. Se vede că realizatorii manualelor au vrut cu orice preț să umple spațiul tipografic oferit de editură.
Dacă se face o analiză a producțiilor, reale sau umflate, și a structurii solurilor, cel mai mare stat agricol era Uniunea Sovietică și realizările românești erau infime în raport cu cele ale colosului roșu. Loc de creștere ar fi fost dacă banii ar fi ajuns în agricultură pentru proiecte cu adevărat eficiente.
Paradoxul este că România nici măcar nu putea să revendice un loc secund în domeniul producției agricole din cauza concurenței Ungariei, un stat ce era centrat pe agricultura intensivă și ar fi putut să aprovizioneze mai ușor regiunile industriale din Cehoslovacia și R. D. G.
Statul din bazinul Dunării dispunea de soluri fertile și de surse de apă pentru irigații, ceea ce a dus la o dezvoltare uimitoare a agriculturii în raport cu ceea ce se petrecea în România socialistă. Reușea în 1975 să obțină mai mult decât statul care s-a opus ideii de dezvoltare a agriculturii. Terenurile erau însă mult reduse.
Mitul „eroismului” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Ar cam fi timpul să se caute personalități adevărate și să nu se mai lanseze teze despre fapte bune ale dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej. S-a ajuns în situația să fie apreciat cel care a nenorocit România prin tot felul de fantezii ideologice. Oare cum ar fi putut să se opună în mod real Moscovei cel ce a ajuns la putere din mila lui Iosif Vissarionovici Stalin?
Emil Borisovici Valev a fost un om de știință care a venit cu idei privind o agricultură dezvoltată și integrată în raioanele dunărene ale României socialiste, cele ce aveau parte de căldură, sol fertil și apă pentru irigații. Erau necesare însă investiții uriașe pe care statul comunist le putea face din moment ce terenurile agricole au fost colectivizate prin forța armelor în lungul război dus împotriva lumii rurale.
Trebuie să reamintim că autorul articolului de geografie a fost anchetat de către specialiști sovietici în ideologie pentru a se vedea ce anume a scris greșit de a rezultat furtuna de la București. Nici temutul Mihail Suslov n-a găsit ceva care să contravină tezelor staliniste înmuiate, dar a recomandat să se fie mai stricte verificările materialelor ce sunt date la tipar.
Emil Borisovici Valev a rămas ceea ce a fost până la pensionare: un cadru universitar în cadrul unei oarecare facultăți. Nu se poate discuta că a fost un politruc dornic de avansare cu orice preț, așa cum a fost Mihail Gorbaciov, cel ce se considera mare expert în agricultură și mediul rural sovietic nu reușea să evolueze.
Foto sus: Gheorghe Gheorgiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează stațiunea agricolă experimentală Ştefăneşti-Argeş, în octombrie 1963 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 20/1963)
Mai multe pentru tine...
