
Planul Valev și agricultura intensivă a României populare
Anul 1964 putea să fie unul banal din perioada de dictatură comunistă, regimul politic fiind instalat de Moscova în urmă cu două decenii cu ajutorul tancurilor T-34. Chiar dacă trecuse timpul, conducerea de la București aplica aceleași idei staliniste, dar brusc a fost schimbat macazul și a început o campanie violentă împotriva a ceea ce se numea Planul Valev și care a intrat în Istorie drept un mare act de curaj din partea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
A fost apreciat și lăudat până astăzi și economistul Costin Murgescu, cel care i-a dat replica sovieticului Emil Borisovici Valev. Istoricii contemporani sunt încântați de aceste fapte de vitejie realizate de cei ce aveau puterea la București și care se opuneau centrului de putere de la Kremlin, cel care dorea să transforme România populară în simplu grânar al lagărului comunist.
Textul lui Valev conține informații interesante despre dezvoltarea economică a României și are o parte dedicată agriculturii, ceea ce înseamnă că sovieticii chiar au vrut să transforme țara socialistă în grânar al unui lagăr ce pierea de foame. Istoricii români de după 1989 n-au vrut să spună adevărul și nici măcar în 2024 nu reușesc să aibă curaj. Nici măcar n-au citit textul publicat în anul 1964 chiar în traducerea dorită de liderul de partid. Este vorba în primul rând de dezvoltarea agriculturii în regiunea fostei Țări Românești și specialistul moscovit cu origini bulgare considera că teritoriul analizat are soluri cu o fertilitate deosebită și era păcat să se piardă recolte frumoase.
Recomanda să se treacă la administrarea de îngrășăminte chimice și, mai ales, să se dezvolte sistemele de irigații. S-ar fi obținut recolte care ar fi pornit de la patru tone de grâu la hectar, dar regiunea era interesantă și pentru cultivarea unor plante tehnice pentru obținerea de ulei și zahăr. Nu erau de disprețuit din punct de vedere economic legumele pentru aprovizionarea unui centru industrial precum era capitala României.
Specialistul sovietic a calculat că statul român putea să investească în irigarea a 1,6 milioane de hectare de teren fertil din zonele joase ale Munteniei și ale Olteniei, ceea ce ar fi asigurat în condiții ideale minimum 6,4 milioane de tone de grâu din care se puteau obține pâine, produse de patiserie sau chiar renumita votcă și care să aibă prețurile stabilite după cum ar fi dorit regimul politic, cel ce deținea monopolul asupra comerțului intern și extern. Ar fi fost și o marfă interesantă pentru export.
Fabrici de îngrășăminte chimice
Valev a considerat că terenurile pot fi utilizate în mod intensiv pentru obținerea de legume în zonele de luncă, terenul permițând o stropire din surse subterane sau din afluenții Dunării. Râul Argeș era cel mai promițător. Administrarea de îngrășăminte chimice, un panaceu al epocii, și folosirea cunoștințelor specialiștilor ar fi dus la recolte deosebite. Specialistul sovietic era încântat că sunt ridicate în raion fabrici de îngrășăminte chimice.
Nici nu se punea problema să scrie ceva împotriva industriei comuniste deoarece ar fi încălcat principiile ideologiei de partid și de stat. Erau amintite la sectorul industrial al articolului combinatul chimic de lângă Craiova pentru substanțe azotoase, cel de la Turnu-Măgurele pentru îngrășăminte complexe și cel de la Năvodari pentru îngrășăminte fosfatice. La fel s-ar fi putut realiza în domeniul viticulturii și în cel al pomiculturii, clima și solul favorizând obținerea de recolte de calitate superioară, mărfurile fiind deosebit de căutate la export. Chiar și statele capitaliste erau interesate să cumpere și deveneau furnizoare de valută forte pentru regimul comunist, mereu în căutare de fonduri.
Valev era fericit că terenurile fertile din zonă ar fi putut să asigure câte două recolte pe an, ceea ce era un fel de paradis terestru din punct de vedere economic. În plus, constata specialistul sovietic, ar fi fost necesare amenajări hidrotehnice puternice sub formă de diguri și baraje pentru lacuri de acumulare pentru ca să fie eliminate riscurile legate de inundații, așa cum se întâmplase în primăvara anului 1962.
Valev n-ar fi putut să scrie ceva împotriva combinatelor de îngrășăminte chimice din cauză că acestea mai aveau o anumită destinație. Azotul poate să intre în compoziția unor substanțe explozive, acidul azotic și amoniacul putând fi incluse la materiile prime de importanță strategică. Ar fi fost vai de capul specialistului sovietic dacă ar fi scris vreun rând împotriva fabricilor camuflate în haine civile.
Emil Valev a scris clar că dezvoltarea agriculturii din regiunea favorabilă trebuie să ducă la un progres deosebit în industrie, sectorul îngrășămintelor chimice fiind strâns legat de munca sătenilor în marile ferme ale partidului unic. Se subînțelege că urmau să fie ridicate noi capacități de producție și extinse cele vechi din domeniul industriei alimentare, cel ce nu era apreciat de conducerea de partid, dar care era absolut necesar pentru supraviețuirea populației. Hârtia se producea deja din paie la Călărași și la Palas, lângă Constanța. Materia primă ieftină și regenerabilă era transformată în marfă superioară. Liderii comuniști vedeau în vegetale un adevărat aur verde și de aceea pădurile au fost intensiv exploatate.
Istoricii români au mers acum pe un val de rusofobie și nu pot să facă diferența dintre un savant și un politruc în ceea ce privește ideile și cariera. Valev a rămas un cadru didactic universitar specializat pe Peninsula Balcanică, dar un Mihail Gorbaciov s-a infiltrat în cele mai înalte sfere ale puterii și nici măcar n-a reușit să rezolve problemele agriculturii sovietice, domeniu în care se specializase. A avut rezultate impresionante cu citatele din clasicii marxismului decât cu munca adevărată, productivă.
Articolul de geografie a lui Valev s-a referit numai și numai la raioanele învecinate cu Dunărea și de aceea pare să fie o rupere a zonei de România. Ideea cadrului universitar de la Moscova a fost că fluviul trebuie să devină o sursă de creștere economică prin colaborarea statelor vecine și era dat ca exemplu ridicarea hidrocentralei de la Porțile de Fier.
Planul Valev cu care au fost umplute manualele și cărțile de știință n-a existat și sunt promovate teze de către unii istorici dornici să găsească urme de patriotism și curaj în trecutul roșu în vederea publicării de ceva senzațional.
Foto sus: Înmânarea de ordine şi medalii cu prilejul încheierii cooperativizării agriculturii, la 5 martie 1962 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 4/1962)
Mai multe pentru tine...