Planul Valev - lăudarea industrializării masive a României populare

Anul 1964 a adus o adevărată furtună propagandistică în România condusă de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel ce făcea totul pentru a rămâne la putere. Se știa că o prăbușire din Olimpul puterii putea să ducă în celulele mucede ale regimului de extrema stângă. A fost luat în vizorul politrucilor de la București Emil Borisovici Valev și s-a spus că acesta dorea să distrugă industria dezvoltată cu mari greutăți și să facă o țară agricolă. Istoricii de după 1990 au prins ideea și au început să cultive idei referitoare la ruperea statului socialist și despre patriotismul fierbinte al liderului comunist, cel care l-a sprijinit în demersul științific pe economistul Costin Murgescu. Fiecare autor a mai adăugat ceva venin intelectual la descrierile despre temutul Plan Valev.

Realitatea a fost că economistul Murgescu a executat doar o directivă de partid și că istoricii contemporani au fost manipulați de puterea morților de odinioară. Au căzut victimă ideii că liderii comuniști de la București ar fi fost patrioți români. Nu este de mirare că teza despre combaterea cu eroism a Planului Valev este repetată peste tot și a fost inclusă în manuale drept adevăr științific. Orice elev trebuie să afle că Emil Borisovici Valev a scris că România trebuia să fie un grânar al lagărului socialist și că nu dorea dezvoltarea industrială a statului de la Dunăre. Profesorii cultivă această teză falsă deoarece așa vrea ministerul prin programa școlară și prin manuale.

Realitatea este că textul lui Valev nu conține vreo urmă de descriere a dezindustrializării. Dimpotrivă. Cadrul universitar de la Moscova a lăudat inițiativa construirii imensului combinat metalurgic de la Galați, cel ce ar fi trebuit ca-n fiecare an să livreze câte patru milioane de tone de oțel. Era o construcție industrială supradimensionată și era făcută prin colaborare cu Uniunea Sovietică și celelalte state din lagărul comunist. Chiar era prea mare în raport cu potențialul economiei românești de tip socialist. Valev lăuda apoi dezvoltarea șantierului naval din același oraș dunărean, cel care ar fi trebuit să ofere vapoare maritime și fluviale economiei socialiste, deficitară la capitolul mijloace de transport de mare capacitate în raport cu ceea ce se construia în lumea capitalistă.

Emil Valev a scris că trebuie să se dezvolte prelucrarea petrolului în substanțe din ce în ce mai avansate din punct de vedere calitativ și acest progres urma să fie asigurat în marele combinat de la Brazi, de lângă Ploiești. Energia electrică necesară economiei urma să vină și de la imensa hidrocentrală de la Porțile de Fier, cea care era cea mai mare de pe Dunăre și ridicată exact în locul în care fluviul putea să ofere cea mai mare putere. Curentul electric necesar prelucrării rocilor în ciment ar fi provenit din termocentrale și hidrocentrale, Valev discutând dacă ar fi fost rentabil să se realizeze uriașe lacuri de acumulare pe fluviu și astfel să fie pierdute terenuri agricole și localități întregi. Erau apreciate fabricile de ciment de la Medgidia, Fieni și Târgu-Jiu, betonul fiind un simbol al erei comuniste. Celuloza și hârtia urmau să fie materiale esențiale în economia de tip nou, paiele din agricultură urmând să fie prelucrate la Palas și la Călărași.

Autorul sovietic lăuda modul în care regimul de la București realiza modernizarea industriei și colaborarea cu statele vecine, dar tot a fost persecutat din punct de vedere ideologic. A lăudat numai o parte a ramurilor economice din România comunistă deoarece spațiul tipografic era deosebit de limitat pentru publicațiile științifice. Planul Valev este o pură făcătură a politrucilor de la București în legătură cu o operă științifică și nu cu ideile ofensive ale Moscovei.

_{Foto
sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează
șantierul hidrocentralei „16 Februarie” de pe Argeş (©
„}_{Fototeca
online a comunismului românesc}_{”,
cota: 19/1963)}