Biserica Mănăstirii Hurezi, în 1860, desen de Dieudonné Lancelot

Pictorul Constantinos, preferatul lui Constantin Brâncoveanu

📁 Patrimoniu
Autor: Florin Epure

Despre „vătaful de zugravi” Constantinos, apreciat de Cantacuzini și preferat de Constantin Brâncoveanu, se cunosc prea puține date biografice. Cel care se numea pe sine „Constantinos din Țara Românească” și care ar fi trăit între anii 1658-1720 era grec de origine (după unii, ar fi venit din Epir și s-a stabilit în Țara Românească).

Unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai artei plastice brâncovenești, Constantinos a fost adus în țară de Şerban Vodă Cantacuzino pentru zugrăvirea Bisericii Doamnei din București. Din opera sa se poate sesiza foarte ușor influența școlii athonite de pictură, peste care se așază, în mod fericit, elementele artei brâncovenești.

Spiritul narativ al artei, introducerea de elemente noi inspirate din mediul ambiant sunt elementele novatoare pe care le aduce şcoala maestrului Constantinos. Din prea multă smerenie, marele artist nu ne-a lăsat chipul său zugrăvit la niciunul dintre lăcașurile sfinte pe care le-a împodobit cu frumoase fresce, ci doar semnătura autografă, în anumite locuri.

Lucrările lui Constantinos

Prima lucrare de pictură murală a grecului Constantinos în Țara Românească, așa cum am arătat mai sus, este Biserica Doamnei din București (1683), o ctitorie a Mariei Doamna, soţia voievodului Şerban Cantacuzino, la care a lucrat împreună cu Ioan, ucenicul său.

La Mănăstirea Dintr-un Lemn (ctitoria lui Preda Brâncoveanu, din anul 1635), Constantinos, împreună cu zugravii Panaiot, Ioan şi Ion au pictat pridvorul, în anii 1683-1684. Inscripția aflată în partea superioară a coloanei ne dă de știre că „[...] s-a isprăvit nartexul de față, în luna octombrie [...] în zilele luminatului, Io Șerban voievod [...] Constantin și Panaiot și Ionu, Ion, zugravi; anul 1684”.

Vodă Brâncoveanu îl numește pe Constantinos staroste peste un număr mare de ucenici şi meşteri la Hurezi în anul 1692, pentru ca acesta să aștearnă peste zidurile falnicei ctitorii frumusețea culorilor care te apropie de divinitate. Îl însoțea în acest demers Ioan, ucenicul său, precum și zugravii români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim. Doi ani mai târziu, lucrările erau încheiate, iar voievodul s-a putut bucura de munca faimosului zugrav.

Zugravul Constantinos a înfăţişat în frescele sale toată „dunga cea mare, bătrână și blagorodnă a rodului și neamului său [lui Brâncoveanu], atâta depre tată, cât și depre mumă”. În prim-plan: Cantacuzinii, pictaţi în biserica mare de la Hurezi
Cantacuzinii, pictaţi de zugravul Constantinos în biserica mare de la Hurezi

Și alte lăcașuri de cult au primit binecuvântarea măiestriei sale artistice. La Târgovişte a împodobit cu fresce Biserica Curţii Domneşti (1698). Tabloul votiv de aici prezintă nouă figuri de Basarabi, domni ai Țării Românești. Numele său este înscris în textul pisaniei, alături de ceilalți meşteri (Ioan, Ioachim și Stan), pe lama sabiei Sfântului Nestor și pe icoana împărătească a Maicii Domnului.

La Schitul Ostrov, din Călimăneștii Vâlcii, ctitoria Sfântului Neagoe Basarab, întâlnim semnătura zugravilor „Preda, Dumitru, Constantin; 1701” în inscripția așternută pe peretele de la proscomidie.

Biserica Mănăstirii Polovragi este înzestrată cu valoroase fresce realizate de vestiţii zugravi ai Şcolii de la Hurezi conduşi de Constantinos, amintiţi atât în pisanie, cât şi la proscomidie (1703): „Pomenește, Doamne, pe Simion, Istrate, Hranit, zugravi care au fost; august 15” şi pe două icoane împărăteşti semnează Istratie şi Hranit, la leat „7213”. Aceste mărturii scrise ne arată că pictura a fost finalizată abia în anul 1705. În pridvorul lăcașului tronează, în toată splendoarea ei, scena Maicii Domnului cu Acoperământul Sfânt. Tabloul votiv, ce îi reprezintă pe Constantin Vodă Brâncoveanu și pe Maria Doamna, înveșmântați în costume bogat ornamentate, ținând în mâna dreaptă câte o cruce, este zugrăvit pe peretele estic al pronaosului.

Pictura bolniţei de la Mănăstirea Brâncoveni (jud. Olt), locul nașterii Sfântului Constantin Brâncoveanu, este realizată în tehnica al fresco, în stil bizantin, de o valoare deosebită, operă inestimabilă a grecului Constantinos și a meşterilor Şcolii de la Hurezi (1704).

Biserica din incinta ansamblului brâncovenesc de la Mogoșoaia, înălțată, ca și palatul, de Constantin Brâncoveanu, în anul 1688, pe vremea când era logofăt, este pictată de același Constantinos, în anul 1705, așa cum „grăiesc” și slovele grecești din sfântul altar.

Inscripția din pridvorul brâncovenesc al Mănăstirii Cozia, ctitoria lui Mircea Vodă cel Mare, ne indică autorii acestei opere de artă, realizată atât în pridvor, cât și în pronaos: Andrei, Constantin și Gheorghe (1707).

Şcoala de la Hurezi

Opera Şcolii de zugravi de la Hurezi va continua și după martiriul voievodului și al fiilor lui, reprezentanții săi pornind de la faimosul zugrav Constantinos, dar grupându-se în mai multe echipe care vor completa ansamblul frescelor brâncoveneşti de la Hurezi și, de aici, plecând să picteze bisericile așezămintelor monastice de la Surpatele (Andrei, Iosif, Hranite, Ştefan), Polovragi (Constantinos, Andrei, Istrate, Gh. Hranite, Ioan), Govora (Iosif, Ştefan, Hranite, Nicolae), naosul bisericii mari de la Cozia (Preda, Ianache, Sima, Mihail), pridvorul Mănăstirii Bistriţa (Iosif, Hranite), biserica Schitului Păpuşa (Hranite, Teodosie), biserica Mănăstirii Sărăcineşti, în 1718 (Preda, Teodosie, Gheorghe).

Preda, unul dintre zugravii de la Hurezi, este adus de Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, la ctitoria lui „Toţi Sfinţii” din Bucureşti (1715). Își mai pune semnătura și la biserica „Sf. Nicolae” din Făgăraş, iar împreună cu Andrei şi Iosif pictează biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova.

Atunci când ne referim la arta picturală brâncovenească, trebuie să amintim și contribuţia celuilalt mare pictor reprezentativ al epocii: Pârvu Mutu (1657-1735). Zugravul român a înfrumusețat, cu portretele și cu scenele sale, numeroase ansambluri de pictură murală ‒ la ctitoriile cantacuzine: Cotroceni, Măgureni, Filipeştii de Pădure, Sinaia, și la cele ale domnitorului Brâncoveanu: Mănăstirea Mamu (1699), alături de Marin zugravul, biserica fostei Mănăstiri Râmnicu Sărat sau Biserica Sf. Gheorghe Nou din București.

Dar renumita Şcoală de pictură eclezială de la Hurezi a dat meşteri zugravi care vor picta nu doar în Țara Românească, ci şi în Transilvania, Banat, sudul Dunării și în Basarabia, ducând cu ei un stil unic românesc: stilul brâncovenesc.

 Acest text este un fragment din articolul „Pictorul Constantinos şi Școala de zugravi de la Hurezi”, publicat în numărul 233 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.

historia ro Historia, nr  233, Iunie 2021 jpeg
Cumpără acum!
Mai multe pentru tine...