O zi și o noapte din viața Bucureștiului interbelic

Articolul „O zi și o noapte din viața Capitalei”, publicat în revista „Realitatea Ilustrată” din 23 decembrie 1936, prezintă în date statistice viața bucureștenilor timp de 24 de ore. O statistică interesantă ce ne arată evoluția spectaculoasă și modernizarea rapidă a orașului în perioada interbelică.

Conform articolului, în anul 1936, Bucureștiul avea o suprafață de 7.860 de hectare, cu 2.285 de străzi și bulevarde. În 75.000 de imobile locuiau aproximativ 700.000 de suflete, dintre care aproximativ 650.000 erau locuitori permanenți ai Capitalei și aproximativ 25.000 locuiau provizoriu sau erau „în trecere”, scrie Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.

În această perioadă, în Capitală se năștea la fiecare 40 de minute un copil, acest lucru însemnând peste 13.000 de copii anual. Născuții erau 53% de gen masculin și 47% de gen feminin. Rata de mortalitate în primul an de viață era de 16-17%.

Vârsta de căsătorie a bucureștenilor era cuprinsă între 21 și 30 de ani. Cei mai mulți bărbați se căsătoreau între 21-25 de ani, iar cele mai multe femei, între 25-30 de ani. Ofițerul stării civile căsătorea în fiecare zi (în cele 8 ore de lucru) din 20 în 20 de minute o pereche, adică 24 de cupluri pe zi. Aproape 15% din aceste căsătorii se terminau după doar un an, 10% durau trei ani și doar 5% rezistau până la 10 ani sau mai mult. Astfel, Tribunalul „desfăcea” din trei în trei ore câte o căsătorie.

Deși mortalitatea era destul de crescută, nu depășea numărul nașterilor, astfel populația Bucureștilor era într-o continuă creștere. În cursul unei zile se înregistra un deces la fiecare 54 de minute, adică 27 pe zi și aproximativ 9.900 pe an.

Din cei 700.000 de locuitori, 250.000 erau „capi de familie”, 150.000 dintre ei lucrând la birou sau în fabrici, magazine sau ateliere. Alți 50.000 aveau preocupări libere sau nestabile, iar restul de 50.000 erau fără ocupație. În medie aveau loc 50 de accidente de muncă sau de circulație pe zi, iar 10-12 bucureșteni erau condamnați zilnic la închisoare.

În ceea ce privește lumea distracțiilor, 15.000 de bucureșteni se bucurau în decurs de 24 de ore de diverse spectacole. Aceștia la un loc vizionau aproximativ 1.000.000 de metri de filme (rulate de cele 70 de cinematografe, dacă luăm în calcul că un film avea 3.000 de metri și era redat de patru ori pe zi). Radioul era ascultat zilnic de 200.000 de bucureșteni.

5.000 de locuitori aveau nevoie zilnic de asistență medicală, 4.000 se judecau între ei la tribunal și judecătorii pentru diferite cauze, 50 sufereau accidente de muncă sau de circulație, iar în medie un bucureștean pe zi se sinucidea. Între 50 și 100 de bucureșteni erau arestați pentru furt sau ca suspecți, în timp ce între 25 și 40 erau anchetați pentru scandaluri și bătăi în cârciumi sau pe străzi. O crimă se săvârșea la două zile, iar făptașii erau prinși în proporție de 75%.

Pentru masa tuturor locuitorilor Capitalei se consuma zilnic între 150.000 și 175.000 de kilograme de carne provenită din tăierea a 3.400-3.600 de vite diferite și 50-60.000 de păsări, 400-450.000 de pâini fabricate de cele 220 de brutării și fabrici din București, 40-50.000 de kilograme de mălai, 110-125.000 de kilograme de cartofi, 300-400.000 de ouă, 100-150.000 de kilograme de zarzavat și alimente.

Apa extrasă din Dâmbovița și filtrată în uzinele orașului

În decurs de 24 de ore se consuma, fie că era băută sau întrebuințată în gospodărie, nu mai puțin de 100.000.000 de litri de apă, extrasă din Dâmbovița și filtrată în uzinele orașului. De asemenea, bucureștenii consumau zilnic 6-7 vagoane de vin, 4-5 vagoane de bere și 1-2 vagoane de alte băuturi. Două treimi din locuitorii Capitalei luau masa acasă, iar restul la restaurant.

Cei care nu aveau ce mânca sau unde dormi erau ajutați de cantinele comunale și de azile. Astfel, pe parcursul unei zile, 6.000 de șomeri mâncau gratis la cantină, iar în azile își petreceau noaptea 2.500-3.000 de bucureșteni fără adăpost.

În Capitală circulau în fiecare zi 10.000 de automobile și microbuze, 1.000 de tramvaie, 500 de trăsuri, 6.000 de motociclete și biciclete și între 25.000 și 35.000 de căruțe cu alimente și materiale. 140 de trenuri veneau zilnic în București și 135 plecau. Dintre acestea: 72 rapide, accelerate, personale și automotoare care duceau aproximativ 25.000 de pasageri pe zi; 68 de trenuri transportau marfă. În fiecare zi se introduceau 5 automobile noi în circulație, iar unul ieșea din uz. Traficul cel mai aglomerat era pe Bulevardul Brătianu, unde treceau în ambele sensuri 2.000-25.000 de vechicule pe oră. Tramvaiele transportau și ele zilnic 320-350.000 de pasageri, autobuzele 180-220.000, taxiurile 25-30.000, în timp ce celelalte vehicule 30-35.000 de pasageri.

Diferitele afaceri bănești care se realizau în Capitală în 24 de ore atingeau suma de aproape jumătate de miliard de lei. Din acești bani, 100.000.000 de lei erau rulate de cele 30.000 de magazine bucureștene.

Poșta Capitalei primea și împărțea în fiecare zi: 280-300.000 de scrisori imprimate, 38-42.000 scrisori recomandate și simple, 50-55.000 cărți poștale și 5-8000 scrisori de valoare (mandate, colete). De asemenea, într-o zi, în Capitală apăreau peste 300.000 de ziare, reviste, broșuri și cărți.

Pe parcursul a 24 de ore erau înregistrate 500-550.000 de apeluri telefonice, dintre care 350-380.000 erau convorbiri propriu-zise, restul fiind formări greșite de numere. 32.500 de bucureșteni aveau telefon acasă, 60-70 își montau telefon pe zi, în timp ce 20-25 renunțau la serviciul telefonic. Într-un an se efectuau 180.000.000 de convorbiri telefonice, iar într-un minut 381.

Din cele 75.000 de imobile ale Bucureștiului, 40.000 erau case mici, fără etaj, 25.000 cu un etaj sau două și aproape 10.000 construite în stil modern. Numărul imobilelor creștea în fiecare zi cu 10-12, la fiecare două ore inaugurându-se o nouă clădire. Pentru încălzitul locuințelor se consuma zilnic 5.000.000 de kilograme de lemne pentru sobe și 55 de vagoane de petrol pentru calorifere.

Pentru bucureștenii perioadei interbelice, Capitala avea „coloritul viu și puternic al marilor metropole”, astfel că un asemenea articol de presă nu făcea decât să-i facă și mai încrezători în viitorul orașului lor.