O fotografie istorică: Ionel Brătianu la vârsta de un an
În patrimoniul Muzeului Național „Brătianu” se află mai multe fotografii de epocă în care sunt reprezentați membri ai familiei Brătianu. Una dintre acestea o reprezintă pe Pia Brătianu, soția lui Ion C. Brătianu, alături de fiul ei cel mare, Ion I.C. Brătianu (Ionel).
Fotografia a fost realizată în atelierul fotografic „Franz Duschek”, din București, cândva între anii 1867-1881, dar după un clișeu pe plăcuță din sticlă realizat în anul 1865, când Ionel avea vârsta de un an. Este vorba despre un pozitiv pe hârtie cu albumină, cu dimensiunile de 5,5 x 9,7 cm, ce a fost lipit pe carton cu dimensiunile de 6,3 x 10,5 cm.
În colțul din stânga, jos, al cartonului fotografic este inscripționat, în culoare roșie, „F. Duschek”, iar în colțul din dreapta, jos, este inscripționat „BUCURESCI”. Marginea fotografiei prezintă un contur de culoare albastră. Pe suprafața fotografiei este o pată punctiformă, de culoare brună, sunt câteva pete de grăsime umană, de pe degete, lăsate în urma manipulărilor repetate, și mai sunt câteva zgârieturi superficiale, care nu afectează aspectul general bun al acesteia.
Pe spatele fotografiei, în partea centrală, este prezentă stema României sub Principele Carol I, iar sub aceasta este următorul text: „FRANZ DUSCHEK / PHOTOGRAFULU CURTEI / J. Selle Domnitorului / CAROL I. / strada noua / BUCURESCI.”. Tot pe fotografie, pe latura stângă, jos, este o linie scurtă de culoare albastră.
Franz Duschek și România
Autorul fotografiei, Franz Duschek, s-a născut la Praga, în 1830. La insistențele bunului său prieten Carol Popp de Szathmari, s-a stabilit la București, în 1862. În Capitală, el și-a deschis un atelier fotografic în centrul orașului, pe Strada Nouă (astăzi, strada Edgar Quinet), în apropierea Bisericii Sărindar, pe locul căreia, în prezent, se află Cercul Militar Național. S-a mutat de mai multe ori în anii care au urmat, dar a rămas în aceeași zonă centrală, care îi permitea să fie vecin cu cei mai bogați locuitori ai Bucureștiului, mereu dornici să fie fotografiați.
La 8 aprilie 1867, la recomandarea lui Constantin Kretzulescu, a obţinut titlul de fotograf al Curții Princiare a domnitorului Carol I, devenind, apoi, fotograf al Curţii Regale, fiind înscris ca Furnizor al Curţii Regale. Această calitate l-a ajutat în afirmarea sa.
În 1872, Duschek anunța clientela că face fotografii „în orice timp, senin sau noros”. Lucra, astfel, nu doar în atelierul său, ci imortaliza hanuri, biserici și alte clădiri din Bucureștii acelor vremuri.
Duschek și războiul din 1877-1878
În momentul izbucnirii Războiului Ruso-Turc, în 1877, Franz Duschek a fost chemat, alături de Szathmári, să ilustreze, cu imagini, desfășurarea conflictului. A însoțit trupele ruse pe teatrul de operațiuni de la sud de Dunăre, realizând fotografii cu conducători militari (Marele Duce Nicolae, generalul Ignatiev, amiralul Arseniev, prințul Batemberg, prințul Medi-Kuli-Hamam, generalul Suvorov), tabere ale armatei țariste, simpli soldați, imagini cu locuitori bulgari din satele aflate în zona frontului, așezări bulgărești și o stradă din localitatea Șviștov. De asemenea, el a imortalizat întâlnirea dintre Principele Carol I al României și Țarul Rusiei, Alexandru al II-lea, din 16 august 1877, la Cartierul General al Armatei Ruse din Gorni-Studen, Bulgaria.
Unele dintre fotografiile realizate de el pe front au fost reproduse în revistele ilustrate europene și americane. Drept urmare, din partea Prusiei i-a fost decernată Medalia de Aur pentru Arte, din partea Austriei a primit Crucea de Merit de Aur, din partea României a primit Medalia „Bene Merenti”, iar țarul Rusiei i-a oferit un inel prețios împodobit cu un diamant. Începând cu anul 1878, a tipărit aceste distincții pe spatele fotografiilor realizate în atelierul său.
Greutățile campaniei militare i-au șubrezit sănătatea lui Franz Duschek și, în 1883, a decis să părăsească România pentru o țară cu un climat mai blând. Și-a vândut proprietățile din București și a plecat în Alexandria, Egipt, unde a murit un an mai târziu, în 1884.
Muzeul Național „Brătianu”
Situat în cartierul Ștefăneștii Noi din oraşul Ştefăneşti (judeţul Argeş), conacul familiei Brătianu – numit, ca şi satul în care se afla, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu – este unul dintre cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre (cu excepţia obiectelor, mobilelor şi a cărţilor din interior, risipite în anii regimului comunist).
Este conacul în care s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români, o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne (de numele primului legându-se Războiul de Independenţă, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice).
Acest articol a fost publicat în numărul 256 al revistei „Historia”, disponibil în format digital pe platforma paydemic.
