B─ât─âlia lui Ionel Br─âtianu la Conferin╚Ťa de Pace de la Paris  jpeg

B─ât─âlia lui Ionel Br─âtianu la Conferin╚Ťa de Pace de la Paris

Paradoxal, pentru Ionel Br─âtianu lupta cea mare a ├«nceput dup─â ├«ncheierea Primului R─âzboi Mondial. Pe 12 decembrie 1918, Ionel Br─âtianu redevine prim-ministru, prilej cu care, sintetic, schi╚Ťeaz─â liniile directoare ale politicii sale. ├Än plan extern, ÔÇ×politica va fi str├óns legat─â de alia╚Ťii no╚ÖtriÔÇŽ pentru deplina realizare a drepturilor neamului, sprijinite pe at├ótea jertfe ╚Öi exprimate cu hot─âr├óre de toate ╚Ťinuturile locuite de rom├óniÔÇŁ. ├Än politica intern─â, Br─âtianu promitea c─â ÔÇ×guvernul va concentra toat─â munca lui pentru des─âv├ór╚Öirea f─âr─â ├«nt├órziere a celor dou─â reforme ├«nscrise ├«n Constitu╚ŤieÔÇŁ. Din nefericire pentru Rom├ónia, deci, ╚Öi pentru Br─âtianu, atmosfera ├«i era defavorabil─â la Paris, unde urma s─â ├«nceap─â, pe 18 ianuarie 1919, Conferin╚Ťa de Pace.

La antipatia pe care Clemenceau o dezvoltase fa╚Ť─â de Br─âtianu, ├«n timpul nesf├ór╚Öitelor negocieri din anii neutralit─â╚Ťii (1914-1916), c├ónd premierul francez exclamase: ÔÇ×Br─âtianu se ├«nv├órte spre toate punctele cardinale ╚Öi-i pare r─âu c─â sunt doar patruÔÇŁ, se ad─âugase nefericita Pace de la Bucure╚Öti, impus─â, desigur, de ├«mprejur─âri, dar de care acum Clemenceau se folosea pentru a nu mai recunoa╚Öte termenii conven╚Ťiei ├«ncheiate de Antanta cu Rom├ónia pe 4 august 1916.

├Än aceast─â pozi╚Ťie, Clemenceau era secondat de Woodrow Wilson, pre╚Öedintele Statelor Unite, adversar al diploma╚Ťiei secrete ╚Öi care declarase ├«nc─â de la ├«nceputul interven╚Ťiei SUA ├«n r─âzboi (aprilie 1917) c─â ╚Ťara sa nu recunoa╚Öte ├«n╚Ťelegerile ├«ncheiate de c─âtre Antant─â anterioare particip─ârii ei la conflict. Cu totul alta era, evident, atitudinea lui Ionel Br─âtianu.

ÔÇ×Punctul s─âu de vedere era limpede ╚Öi categoric: Rom├ónia ├«╚Öi ├«ndeplinise cu prisosin╚Ť─â toate angajamentele ei. Pacea de la Bucure╚Öti ÔÇô p─âcatul pe care Biserica ├«l absolv─â dup─â ce a fost s─âv├ór╚Öit, dar nu ├«nainte ÔÇô impus─â de defec╚Ťiunea ruseasc─â ╚Öi de izolarea noastr─â pe frontul oriental nu c─âp─âtase totu╚Öi consfin╚Ťirea legal─â, pentru c─â Regele Ferdinand refuzase st─âruitor ratificarea sa. St─âteam deci pe baza neclintit─â a tratatului ├«ncheiat cu puterile aliate ├«n august 1916, rezultat al unor lungi ╚Öi laborioase tratative, ├«n care toate problemele noastre, na╚Ťionale ╚Öi etnice, fuseser─â ├«ndelung examinateÔÇŁ (Gheorghe I. Br─âtianu).

├Änc─â de la preluarea guvernului, Br─âtianu, informat despre reticen╚Ťele Alia╚Ťilor ├«n ceea ce prive╚Öte cerin╚Ťele Rom├óniei, telegrafiaz─â ╚Öefilor misiunilor diplomatice de la Paris ╚Öi Londra, Victor Antonescu ╚Öi Alexandru Cretzianu:

ÔÇ×Dac─â Fran╚Ťa, cum a spus Pichon [Stephen Pichon, ministru de Externe al Fran╚Ťei ├«ntre 1917-1920 ÔÇô n.n.], voie╚Öte s─â ne asigure toate revendic─ârile, singurul teren pe care poate ac╚Ťiona cu eficacitate este cel al tratatului de alian╚Ť─âÔÇŽ ├Än ce m─â prive╚Öte, dac─â acest tratat ar fi nesocotit, n-a╚Ö putea lua r─âspunderea politicii rom├óne╚Öti, care trebuie s─â se dezvolte ├«n aceast─â parte a lumii ├«n cel mai str├óns acord cu Fran╚ŤaÔÇŁ.

Marile, micile și mai micile puteri

Conferin╚Ťa de Pace de la Paris s-a deschis la Versailles, pe 18 ianuarie 1919, ├«n acela╚Öi loc (Sala Oglinzilor) ╚Öi la aceea╚Öi dat─â la care, ├«n urm─â cu 49 de ani, Wilhelm I se ├«ncoronase ca ├«mp─ârat al Germaniei ├«n urma R─âzboiului Franco- Prusac.

De╚Öi se spera c─â diploma╚Ťia secret─â ╚Öi interesele marilor puteri nu vor mai prevala ├«n acest aeropag al p─âcii, lucrurile au stat exact invers. Statele participante au fost ├«mp─âr╚Ťite de la ├«nceput ├«n dou─â categorii: marile puteri (Fran╚Ťa, Marea Britanie, SUA, Italia, Japonia), cu interese nelimitate, ╚Öi micile puteri, printre care figura evident ╚Öi Rom├ónia, cu interese speciale sau limitate. Chiar ╚Öi ├«n r├óndul micilor puteri s-au f─âcut discrimin─âri, Rom├ónia fiind admis─â cu doi delega╚Ťi, ├«n timp ce Belgia ╚Öi Serbia aveau trei.

Formal, deciziile importante le lua ÔÇ×Consiliul celor 10ÔÇŁ, organism format din ╚Öefii celor cinci delega╚Ťii ale marilor puteri, plus mini╚Ötrii lor de Externe, ├«n realitate, hot─âr├órile fiind luate exclusiv de ÔÇ×Cei Patru MariÔÇŁ (pre╚Öedintele SUA ╚Öi premierii Angliei, Fran╚Ťei ╚Öi Italiei), Japonia nefiind interesat─â de problemele europene.

Grave erau nu doar disensiunile dintre cei patru, mesianicul Wilson, pragmaticul Lloyd George ╚Öi na╚Ťionali╚Ötii Clemenceau ╚Öi Orlando, ci completa lor necunoa╚Ötere a problemelor asupra c─ârora trebuiau s─â se pronun╚Ťe ╚Öi s─â ia decizii. A r─âmas antologic─â ├«mprejurarea ├«n care Lloyd George, premierul britanic, deschide u╚Öa s─âlii ├«n care dezb─âteau mai marii Conferin╚Ťei ╚Öi-l apeleaz─â pe Philippe Berthelot, pre╚Öedintele Comisiei pentru statutul minorit─â╚Ťilor:

ÔÇ×Philippe, te rog, vino pu╚Ťin ╚Öi ajut─â-ne, nu g─âsim Vistula pe hart─â!ÔÇŁ.

├Än aceste condi╚Ťii, un rol esen╚Ťial ├«l aveau exper╚Ťii ce formau corpul tehnic al Conferin╚Ťei. Norocul Rom├óniei s-a numit Emmanuel de Martonne (1873- 1955), probabil cel mai cunoscut geograf francez al epocii, dar ╚Öi bun prieten al Rom├óniei, pe care o vizitase de multe ori, inclusiv pentru elaborarea tezei sale de doctorat, intitulat─â ÔÇ×Valahia, eseu de monografie geografic─âÔÇŁ. Lui ├«i datoreaz─â Rom├ónia actuala grani╚Ť─â de vest a ╚Ť─ârii, precum ╚Öi faptul c─â linia ferat─â Timi╚Öoara-Arad-Oradea-Satu Mare se afl─â ├«n interiorul frontierelor noastre na╚Ťionale, ╚Öi nu ├«ntret─âind grani╚Ťa, precum ├«╚Öi doreau maghiarii.

ÔÇ×Am mo╚Ötenit o ╚Ťar─â independent─â ╚Öi chiar pentru a-i ├«ntinde grani╚Ťele, nu-i putem jertfi neat├órnareaÔÇŁ

Delega╚Ťia Rom├óniei era format─â din Ionel Br─âtianu ╚Öi Nicolae Mi╚Öu, diplomat priceput, dar mai ales loial liderului liberal. A fost o eroare ÔÇô cauzat─â de spiritul s─âu partizan ╚Öi de orgoliu ÔÇô c─â Br─âtianu nu l-a luat ca secundant ├«n delega╚Ťie pe Take Ionescu, ale c─ârui ├«ntinse rela╚Ťii ├«n lumea diplomatic─â interna╚Ťional─â i-ar fi fost de mare folos. ├Än problema Banatului, pe care Br─âtianu ╚Öi-l dorea integral atribuit Rom├óniei, Take Ionescu a avut o atitudine mai flexibil─â ╚Öi, de fapt, mult mai eficient─â pentru viitor.

El ╚Öi-a dat seama c─â nu sunt ╚Öanse ca ├«ntreg Banatul s─â fie atribuit Rom├óniei, ├«n dauna Serbiei, ╚Ťar─â care luptase al─âturi de Antanta din prima ╚Öi p├ón─â ├«n ultima zi a Primului R─âzboi Mondial. Spirit prev─âz─âtor, Take Ionescu con╚Ötientiza c─â realizarea Rom├óniei Mari va aduce ├«n tab─âra adversarilor ei trei vecini: Rusia, Ungaria ╚Öi Bulgaria. Era deci total contraproductiv s─â ne ostiliz─âm rela╚Ťiile ╚Öi cu Serbia.

B─ât─âlia cea mare a dus-o ├«ns─â Br─âtianu ÔÇô merit├ónd toate laudele contemporanilor ╚Öi ale posterit─â╚Ťii ÔÇô pentru respectarea demnit─â╚Ťii Rom├óniei, opun├óndu- se cu ├«nver╚Öunare ├«ncerc─ârilor marilor puteri de a-╚Öi impune voin╚Ťa ├«n dauna independen╚Ťei Rom├óniei. Pe 3 iunie 1919, Br─âtianu ├«i scrie de la Paris lui Mihai Pherekyde (singurul frunta╚Ö liberal care-╚Öi permitea s─â i se adreseze primministrului cu apelativul de Ionel) urm─âtoarele cuvinte, definitorii pentru Ionel Br─âtianu: ÔÇ×Am mo╚Ötenit o ╚Ťar─â independent─â ╚Öi chiar pentru a-i ├«ntinde grani╚Ťele, nu-i putem jertfi neat├órnareaÔÇŁ.

B─ât─âlia lui Br─âtianu cu cei mari era cu at├ót mai exasperant─â cu c├ót cei patru care luau, de fapt, deciziile deseori n-aveau nici cele mai elementare cuno╚Ötinte despre subiectele abordate. Premierul britanic, care ÔÇ×excelaÔÇŁ ├«n acest domeniu, credea c─â Silistra e provincie ╚Öi Bucovina ora╚Ö. Iar Clemenceau, prim-ministru al Fran╚Ťei ╚Öi pre╚Öedintele Conferin╚Ťei de Pace, nu-╚Öi putea re╚Ťine adversitatea pentru Br─âtianu, despre care spunea c─â ar merita s─â fie expulzat din Fran╚Ťa, ├«ncadrat de doi jandarmi.

La tratatul de pace cu Germania, Br─âtianu nu a avut prea multe obiec╚Ťii, preocuparea lui fiind aceea de a ob╚Ťine un procent c├ót mai mare din desp─âgubirile pe care Berlinul urma s─â le pl─âteasc─â ├«nving─âtorilor. P├ón─â la urm─â, Rom├óniei i-a fost alocat un procent de 1% din totalul desp─âgubirilor pl─âtite de Germania Alia╚Ťilor, 132 de miliarde de m─ârci.

Chestiunea minorit─â╚Ťilor

Lupta cea mare pe care a dus-o Ionel Br─âtianu a fost ├«n leg─âtur─â cu tratatul minorit─â╚Ťilor, care era anex─â a tratatului cu Austria. Marile puteri, preocupate ÔÇô real sau aparent ÔÇô de soarta minorit─â╚Ťilor na╚Ťionale din state succesoare ale fostei monarhii austro-ungare, doreau s─â supravegheze ╚Öi s─â aib─â un drept de interven╚Ťie ├«n aceast─â chestiune, fapt ce afecta grav suveranitatea statului respectiv. Deosebit de jignitoare pentru Rom├ónia ╚Öi pentru Ionel Br─âtianu era referin╚Ťa din Tratatul minorit─â╚Ťilor la faptul c─â ÔÇ×├«n tratatul de la Berlin [1878 ÔÇô n.n.], independen╚Ťa Regatului Rom├óniei nu a fost recunoscut─â dec├ót sub anumite condi╚ŤiuniÔÇŁ.

Pentru Br─âtianu trebuie s─â fi fost ╚Öi o chestiune de orgoliu filial, deoarece chiar tat─âl s─âu reprezentase Rom├ónia, cu demnitate, la Congresul de la Berlin din vara anului 1878. Cu at├ót mai discriminatorie pentru Rom├ónia era aceast─â prevedere privind minorit─â╚Ťile, cu c├ót Anglia, de exemplu, refuza s─â o aplice, consider├ónd- o inaceptabil─â pentru ├«ntinsul ei imperiu colonial.

ÔÇ×Br─âtianu a adoptat atitudinea omului de stat responsabil pentru ap─ârarea intereselor supreme ale na╚Ťiunii. Pozi╚Ťia Guvernului rom├ón nu era dictat─â dec├ót de dorin╚Ťa de a nu se aduce limit─âri suveranit─â╚Ťii na╚ŤionaleÔÇŁ (Florin Constantiniu).

Formularea pe care o propune Br─âtianu pentru articolul ├«n discu╚Ťie denot─â nu doar dorin╚Ťa de conciliere a premierului rom├ón, dar ╚Öi ├«naltele principii democratice de care era animat:

ÔÇ×Rom├ónia acord─â tuturor minorit─â╚Ťilor de limb─â, ras─â ╚Öi religie care locuiesc ├«nl─âuntrul noilor sale grani╚Ťe drepturi egale acelor pe care le au ceilal╚Ťi cet─â╚Ťeni rom├óniÔÇŁ.

Propunerea lui Br─âtianu va fi respins─â.

Primul delegat al Rom├óniei p─âr─âse┼čte Parisul

Confruntat cu aceast─â ├«nc─âp─â╚Ť├ónare a ÔÇ×Celor Patru MariÔÇŁ, precum ╚Öi cu cerin╚Ťa insistent─â a secretarului de stat american, Robert Lansing, ca Rom├ónia s─â organizeze un plebiscit ├«n Basarabia, Ionel Br─âtianu p─âr─âse╚Öte Parisul ├«n seara zilei de 2 iulie 1919, intr├ónd ├«n a╚Öa-zisa ÔÇ×politic─â de rezisten╚Ť─âÔÇŁ.

ÔÇ×Formal, primul delegat al Rom├óniei fusese ├«nfr├ónt de formidabila coali╚Ťie de ambi╚Ťii ╚Öi de interese pe care o ├«nfruntase. Sunt ├«ns─â ├«n istorie ├«nfr├óngeri mai fecunde dec├ót unele biruin╚ŤeÔÇŁ (Gheorghe I. Br─âtianu).

Tensiunile dintre Rom├ónia ╚Öi Alia╚Ťi, ├«n timpul Conferin╚Ťei de la Paris, spulber─â o tez─â drag─â adversarilor no╚Ötri, aceea c─â Rom├ónia Mare a ap─ârut ca urmare a ÔÇ×bac╚Öi╚ÖuluiÔÇŁ dat de c─âtre Antant─â aliatului rom├ón. Imediat dup─â revenirea lui Br─âtianu ├«n ╚Ťar─â s-a ╚Ťinut, sub pre╚Öedin╚Ťia Regelui Ferdinand, un lung Consiliu de Mini╚Ötri, la care a participat ╚Öi Iuliu Maniu, pre╚Öedintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, practic, cel mai legitim reprezentant al rom├ónilor de peste mun╚Ťi. Maniu nu era un simpatizant al lui Br─âtianu, tocmai de aceea merit─â a fi reproduse cuvintele sale din cadrul Consiliului de Mini╚Ötri:

ÔÇ×Actele mari, hot─âr├ótoare pentru dezvoltarea unei ╚Ť─âri, nu trebuiesc judecate prin prisma unui oportunism momentan, ci din perspectiva istoriei, av├ónd ├«n vedere consecin╚Ťele de mai t├órziu. Pot spune f─âr─â ├«nconjur ca sunt mul╚Ťumit de felul ├«n care s-au sus╚Ťinut interesele Rom├óniei la Paris. Am v─âzut procesele-verbale, am citit pledoariile rostite de domnul Br─âtianu ╚Öi am urm─ârit ├«ntreaga dumisale ac╚Ťiune energic─â ╚Öi inteligent─â bazat─â pe integralitatea revendic─ârilor noastreÔÇŁ.

Comportamentul marilor puteri fa╚Ť─â de Rom├ónia era cu at├ót mai inexplicabil cu c├ót ╚Ťara noastr─â tocmai lichidase, la rug─âmintea acelora╚Öi puteri, focarul de infec╚Ťie bol╚Öevic─â din Ungaria, numit Republica Sfaturilor (21 martie-6 august 1919), un adev─ârat pericol ╚Öi pentru noua Rom├ónie, care s-ar fi v─âzut prins─â ├«n cle╚Ötele ruso-maghiar, de data aceasta de sorginte comunist─â.

ÔÇ×Campania din Ungaria ╚Öi rezultatele ei ar fi trebuit s─â schimbe toate datele problemei. Ea nu ab─âtuse ├«ns─â cu nimic de la obiectivele lor hot─âr├órile Conferin╚Ťei ╚Öi ale for╚Ťelor ce se agitau ├«n jurul ei. ├Ämpotrivirea Rom├óniei ridicase prea mult─â vr─âjm─â╚Öie; ea trebuia ├«nfr├ónt─â ╚Öi exponentul ei dobor├ótÔÇŁ (Gheorghe I. Br─âtianu).

Acest text este un fragment din articolul Ionel Br─âtianu, maestrul absolut al politicii rom├óne╚Öti, publicat ├«n num─ârul 29 al revistei Historia Special, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei, ├«n perioada 20 decembrie 2019 ÔÇô 20 martie 2020, dar ╚Öi ├«n format digital pe paydemic.com.


HS 29 intreg 1 jpg jpeg