Moartea celui mai brutal dictator din America latină

Rafael Trujillo a condus Republica Dominicană timp de 30 de ani. Dictatura sa, considerată cea mai dură dintre toate dictaturile latino-americane din secolul XX, s-a încheiat în noaptea de 30 mai 1961, pe o șosea întunecată, când Trujillo a fost asasinat.

Epoca Trujillo este considerată una dintre cele mai brutale perioade din istoria Republicii Dominicane. Ajungând la putere în 1930, generalul Trujillo a condus țara cu o mână de fier;și-a distrus opoziția prin arestări, tortură și mai ales crime. În țara lui Trujillo, nu era neobișnuit ca oamenii să dispară pur și simplu, iar rudele și prietenii să nu afle niciodată ce s-a întâmplat cu ei:dacă au fost aruncați în închisoare, împușcați direct sau dați la rechini (o metodă de ucidere preferată de cel poreclit El Jefe). 

Că Trujillo avea să devină un dictator a fost clar de la început. Înainte de alegerile prezidențiale din 1930, a manipulat situația în așa fel încât să fie de facto singurul candidat. Rezultatele l-au dat câștigător cu 99% din voturi. După venirea sa la putere, Partidul Dominican a fost impus drept partid unic și opoziția a fost anihilată. În 1937, Trujillo a ordonat masacrul tuturor haitienilor din țară. Numărul morților n-a fost stabilit cu exactitate nici până în zilele noastre, dar istoricii aproximează că ar fi vorba de 20.000-30.000 de victime. 

După atâția ani de opresiune, două evenimente au accelerat căderea lui Trujillo. Primul a fost întoarcerea Bisericii Catolice împotriva regimului. Foarte influentă în rândul populației, Biserica Catolică – după ce sprijinise timp de 30 ani dictatura lui Trujillo – a început să critice regimul. Se întâmpla în ianuarie 1960. Al doilea eveniment a avut loc în luna noiembrie 1960:asasinarea surorilor Mirabal, cunoscute opozante ale dictaturii. Deși asasinatele erau la ordinea zilei în Republica Dominicană, uciderea fără milă a celor trei surori Mirabal a dat naștere unui imens val de indignare publică. 

„A fost atât de oribilă această crimă, încât oamenii au început să simtă că nu mai sunt deloc în siguranță, chiar și apropiații regimului;pentru că a răpi trei femei, a le ucide în bătaie și a le arunca într-o râpă pentru a simula un accident este un fapt absolut îngrozitor.” 

Aceste două evenimente au reprezentat, pentru mulți dominicani, picătura care a umplut paharul. S-a născut astfel un complot de asasinare a dictatorului, în care au fost implicați inclusiv oficiali de rang înalt ai regimului. 

Eternul Trujillo, ucis de o ploaie de gloanțe

Antonio Imbert a murit în 2016. În 1961 a fost unul dintre șapte oameni care l-au ambuscat și ucis pe Rafael Trujillo pe o șosea întunecată. Imbert, numit ulterior erou național pentru curajul gestului său, a povestit peste ani, pentru BBC, ce s-a întâmplat în acea seară.

Cei șapte complotiști, împărțiți în trei mașini pe drumul dintre capitala țării și San Cristobal, îl așteptau pe Trujillo la marginea șoselei. Imbert conducea mașina în care se mai aflau alți trei bărbați. Când limuzina dictatorului a trecut pe lângă ei a început o cursă nebună pe șosea. Imbert își aduce aminte de focurile trase. Când șoferul lui Trujillo a încetinit mașina, Imbert a trecut în fața lui și i-a blocat drumul. S-au năpustit asupra mașinii cu o ploaie de gloanțe. 

Deși înarmat, Trujillo n-a mai avut nicio șansă. Odată ce l-au omorât, complotiștii i-au luat cadavrul de pe șosea, l-au băgat în portbagaj și au plecat de la locul faptei. Însă atunci lucrurile au început să meargă prost. Asasinarea lui Trujillo era doar o parte din complot; oficialii importanți implicați trebuiau să preia rapid puterea și să-i aresteze pe acoliții dictatorului înainte ca aceștia să aibă timp de reacție. Nu s-a întâmplat însă așa. 

Johnny Abbes Garcia și Roberto Figueroa Carrión, șefii poliției secrete, și familia Trujillo, prin Ramfis Trujillo, au rămas la putere. Reacția a fost rapidă și brutală: sute de persoane au fost arestate și torturate;aproape toți membrii complotului au fost descoperiți și executați. Imbert a fost singurul din cei șapte asasini care a reușit să scape. El a supraviețuit datorită curajului consulului italian din Santo Domingo, care i-a permis să se ascundă în reședința sa timp de câteva luni. 

Mai bine de 50 de ani mai târziu, Antonio Imbert spunea că nu regretă ce-a făcut. „Nimeni nu mi-a spus să-l ucid pe Trujillo. Dar singura modalitate de a scăpa de el era să-l ucidem.” 

Asasinarea lui Trujillo nu este considerată o crimă în Republica Dominicană; oamenii o numesc  „ajusticiamento”, cuvânt spaniol ce desemnează un act prin care s-a făcut dreptate. Dominicanii consideră, așadar, că uciderea dictatorului a fost necesară, că era singura modalitate prin care puteau scăpa de un regim excesiv de brutal.  

După moartea lui Trujillo, regimul a mai supraviețuit doar câteva luni. I s-a pus capăt în luna noiembrie printr-o insurecție militară și amenințarea unei intervenții americane.