Mărturii despre geți
În dimineaţa zilei de 18 august 1887, constănţenii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ieşiseră în Piaţa Independenţei să urmărească festivitatea aşteptată de întreaga populaţie a urbei, dezvelirea statuii lui Ovidiu, „să dea omagiul lor măreţei figuri a poetului reprodus cu atâta măestrie de marele sculptor Ferrari“, după cum scria presa epocii.
A fost o sărbătoare căreia nu i-a lipsit nimic, nici înalţii demnitari, nici solemnitatea, nici mesajele din străinătate şi nici entuziasmul. Dobrogea devenise parte a României după Războiul de Independenţă şi constănţenii hotărâseră să marcheze momentul istoric prin ridicarea statuii marelui poet clasic, exilat şi mort la Tomis cu aproape două mii de ani înainte.
Autorul statuii, celebrul sculptor italian Ettore Ferrari, l-a imaginat pe Ovidiu scufundat în gânduri, trist, meditând la soarta sa, pedepsit de Octavian Augustus, primul împărat al Romei, să trăiască pe ţărmurile îndepărtatului Pont, în aşteptarea edictului de iertare ce nu va mai veni vreodată. La moartea poetului, după ani petrecuţi în cetatea lor, tomitanii, impresionaţi de geniul său, i-au ridicat din banii lor monumentul funerar. La fel cum constănţenii de la sfârşitul secolului al XIX-lea au plătit din subscripţie publică costurile realizării statuii...
Un omagiu care a avut ca motivare afirmarea întoarcerii la rădăcinile latine. În acelaşi timp, cinstirea unui martor al istoriei. Exilat la Tomis, Ovidiu ne va lăsa în versuri informaţii nepreţuite despre viaţa şi oamenii de aici. Iar versurile sale au supravieţuit veacurilor, ceea ce alte scrieri despre oamenii de la Istru nu au reuşit. Poate că numele marelui poet a protejat manuscrisele care i-au păstrat versurile.
Aşa se face că Ovidiu ne lasă descrierea geţilor într-un fel pe care niciun alt autor antic nu o face. Pentru că poetul a trăit alături de ei, întâlnindu-i pe străzile oraşului, ba chiar le-a învăţat şi limba, căci latină nu avea cu cine să vorbească.
Ovidiu nu poate lipsi ca sursă de primă mână între toţi autorii din Antichitate care amintesc de geţi şi apoi de daci. Relatările lor le regăsiţi în excepţionalul Dosar „Historia“ din paginile următoare, împreună cu ilustraţii de mare valoare. Pentru toţi cei care caută răspunsuri la întrebarea „Cine au fost geţii şi cum trăiau ei?”.
Fragmentul face parte din articolul cu același titlu, publicat în numărul 239 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 decembrie - 14 ianuarie, și în format digital pe paydemic.com.
