Marea Criză Economică n-a existat în sectorul imobiliar din România Mare a anului 1932

Primul Război Mondial a luat sfârșit prin armistițiul din 11 noiembrie 1918 și trecerea industriei la regim de pace a dus la mai multe mărfuri pe piață. Muncitorii au putut astfel să cumpere din belșug bunuri de folosință îndelungată și afacerile au înflorit. Minunea n-a ținut prea mult din cauza viciilor sistemului de producție capitalist, cel bazat pe concurența feroce dintre firme, și a început o adevărată catastrofă.

Recesiunea ar fi izbucnit în SUA în octombrie 1929 și a durat până-n 1933, dar efectele s-au resimțit până la declanșarea unui nou război mondial. A fost un marasm economic din care nu s-a ieșit decât prin comenzile consistente ale statelor. Industria grea n-a mai primit cereri de mărfuri și astfel au fost afectate și orașele legate de uzinele metalurgice sau mecanice. Activitatea din construcții a fost practic oprită în centrele urbane. A fost un dezastru planetar și jurnaliștii epocii s-au întrecut în găsirea de imagini cât mai șocante, aducătoare de public cititor.

Economiștii au început să fie atrași de regimurile totalitare și istoricii au tot povestit despre cât de rău a fost în era de lipsuri. Ideile au fost repetate până când au devenit adevăr istoric și chiar o adevărată legendă contemporană. Este deosebit de dificil astăzi să mai combați termenul de Marea Criză Economică, un etalon pentru toate perioadele de recesiune din lumea capitalistă.

Datele statistice ale statului român vin să contrazică astfel de interpretări fanteziste. Anul 1929 a fost marcat de ridicarea a 6.711 clădiri cu 9.988 de apartamente ce dispuneau de facilități specifice lumii moderne. Ar fi trebuit să urmeze o prăbușire a cererii din cauza lipsurilor economice, dar s-a ajuns în 1932 să fie construite în 20 de orașe municipii 7.217 imobile care aveau 12.148 apartamente. Dacă se face o raportare la un tip de bloc din comunism cu două scări și 20 de apartamente, muncitorii din epocă au ridicat echivalentul a 607 blocuri în numai 20 de așezări principale. Noile construcții erau ridicate din materiale de calitate superioară și cererea de cărămidă, ciment, fier beton, țigle și tablă era în creștere. Erau necesare și instalații de apă, electricitate și încălzire. Întreaga economie națională era solicitată sau se făceau importuri de mărfuri de la firme renumite pentru cei cu dare de mână.

Orașul București era o adevărată metropolă prin puterea de atragere a maselor de oameni doritori să devină orășeni și să scape de munca grea din mediul rural. S-a făcut un calcul și după 1930 au fost în medie peste 32.000 de persoane care încercau să-și facă un trai mai bun în capitala țării, cea în care puteau fi găsite locuri de muncă în industrie, bănci, comerț și administrație. Era mult de lucru și salariile erau din ce în ce mai bune. Au fost date în funcțiune 6.162 de apartamente în 2.868 de clădiri, o creștere mai mult decât evidentă în raport cu ceea ce s-a petrecut în anul de debut al recesiunii. Atunci au fost terminate 2.455 de imobile cu numai 4.113 spații locative. S-a ajuns la performanța ridicării, în medie, a aproape opt clădiri în fiecare zi și este greu de crezut că unii contemporani au putut să scrie că nu se schimba ceva în țară.

Economia României era dirijată spre Europa centrală și era normal să fie înregistrată o dezvoltare a regiunilor vestice. Se ducea o luptă crâncenă pentru dezvoltare imobiliară între Timișoara și Oradea, localitatea din Banat având 425 de clădiri de locuit în raport cu cele 396 de pe malul Crișului Repede. Se observă că se reușea un ritm susținut de construire a cel puțin unei clădiri pe zi.

Poporul român tot repetă că s-a construit numai în perioada comunistă, dar nu prea se dorește să se citească despre trecut și să se vadă că tocmai cei debarcați de pe tancurile sovietice au fost cei care au distrus un proces de evoluție după model românesc și occidental. Nu erau necesare în epocă asamblarea unor lagăre de concentrare și nici munca forțată a celor ce erau definiți drept dușmani ai poporului, așa cum se întâmpla peste Nistru. Istoria trebuie rescrisă în cea mai mare parte.

_{Foto sus: Piața Rosetti din București, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}