Macedonia de Nord: De la independenţă la criză identitară
Republica Macedonia de Nord a fost singurul stat iugoslav care și-a obținut independența fără vărsare de sânge, printr-un referendum popular la 8 septembrie 1991. Una dintre cauzele destrămării Iugoslaviei a fost existența „mozaicurilor etnice” din fiecare republică.
În cazul Macedoniei de Nord, tensiunile etnice au început să apară după obținerea independenței și apariția unui curent naționalist macedonean promovat în Constituția din 1991, prin eliminarea din Constituție a minorităților albaneze și turce1.
De la independență la criză identitară
Obținerea independenței a însemnat pentru Macedonia de Nord începutul unei crize identitare și politice privind atât denumirea noului stat, cât și utilizarea însemnelor naționale, a limbii şi a istoriei naționale. La toate acestea s-au adăugat și tensiunile etnice din nord-vestul țării cu populația albaneză, culminând cu un conflict armat în 2001 între Armata Națională de Eliberare (UCK-Macedonia2) și forțele de ordine guvernamentale. Conflictul s-a încheiat prin semnarea Acordului de la Ohrid în vara aceluiași an.
Ideea unei identități macedonene nu este una apărută în perioada lui Tito pentru a crea o distincție etnică față de elementele culturale filo-bulgare din fosta republică iugoslavă. Construcția unei identități macedonene a apărut la jumătatea secolului al XIX-lea în rândul intelectualilor din vechea provincie otomană a Macedoniei, care îngloba inclusiv regiunea Macedoniei Vardare, grecești, bulgare și albaneze3.
Împărțirea provinciei otomane a Macedoniei s-a realizat prin Pacea de la București (1913), provincia fiind împărțită între Grecia, Iugoslavia și Bulgaria. Urmează un proces de naționalizare forțată după integrarea regiunii în componența respectivelor state. În cazul Macedoniei Vardare sau Banovina Vardară, noua denumirea a părții integrate în Iugoslavia, urmează un proces de asimilare etnică și deznaționalizare a populației majoritar bulgare, identitate asumată de populația slavă la nivel local, vorbitoare a unui dialect bulgăresc. Belgradul realizează un proces de asimilare etnică, prin alfabetizarea populației în limba sârbă, trecerea populației la Biserica Ortodoxă sârbă şi deznaționalizarea numelor de familie.
După venirea la putere a lui Tito în 1945 și începerea procesului de federalizare a Iugoslaviei, apare Republica Populară a Macedoniei. Practic, Tito a preluat conceptul unei identități macedono-slave, cu o identitate culturală și lingvistică proprie, diferită de cea bulgară.
În 1991, populația Macedoniei de Nord era de 2.033.964 de locuitori, din care 64% erau macedoneni-slavi, 25% albanezi, iar restul de 11% reprezentau alte minorități, fiind una dintre republicile ex-iugoslave cu cea mai diversă structură etnică4.
Consolidarea identității macedonene-slave a declanșat, după obținerea independenței față de RSF Iugoslavia a Republicii Macedonia (denumirea din perioada 1991-2019), o criză diplomatică cu Grecia pe tema numelui oficial al noului stat și al dreptului de a utiliza drapelul cu simbolul soarelui de la Vergina. În prezent există o dispută cu Bulgaria pe tema limbii macedonene și a istoriei comune dintre cele două state. Aceste neînțelegeri vor declanșa o criză identitară pentru statul ex-iugoslav ce va dura până în anul 2019, când Guvernul de la Atena a semnat cu Guvernul socialist macedonean condus de Zoran Zaev Acordul de la Prespa, ce va pune capăt diferendului dintre cele două state privind denumirea oficială a Macedoniei de Nord. Însă, vor continua diferendele cu Bulgaria, ce ar putea împiedica accesul țării de pe Vardar în Uniunea Europeană.
De asemenea, odată cu aceste crize, a existat o amplificare a naționalismului macedonean în rândul partidului politic VMRO-DPMNE. Politica VMRO-DPMNE s-a caracterizat, în special, prin introducerea unui curent cultural de „antichizare” a originilor macedonenilor-slavi, promovând ideea că aceștia sunt urmașii lui Alexandru Macedon, având astfel dreptul de a revendica denumirea de „Republică a Macedoniei”, dar și însemnele antice ale statului din timpul lui Filip al II-lea și Alexandru Macedon. Astfel, au fost denumite cu numele celor doi conducători din Antichitate stadioane, străzi, piațete și principala autostradă care traversează țara de la nord la sud. De asemenea, televiziunea macedoneană publică a fost utilizată ca mijloc de propagandă politică, mai ales în timpul guvernării Gruevski, fiind difuzate diferite emisiuni istorice care încercau să demonstreze originea antică a macedonenilor-slavi în Balcani.
Din punct de vedere politic, Constituția din 1991 nu oferea reprezentativitate minorităților etnice, în special minorității albaneze, care atingea aproape 25% din totalul populației. De asemenea, la nivelul directivelor din timpul guvernărilor VMRO-DPMNE s-a promovat o politică de asimilare etnică.
Conflictul din 2001 și drepturile minorităților etnice
Conflictele armate pornite de Belgrad contra fostelor republici iugoslave au declanșat un val de refugiați din calea războiului. În cazul războiului din Kosovo (1998-1999), sute de mii de kosovari s-au refugiat în Albania sau Macedonia de Nord5. În anul 1997 se declanșează un război civil în Albania, în urma prăbușirii statului albanez prin schemele de „investiții piramidale”. Depozitele de armament din Albania au fost prădate de Armata de Eliberare din Kosovo6 (UCK-Kosovo), fapt ce va conduce ulterior la declanșarea războiului sârbo-kosovar, prin înarmarea trupelor UCK-Kosovo7.
Din punct de vedere social și economic, Macedonia de Nord s-a confruntat cu o criză declanșată de sosirea celor 344.500 de refugiați kosovari8, de colapsul Republicii Federative a Iugoslaviei, principalul partener comercial al Macedoniei de Nord, de rata șomajului extrem de ridicată și de „neliniștea” populației privind schimbarea proporției demografice între macedoneni și albanezi. O parte din populație considera că Macedonia de Nord ar urma să devină noul Kosovo9. Amplificarea naționalismului albanez în nord-vestul Macedoniei de Nord, zonă tradițional locuită de albanezii musulmani, sosirea refugiaților din Kosovo, dar și activarea milițiilor albaneze ale UCK-Macedonia vor conduce la declanșarea Conflictului din 2001, dintre forțele milițiilor albaneze și cele guvernamentale de la Skopje.
Conflictul din 2001 a pornit prin escaladarea unor violențe la nivel local în nord-vestul Macedoniei de Nord, în regiunea Tetovo, între etnicii albanezi și poliție, culminând cu mobilizarea luptătorilor UCK-Macedonia contra armatei macedonene. Conflictul a fost alimentat de nemulțumirile sociale privind drepturile etnice și politice ale minorității albaneze în Macedonia de Nord. Un alt factor a fost și instabilitatea guvernamentală din perioada 1998-2000, prin ieșirea de la putere a partenerului de guvernare al VMRO-DPMNE.
Acordul-cadru de la Ohrid, semnat la 13 august 2001 de președintele republicii, Boris Trajkovski, partidele etnice macedonene și albaneze parlamentare de la Skopje, cu supervizarea reprezentanților speciali ai Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii, a pus capăt conflictului dintre trupele UCK-Macedonia și Skopje. Acordul a stabilit o nouă ordine constituțională în Macedonia de Nord, cea mai importantă chestiune fiind acordarea drepturilor politice și lingvistice minorităților etnice din Macedonia de Nord. Astfel, au fost adăugate amendamente constituționale vizând dreptul de utilizare a limbii minorității respective, ca a doua limbă oficială, într-o localitate unde ponderea populației depășește 20%, dreptul de afișare a simbolurilor comunității etnice respective, dreptul de acces la instituții de învățământ în limba minorității, dreptul la cultură și libertate religioasă, dreptul la reprezentare politică locală etc.10.
Astfel, în Constituția Macedoniei de Nord, după amendamentele din 2001 aduse prin Acordul-cadru de la Ohrid, se subliniază faptul că republica e formată din următoarele populații: macedoneană, albaneză, turcă, vlahă, rromă, sârbă și bosniacă11. Acest lucru le va oferi minorităților etnice drepturile cuvenite în vederea protejării identității culturale, dar și recunoașterea la nivel local a drepturilor politice. În prezent, după declararea albanezei ca a două limbă oficială pe teritoriul Macedoniei de Nord12, putem vorbi de o evoluție a drepturilor „mozaicului etnic” prin formula „two state forming communities”.
Acordul de la Prespa. Un nou început
Perioada anilor de după Acordul de la Ohrid a însemnat în plan politic intern consolidarea poziției naționaliste a VMRO-DPMNE. Din anul 2006 până în 2016, scena politică a fost dominată de guvernarea VMRO-DPMNE, caracterizată prin promovarea politicii de „antichizare”, inflexibilitate în dialogul bilateral cu Grecia privind polemica denumirii „Macedonia” și jocul dublu în discuțiile cu partenerii euro-atlantici privind un potențial orizont de aderare la NATO și UE, în paralel cu dialoguri consistente vizând apropierea de Rusia și de China. Urmele guvernării VMRO-DPMNE au rămas în Skopje prin proiectul „Skopje 2014” de reclădire a centrului orașului13.
Venirea la putere în 2017 a Uniunii Social Democrate a Macedoniei (SDSM) a reprezentat un nou început pentru Macedonia de Nord. Premierul Zoran Zaev a reușit stabilirea unui dialog cu omologul grec, Alexis Tsipras, privind rezolvarea disputei dintre cele două state. La 17 iunie 2018 a fost semnat Acordul de la Prespa, un acord istoric care va veni în completarea rezoluților Consiliului de Securitate al ONU numerele 817 (1993) și 845 (1993) ale Acordului interimar din 1995 dintre Grecia și Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei.
Ministrul grec de Externe Nikos Kotzias (dreapta, la masă) și omologul său macedonean Nikola Dimitrov semnează Acordul de la Prespa, sub privirile prim-ministrului grec Alexis Tsipras (dreapta, sus) și ale premierului macedonean Zoran Zaev (foto: Getty Images)
Acordul prevede schimbarea numelui oficial al Republicii Macedonia în Republica Macedonia de Nord, limba oficială va fi macedoneana, iar cetățenii vor fi recunoscuți ca macedoneni. Astfel, se punea capăt diferendului dintre Atena și Skopje, permițând aderarea Macedoniei de Nord la NATO în martie 2020 și o perspectivă deschisă pentru aderarea la Uniunea Europeană. Însă Bulgaria dorește ca Skopje să recunoască faptul că limba macedoneană este un dialect al limbii bulgare, iar Macedonia de Nord împarte o cultură și o istorie comune cu Bulgaria14.
Exact ca Acordul-cadru de la Ohrid, Acordul de la Prespa rămâne un model de succes diplomatic pentru statele din Balcanii de Vest, fapt demonstrat în prezent prin intensificarea schimburilor comerciale dintre state și prin cooperarea în diferite domenii-cheie pentru regiune, cel mai important fiind cel de asigurare a securității regionale, dar și integrarea regiunii în structurile euro-atlantice și europene.
Acest text este un fragment din articolul „ Criza identitară macedoneană și Acordul de la Ohrid“, publicat în numărul 36 al revistei „Historia Special”, disponibil în format digital pe paydemic.com.
Note
1 Jeton Shasivari, „The past and the present of the Constitutional Systems of the Republic of Macedonia in terms of the position of Albanians”, „European Scientific Journal”, June 2013, edition vol. 9, No. 17, p. 191
2 Ushtria Çlirimtare Kombëtare – Armata Națională de Eliberare.
3 Loring M. Danforth, „Claims to Macedonian Identity: The Macedonian Question and the Breakup of Yugoslavia”, „Anthropology Today”, Vol. 9, No. 4 (aug., 1993), p. 7 .
4 Dr. N. Thomas, K. Mikulan, The Yugoslav Wars (2) Bosnia, Kosovo and Macedonia 1992-2001, Osprey Publishing, 2006, p. 51
5 Biachini, Stefano, Problema iugoslavă, Editura All, 2003, p. 162
6 Ushtria Çlirimtare e Kosovës – Armata de Eliberare din Kosovo
7 Bianchini, Stefano, ibidem, pp. 175-176
8 UNHCR Global Report 1999, The Former Yugoslav Republic Of Macedonia, https://www.unhcr.org/3e2d4d601f.pdf, p.348.
9„Macedonia: Towards Destabilisation? The Kosovo crisis takes its toll on Macedonia, 1999”, link: https://reliefweb.int/report/serbia/macedonia-towards-destabilisation-kosovo-crisis-takes-its-toll-macedonia
10 Acordul-cadru de la Ohrid, Skopje, 13.08.2021, link: https://www.osce.org/files/f/documents/2/8/100622.pdf
11Constituția Macedoniei de Nord, Skopje 2019 link: https://vlada.mk/sites/default/files/dokumenti/zakoni/the_constitution_of_the_republic_of_north_macedonia_containing_the_valid_constitutional_provisions_in_force_as_amended_by_constitutional_amendments_i-xxxvi.pdf
12 EWB, „Albanian becomes the second official language in Macedonia”, 15.09.2019, link, https://europeanwesternbalkans.com/2019/01/15/albanian-becomes-second-official-language-macedonia/
13 http://skopje2014.prizma.birn.eu.com/en
14 DW Staff, „The EU and North Macedonia: More 'trauma' before membership?”, 23.07.2021, link: https://www.dw.com/en/the-eu-and-north-macedonia-more-trauma-before-membership/a-58619800
Mai multe pentru tine...
