Lumea faraonilor și a piramidelor

Egiptul a luat naştere în urmă cu mai bine de 5000 de ani, când ţinutul lotusului şi cel al papirusului s-au unit sub conducerea unui rege de origine semidivină, care va purta numele de faraon.Din acest momentvor urma 3 milenii de cultură înfloritoare, care vor da naştere unei civilizaţii ce a lăsat moştenire patrimoniului universal comori nepreţuite.

Geografia Egiptului antic

Egiptul s-a format din două teritorii distincte, unite prin dependenţa  faţă de Nil:Egiptul de Jos, poziţionat în Nord, zonă în care Nilul se desparte în 7 braţe şi unde se găseşte papirus din belşug şi Egiptul de Sus, zona văii Nilului, un teren lung şi îngust, dependent de fluviu. Pe malurile fluviului se aflau două fâşii de sol fertil, negru, apoi urma deşertul, denumit de egipteni „Pământul Roşu”, iar după acesta se aflau falezele care au oferit piatra necesară construcţiilor.

În deşert egiptenii au construit piramide, transformând Pământul Roşu într-o lume a morţilor. Decedaţii erau înmormântaţi în piramide după ce în prealabil fuseseră îmbălsămaţi. O descriere a procesului de îmbălsămare ne-a rămas de la Herodot, care spunea că  “ […] mai întâi iau o vergea de oţel, sub formă de cârlig şi o folosesc să scoată creierul prin nări. Clătirea cu diverse substanţe scoate tot ce a mai rămas în craniu. Apoi (…) scot conţinutul abdomenului pe care îl spală. După aceasta, umplu cavitatea cu cea mai pură smirrnă pisată, cu siminichie şi orice alt fel de condiment, cu excepţia tămâii şi cos tăietura. Corpul este pus în natron timp de şaptezeci de zile, complet acoperit. După ce a trecut această perioadă, nici o zi mai mult, cadavrul este spălat şi bandajat din cap până în picioare cu fâşii fine din pânză acoperite cu răşină. ”

Este important de menţionat faptul că Egiptul a fost condus de 31 de dinastii. Aceste dinastii au fost grupate în perioade cu caracteristici asemănătoare. Astfel avem:Perioada Arhaică, Regatul Vechi, Prima Perioadă Intermediară, Regatul Mijlociu, A Doua Perioadă Intermediară, Regatul Nou, A Treia Perioadă Intermediară, Perioada Târzie şi Perioada Greco-romană.

Istoricul cercetărilor

Printre primele persoane interesate de istoria antică a Egiptului se numără El-Mamun, fiul califului Harum-al Rashid. El-Mamun a trait în secolul VIII şi a încercat prin diferite metode să pătrundă în Marea Piramidă, fiind convins că în interiorul acesteia îl aşteaptă o comoară imensă. Gaura făcută de acesta s-a păstrat şi în zilele noastre şi este folosită ca intrare pentru turişti.

În 1564 regele Navariei şi-a trimis medicul personal, Guy de la Fontaine, la Alexandria, cu scopul de a căuta mumii umane. În 1586 negustorul englez John Sanderson a exportat 250 de kg de mumii drogherilor din Londra pe care aceştia le foloseau la fabricarea medicamentelor. Prima mumie care a intrat intactă în Anglia a fost dăruită în secolul al XVIII-lea de către Carol al II-lea amantei sale, Nell Gwynne, iar în prezent se află la British Museum.

Napoleon în fața Sfinxului, pictură de Jean-Léon Gérôme

Cu timpul misionarii şi călătorii au început să ofere povestiri din ce în ce mai detaliate despre călătoriile lor în Egipt. În 1798 egiptologia a intrat într-o nouă etapă în momentul în care Napoleon Bonaparte, pe atunci un tânăr general de numai 29 de ani, a iniţiat campania sa din Egipt. Dacă din punct de vedere militar campania nu a fost un succes, din punct de vedere arheologic ea a reprezentat categoric un pas mare înainte. În rândurile personalului civil al lui Napoleon se afla o echipă de 167 de oameni de ştiinţă şi savanţi care au avut sarcina de a înregistra istoria naturală şi antică a Egiptului. Cu această ocazie Vivant Danton a fost primul european care a descoperit un sul de papirus intact şi in situ (în poziţia şi locul său originar).

Urmează o nouă etapă în care sunt descifrate manuscrisele. La 27 septembrie 1822, Jean-François Champollion prezenta Academiei de Inscripţii din Paris descifrarea hieroglifelor. Cercetătorii alfabetului egiptean au descoperit că sistemul fonetic egiptean conţine consoane şi vocale, dar scribii au omis în mod regulat vocalele. Egiptologii au reuşit să traducă limba egipteană folosindu-se de limba coptă, de termenii egipteni scrişi în limbile greacă, akkadiană sau ebraică. Scrierea egipteană cuprindea ideograme (semne simple care semnifică un cuvânt întreg) şi grafeme (semne care cuprind una, două sau trei consoane).

„Gramatica egipteană”, lucrarea lui Jean-François Champollion, publicată după moartea sa

Urmează o perioadă în care se dezlănţuie obsesia după colecţii formate din relicve egiptene. De regulă membrii  nobilimii doreau să adauge câteva obiecte rare din Egipt colecţiei  personale.

O nouă etapă se concentrează în jurul căutătorilor de comori, care mergeau în Egipt avizi după bogăţiile pe care îşi imaginau căle vor găsi aici. A luat ulterior naştere o adevărată arheologie a Egiptului, care a urmărit să înregistreze imaginea vieţii cotidiene din perioada antică, armele, bijuteriile, uneltele pe care le folodeau oamenii. Azi, arheologul modern desfăşoară în Egipt o activitate opusă celei din perioada arheologiei romantice. El nu mai caută piramide, mumii sau suluri de papirus, ci oferă importanţă inclusiv ciobului de vas din lut pe care îl descoperă.

Omul egiptean

Ţăranul: Această categorie socială nu a lăsat mărturii directe despre viaţa cotidiană, deoarece ţăranii erau analfabeţi. Ei erau foarte săraci, încât la moarte trupurile le erau aruncate la marginea deşertului, sau erau îngropaţi în nisip. Agricultorii erau condiţionaţi de vărsarea anuală a Nilului, care iriga şi feriliza pământul. Principalele produse agricole erau grâul, inul şi orzul.

Scribul avea ca patron spiritual pe zeul Thot şi concentra atribuţii intelectuale. Ei sunt reprezentaţi aşezaţi pe pământ, cu picioarele încrucişate, cu papirusul desfăşurat în poală, şi pana în măna dreaptă. Funcţia sa era aceea de a nota texte variate ca stil şi ca scop:texte narrative, religioase, fiscal. Avem şi suluri illustrate.

Preotul: Avem un material documentar bogat despre această categorie:inscripţii săpate pe statui, pe stele funerare, pe sarcofage. Funcţiile religioase puteau fi dublate de funcţii civile. Pentru că în Egipt existau mai mulţi zei, fiecare avea propriii preoţi .

Soldatul: În Egiptul antic activitatea militară este tradiţională. Nubienii şi libienii au furnizat Egiptului mercenari. Prezenţa fortăreţelor egiptene a fost atestată foarte des în teritorii străine. În Egipt au fost staţionate trupe care aveau scopul de a menţine ordinea publică. Soldaţii apar ca un grup social ereditar, care îşi transmit funcţia din generaţie în generaţie.

Meşteşugarii aveau ca patron spiritual pe zeul Ptah. Ei puteau fi zidari, puteau realiza bijuterii, unelte, vase din piatră sau din lut, statul funerare, mobilier funerar.

În concluzie, geografia Egiptului, periodizarea, istoricul cercetărilor, diversele categorii de oameni sunt câteva din elementele-cheie fără de care înţelegerea lumii egiptene antice nu ar fi posibilă. Prestigioasa moştenire a poporului faraonilor ne va atrage mereu datorită frumuseţii sale unice.

Bibliografie:

1.Constantin, Daniel, Gândirea egipteană antică , Bucureşti, Grupul Editorial RAO, 2008.
2.Donatoni, Sergio , Omul egiptean , Bucureşti, Polirom, 2001.
3. Salles, Catherine, Civilizaţiile antice , Bucureşti, Grupul Editorial RAO, 2008.
4. Tyldesley, Joyce , Egipt, cum a fost redescoperită o lume pierdută , Grupul Editorial RAO, 2008.