⬆

Legende false din biografia lui Nicolae Ceaușescu

Fostul președinte al României socialiste a început să aibă o imagine din ce în ce mai bună pe măsură ce politicienii actuali fac totul împotriva democrației. Masele adoră dictatorii, puterea acestora sporind după trecerea în neființă. Imaginea este întreținută de nostalgicii regimului și de foști angajați în aparatul de spălare a creierului sau în forțele de ordine, în realitate de represiune. Nu sunt mulțumiți de actuala situație din țară pentru că nu mai au puterea de odinioară. Chiar dacă erau slugi în raport cu superiorii pe linie de partid și de stat, se simțeau bine că puteau să manevreze mulțimile după pofta inimii.

Cei ce astăzi vor să conducă statul nu știu să stăpânească psihologia maselor și se prezintă la televizor și în presă cu un limbaj din care rezultă că partea adversă ideologic este formată numai din hoți și incapabili. Privitorii trag concluzia că toți sunt la fel și astfel crește popularitatea celui executat la Târgoviște în decembrie 1989. Chiar modul în care a fost făcut procesul de către cei ce se declarau emanații ale voinței poporului l-a transformat într-un fel de martir și se spune că acum neamul românesc este blestemat că și-a ucis conducătorul patriot. Nicolae Ceaușescu s-a opus rușilor și a construit aproape totul în țară. A vrut să aducă o fericire universală prin plata datoriei externe. Oferea locuri de muncă și locuințe pentru oamenii nevoiași. Era un om bun, ce lupta pentru dezvoltarea intelectuală a neamului prin construirea de școli. Încerca să facă un fel de paradis terestru și dușmanii de peste Prut cu cozile lor de topor au reușit să-l elimine în decembrie 1989 prin sângeroasele acțiuni și diversiuni. Oare chiar a fost patriot cel ce s-a născut la Scornicești? Chiar a fost interesat de soarta neamului românesc și a făcut totul pentru respingerea imixtiunilor sovietice? O foarte mare parte a poporului român este convinsă de dragostea fierbinte de neam a celui asasinat în 1989 și aceste idei se regăsesc în lucrările elevilor de liceu ce n-au trăit în acele vremuri. Folclorul urban este plin de legende false și greu de înlăturat pentru că masele au idei puține și ferme. Oare să fie ceva adevărat din ceea ce cred românii sau au fost păcăliți și așa vor să rămână că le place?

Nicolae Ceaușescu în perioada interbelică

Copilul sărac de la țară a ajuns în București, capitala României Mari cunoscând un avânt economic fără precedent în istorie. Era declanșat un proces de industrializare și fabricile au apărut precum ciupercile după ploaie, ceea ce înseamnă că era nevoie de forță de muncă de calitate. Erau asamblate în orașul de pe Dâmbovița mașini din ce în ce mai sofisticate. Ieșeau de pe porțile uzinelor locomotive, camioane Ford și avioane. Firma americană era interesată să se extindă și să producă inclusiv automobile de lux. România era o piață interesantă, un adevărat El Dorado pentru mediul de afaceri. Capitala se schimba și la față prin ridicarea de blocuri din ce în ce mai înalte, cel mai cunoscut fiind Palatul Telefoanelor.

Locuri de muncă erau din belșug și orașul era o adevărată tornadă ce atrăgea anual zeci de mii de oameni. Burghezia avea nevoie de forță de muncă și plătea bine. Nici statul nu se lăsa mai prejos și avea o armată de funcționari pe lângă cea de militari. Micul Paris se făcea din ce în ce mai mare.

Nicolae Ceaușescu a ajuns în acest mediu efervescent, dar n-a dat dovadă de vreo îndemânare deosebită și nici de inteligență pentru a ajunge într-o fabrică unde se plătea bine. A fost atras de mișcarea ilegală a comuniștilor, cei ce promiteau că se va face o lume nouă, cea în care urma să curgă lapte și miere.

Unde erau patriotismul și dragostea de neam? Noul om implicat în politică era adeptul unei mișcări egalitariste, astfel de orientări atrăgând mulți idealiști. Problema este alta. Presa vremii era plină de informații despre nenorocirile ce se întâmplau dincolo de Nistru, despre foamete, lagăre de exterminare și despre execuții. O cumplită foamete a fost declanșată în grânarul numit Ucraina din cauza politicilor statului comunist. Apucau unii fugari să ajungă pe malul românesc și să povestească despre ce se întâmpla în infernul roșu, dar Nicolae Ceaușescu n-a vrut să înțeleagă și a rămas atașat de ideologia comunistă. Promitea astfel să aducă un viitor luminos poporului român. Nu l-a obligat cineva să intre în mișcarea extremistă finanțată de Stalin și a rămas atașat de gruparea asasină până când un cartuș de tip sovietic i-a frânt firul vieții.

Nicolae Ceaușescu a rămas iubitor de lagăre de concentrare și de închisori de tip comunist și după ce a trecut prin centre de detenție. Nu s-a putut face o reeducare și fanaticul din Scornicești a mers pe drumul slujirii Kremlinului lui Stalin.

Nicolae Ceaușescu și războiul mondial

Militantul comunist a stat la adăpost în timpul conflictului, șansele să ajungă pe front fiind minime pentru un adept al Armatei Roșii. Sosirea în august 1944 a primelor trupe cu steaguri având secera și ciocanul i-a oferit ocazia să-i întâmpine pe mult așteptații eliberatori și aducători de prosperitate. Fotografiile de epocă au păstrat pentru generații imaginea unui agent străin ce se bucura de ocuparea țării în timp ce ceilalți locuitori nu știau cum să fugă mai repede pentru a scăpa cu viață și pentru a-și salva avutul din calea celor ce erau foarte strângători de proprietate privată zisă capitalistă.

Nici pe frontul antihitlerist n-a fost o ocazie interesantă de manifestare a patriotismului fierbinte și Nicolae Ceaușescu a rămas pentru slujirea trupelor de ocupație și pentru avansarea în ierarhia partidului ce se anunța a rămâne singurul la putere. Apele tulburi sunt interesante pentru cei ce vor să avanseze călcând pe cadavre. Nici nu era interesat să lupte pentru poporul român pentru că era un internaționalist feroce și executa numai ordine venite din partea străinătății.

Nicolae Ceaușescu în epoca stalinismului

Vicleanul om de la țară a sesizat că Gheorghe Gheorghiu-Dej este un element de viitor și a vrut cu orice preț să avanseze. Cum avea origini sănătoase, a putut să se infiltreze în partidul unic și a ajuns să fie chiar general-maior pe linie de propagandă. Cel ce abia terminase patru clase primare undeva la țară a putut să ajungă fulgerător la un grad la care puțini ofițeri puteau să ajungă după decenii de studii și serviciu militar. Nici măcar participarea la o campanie militară și faptele de arme deosebite nu garantau o astfel de avansare. Nicolae Ceaușescu a reușit să rămână în grațiile celui ce a reușit să elimine gruparea Pauker – Luca și astfel a mai fost loc de dezvoltare.

Ascensiunea spre cele mai înalte culmi ale puterii se putea realiza numai printr-un gest de fidelitate absolută pentru cauză și acest prilej a venit cu desfășurarea colectivizării. Țăranii nu doreau să asculte de ordinele celor ce preluaseră controlul asupra capitalei și care le cereau să renunțe la terenurile lor pentru a munci la colhoz. Cei ce vărsaseră sângele pe fronturile primei conflagrații mondiale nu se puteau să renunțe la pământ și animale. Fantezia colectivismului străin de logică și de neam nu era înțeleasă de truditorii ogoarelor. S-a ajuns în mod normal la confruntări cu forțele de ordine, de represiune în realitate, și foarte hotărâți erau cei din Vadu Roșca.

Nu era posibilă o întârziere a procesului de colectivizare și nu se mai putea trăi în România decât după indicațiile politrucilor ce executau ordinele stăpânilor de la Moscova. Sătenii s-au revoltat spre sfârșitul anului 1957 și la 4 decembrie Nicolae Ceaușescu, adjunct al Ministrului Forțelor Armate, a dat ordin să se tragă. Au fost nouă morți și 48 de răniți. Călăul din Vrancea mai avea o funcție: conducătorul Direcției Superioare Politice a Armatei. Era cel ce se ocupa cu îndoctrinarea militarilor și, în caz de război, ofițerii politici erau cei ce supravegheau și supervizau orice decizie a comandanților militari. Un general politic era mult mai important decât orice ofițer capabil din organismul ostășesc.

Nicolae Ceaușescu la putere

Trecerea în neființă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la 19 martie 1965 a fost ocazia deosebită pentru ascensiunea în cea mai înaltă poziție pe linie de partid și apoi de stat pentru cel ce se ocupase numai de tragerea sforilor și de treburile murdare ale regimului comunist. Cum la Moscova exista un curent de gândire ce recomanda luarea de măsuri pentru apropierea de popor, noul conducător a făcut unele concesii și acestea au înșelat o mare parte a neamurilor prinse între granițele de sârmă ghimpată.

Au fost continuate investițiile industriale și cu tehnologie occidentală, locurile de muncă fiind prezentate ca o mare realizare a regimului. Au fost luate măsuri pentru o activitate mai discretă a forțelor de represiune și influența rusă în educație și cultură a fost limitată. Colaborarea cu Occidentul a continuat și neimplicarea în invadarea Cehoslovaciei în anul 1968 i-a adus o popularitate deosebită peste hotare și mulțimile au apreciat acest gest de eroism. Părea să fie alt fel de conducător, mai tânăr și nestalinist. Atragerea de fonduri de peste hotare după 1970 a adus o creștere a prosperității și această epocă a durat până în anul 1980. Este deceniul care a rămas în creierul maselor drept perioada de mare fericire și cu un trai bun, conducătorul comunist fiind un patriot și un fel de părinte ocrotitor.

Psihologul Gustave Le Bon a demonstrat încă din secolul al XIX-lea că masele nu gândesc și că se comportă precum niște copii. Poporul român nu putea să facă excepție de la regulile psihologice universale și a rămas căzut într-o logică a adorației pentru un dictator crud ce merge până la un adevărat misticism. Nicolae Ceaușescu a avut o atitudine total împotriva poporului român și este interesant că după trecerea a peste trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989 nu se poate vedea adevărul. Cel care era la putere a vrut cu orice preț să șteargă existența religiei în istoria neamului românesc și a dat ordin să se intre cu buldozerele și excavatoarele în biserici.

A fost astfel dărâmată Mănăstirea Văcărești, lăcaș de cult construit în stil brâncovenesc și era o adevărată bijuterie din punct de vedere al artei religioase. A fost ceva comparabil cu dărâmarea Catedralei Notre Dame din Paris. Este interesant de observat naivitatea neamului românesc, cel ce se declară creștin și totuși are mare încredere în bunătatea unui ateu internaționalist. Adeptul ideologiei comuniste nu era interesat de valorile poporului român și a trecut la nimicirea clădirilor istorice astfel încât să se creadă că n-a fost ceva înainte de comunism și, mai ales, de era Ceaușescu. Politica a dat roade și acum se spune că nu se mai construia nimic dacă nu făcea Nicolae Ceaușescu.

Mai mult, S-a trecut la o politică de sistematizare pentru creșterea nivelului de trai și pentru folosirea rațională a resurselor energetice. S-a trecut astfel la dărâmarea caselor din mediul urban și din cel rural pentru a fi înlocuite cu blocuri asamblate din plăci din beton în cel mai pur stil brutalist. Toate localitățile urmau să aibă o înfățișare nouă și cele mici erau condamnate la dispariție. A fost un adevărat război dus împotriva oamenilor într-o epocă în care mai erau și restricțiile impuse în urma plății forțate a datoriei externe. Casele existente nu provocau cheltuieli, ci aduceau venituri la bugetul statului și la cele locale prin taxele achitate și care erau stabilitate de autoritățile comuniste. Dictatorul se grăbea să-și lase imaginea în betonul orașelor și au apărut construcții imense și inutile. Casa Poporului este un bun exemplu de bani cheltuiți în mod absurd într-o epocă în care nici măcar pâine nu se găsea.

Plata datoriei externe a fost o altă tortură la care au fost supuși cetățenii patriei socialiste, cei ce mai trăiesc fiind convinși că s-a făcut totul pentru fericirea veșnică sub conducerea marelui cârmaci. Nu este ceva adevărat în gândirea maselor și este greu să le schimbi opiniile. Chiar dacă există multe surse de informare, oamenii repetă la infinit că înainte era mai bine și că unele sacrificii au fost necesare pentru atingerea unui obiectiv măreț. Nimic mai fals!

Conducătorii de la Budapesta au avut și ei mari probleme cu lichiditățile în economie și în relațiile internaționale, dar n-au făcut experimentele cu înfometarea după modelul Ceaușescu. Au dat dovadă că sunt plătitori corecți ai creditelor și dobânzilor și au rulat datoria externă. Au fost îndeplinite contractele la timp și schimburile de mărfuri au funcționat normal. Magazinele maghiare erau pline de produse spre deosebire de cele românești în care poate praful mai era pe rafturi și cozile se lungeau de la o zi la alta.

Budapesta a fost apreciată pentru modul în care a colaborat cu Occidentul și a avut parte după 1989 de ștergerea unei mari părți din datoriile externe. Mai mult. Au fost făcute investiții serioase pe o piață ce dispunea de o forță de muncă instruită și disciplinată. Politica dusă de Nicolae Ceaușescu a fost catastrofală și-n domeniul deciziilor financiare, chiar dacă avea studii în domeniul economiei.

Nicolae Ceaușescu n-a dus vreodată o politică în favoarea neamului românesc, ci a folosit toate resursele existente pentru îndeplinirea visului de instaurare a unei societăți utopice de tip comunist în timp ce personal se bucura de un lux demn de un faraon. Mai grav este că a spus și a scris până la moarte că este internaționalist, adică este o persoană ce risipește bani, bunuri și vieți omenești pentru cucerirea întregii planete. Nimic pentru români. Totul pentru revoluția internațională!

_{Foto sus: Nicolae Ceauşescu arestat de poliţia din Târgovişte, în 1936 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 2/1936)}