Legăturile neașteptate dintre nordul Europei și lumea mediteraneeană, dezvăluite de un scaun din Epoca Bronzului
Descoperit într-un mormânt din Danemarca, un scaun pliant din lemn, vechi de aproximativ 3.400 de ani, oferă o imagine fascinantă asupra lumii Epocii Bronzului. Conform Muzeului Național al Danemarcei acesta este singurul scaun pliant din lemn din Europa Epocii Bronzului care a supraviețuit complet până în zilele noastre.
În 1891, arheologii care cercetau tumulul funerar Guldhøj („Dealul de Aur”), din sudul Iutlandei, au făcut o descoperire cu totul neobișnuită. În mormântul unui bărbat de rang înalt au găsit un scaun pliant din lemn, atât de bine conservat încât forma sa putea fi identificată cu ușurință. Designul le-a amintit cercetătorilor de scaune antice similare cunoscute din Egipt și Grecia, relatează Live Science.
Descoperirea era cu atât mai surprinzătoare cu cât scaunul nu provenea dintr-una dintre marile civilizații mediteraneene, ci fusese fabricat în local, pe teritoriul actual al Danemarcei, în urmă cu aproximativ 3.400 de ani, în Epoca Bronzului.
Un simbol al puterii
Scaunul a fost depus în mormântul unei căpetenii. Bărbatul a fost îngropat într-un trunchi de stejar scobit. El o mantie de lână prinsă cu o fibulă de bronz, două căciuli din lână, mănuși și încălțări din piele.
Alături de el au fost depuse numeroase obiecte: un topor și un pumnal din bronz, două vase din lemn decorate și o cutie din lemn. Printre aceste ofrande, scaunul pliant pare să fi avut o semnificație aparte.
Pentru oamenii din Epoca Bronzului, un astfel de scaun nu era doar un obiect practic. Era, cel mai probabil, un simbol al statutului și al autorității. Persoana care avea privilegiul de a sta pe un asemenea scaun trebuia să fie una de rang înalt, iar obiectul ar fi putut fi folosit în cadrul unor ritualuri sau ceremonii.
Cum arăta scaunul?
Cadrul era realizat din lemn de frasin, în timp ce șezutul fusese confecționat din piele de vidră. Din aceasta s-a păstrat doar un fragment după mai bine de trei milenii.
Partea superioară a cadrului era decorată cu modele geometrice incizate în lemn. Acestea fuseseră umplute cu o substanță neagră, asemănătoare gudronului, pentru a crea o bandă decorativă distinctă.
Un studiu coordonat în 1999 de arheologul Kirsten Prangsgaard a arătat că scaunul era format din două cadre de lemn, fiecare cu o înălțime de aproximativ 33 de centimetri. Atunci când erau poziționate la un unghi de 45 de grade, cele două cadre formau un scaun jos, cu șezutul aflat la circa 24 de centimetri deasupra solului.
Inițial, componentele ar fi putut fi prinse cu cuie de bronz. Cercetătorii consideră că acestea ar fi putut fi îndepărtate înainte ca scaunul să fie depus în mormânt.
O piesă rară într-o lume în care lemnul aproape că a dispărut
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât obiectele din materiale organice, precum lemnul, se păstrează extrem de greu timp de mii de ani. În Egipt și în unele regiuni ale Greciei, condițiile de conservare au permis supraviețuirea unor scaune pliante similare.
În nordul Europei au fost descoperite și alte fragmente de scaune în morminte atribuite unor căpetenii din Danemarca și nordul Germaniei. Un scaun pliant rar, realizat din metal, a fost găsit chiar într-un mormânt feminin din Germania, datând din perioada medievală timpurie. Scaunul de la Guldhøj rămâne însă un caz unic.
„Scaunele pliante par astfel să fi aparținut mormintelor războinicilor din Epoca Bronzului timpuriu”, au scris Kirsten Prangsgaard și colegii săi în studiul dedicat piesei.
O legătură între nordul Europei și lumea mediteraneeană
Poate cea mai interesantă parte a poveștii nu este însă scaunul în sine, ci ceea ce ne spune el despre lumea în care a fost creat.
Un obiect realizat în Danemarca în urmă cu peste trei milenii seamănă izbitor cu piese cunoscute din civilizații aflate la mii de kilometri distanță. Pentru cercetători, asemănarea nu este întâmplătoare.
Ea sugerează că oamenii Epocii Bronzului nu trăiau în comunități complet izolate, ci făceau schimb de obiecte, tehnologii, motive artistice și idei, prin comerț și prin oferirea de daruri.
Scaunul de la Guldhøj este astfel o mică, dar remarcabilă dovadă a unei lumi conectate. El indică existența unor legături artistice între comunitățile din nordul Europei și cele din zona mediteraneeană cu mult înainte de apariția statelor și rețelelor comerciale pe care le asociem astăzi cu lumea antică.
Un simplu scaun pliant, depus într-un mormânt din sudul Iutlandei, ajunge astfel să spună o poveste mult mai amplă: aceea a unei Europe în care ideile și influențele puteau călători pe distanțe surprinzător de mari, chiar și în Epoca Bronzului.
Foto sus: Scaunul pliant descoperit la Guldhøj, expus la Muzeul Național al Danemarcei (© Nationalmuseet / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
