⬆

Kosovo drum blocat in apropierea satului Rudare FOTO EPA EFE jpg

Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.

Autor: Alice – Milena Sprînceană

Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenerat în războiul din 1998-1999 cu urmări încă vizibile în prezent.

Acestea au atras lumina reflectoarelor asupra regiunii și au contribuit la definirea noțiunii de țară balcanică (sinonimă adesea cu conceptul de instabilitate și haos). Indiferent că este redată prin intermediul cinematografiei, a celebrităților care se mândresc cu originile de acolo și îndeplinesc rol de ambasadori onorifici, a campaniilor de luptă și/sau a mențiunilor narative din jocurile video, a articolelor de știri și/sau a documentarelor, înțelegerea tensiunilor interne între etnicii sârbi și albanezi reprezintă o cheie pentru a descifra, de fapt, motivul pentru care cadrul media din regiune este unul caracterizat de bipolaritate și susținere a unei singure părți. Această lucrare își propune să prezinte o analiză amplă a diferitelor metode mass-media prin care Kosovo a fost descrisă (punând accent pe istoria geopolitică și a grupurilor etnice mozaicate care au modelat-o și adus-o la forma din prezent) și totodată să exploreze impactul acestor reprezentări asupra percepției generale publice.

I.Mass-media, informație și putere

Considerată adesea „a patra putere în stat”, nu este de mirare faptul că presa reprezintă o unealtă importantă în societate, responsabilă pentru proiectarea unei anumite fațete a unei situații în funcție de dorințele aflate la mijloc ale părților partizane. Ea își menține statutul, atât prin impactul pe care îl are asupra politicii, dar și prin intrarea în mentalul colectiv prin prisma expresiei comune de „puterea presei”. Capacitatea de promovare, alături de cea de a defini și influența problemele politice i-au determinat pe jurnaliști politici, precum Claude Salhani, editor al United Press International Intelligence Desk să acorde o atenție sporită acestui aspect în cazul unor crize umanitare, precum a fost cea din Kosovo în anul 1999, moment în care „zeci de mii de civili au fost răpiți, violați, torturați și uciși în violențele etno-politice care i-au opus pe sârbi albanezilor kosovari.”[1]

Rolul mass-mediei devine și mai vizibil într-o astfel de situație, pentru a determina impactul asupra factorilor de decizie politică și a imaginii prezentate la scară internațională. Deoarece majoritatea actelor de tortură și represiune au rămas ascunse camerelor de luat vederi occidentale, fotojurnaliștii au vizualizat criza în creștere prin imagini dramatice, arătând lumii refugiați în fugă și tabere aglomerate cu victime ale acestui conflict. În acest portret al victimizării cel mai proeminent element l-au reprezentat imaginile cu femei care țin copii mici în brațe. De exemplu, coperta din 12 aprilie a renumitei reviste Time înfățișează o femeie tânără în prim-plan, aproape de focalul imaginii, care se îndreaptă spre aparatul de fotografiat în timp ce privește în gol în fața ei.[2]

Însă, în pofida încheierii războiului și a retragerii forțelor sârbe din Kosovo, conflictul nu a fost niciodată încheiat între albanezii și sârbii din regiune[3]. De pildă, anul 2015 a reprezentat un punct de cotitură în lumea cinematografiei kosovare, moment în care statul a avut pentru prima oară o nominalizare la Oscar pentru scurtmetrajul de 21 de minute numit Shok[4]. Bazat pe fapte reale, acesta explorează crimele de război comise în timpul Războiului din Kosovo, prin ochii a doi tineri albanezi, Petrit și Oki, persecutați de soldații sârbi. La celălalt capăt al spectrului, lansat în același an, a apărut și filmul Enklava, nominalizarea Serbiei la Oscar ce răstoarnă clișeele despre războiul civil crunt din Iugoslavia. Centrat pe o comunitate sârbă restrânsă care trăiește într-o enclavă protejată de ONU în Kosovo musulman, Enklava analizează moștenirea purificării etnice și a conflictului intern prin ochii protagonistului, un copil sârb de religie creștină pe nume Nenad.[5]

Progresul tehnologic de la ora actuală, alături de tendința de promovare a violenței în jocurile video au permis trecerea unui pod pentru subiecte sensibile precum crimele comise împotriva umanității în Kosovo și reinterpretarea anumitor momente cheie ale conflictului, acum redate sub forma anumitor misiuni în jocurile video de tip first-person shooter (FPS). Acestea permit o rescriere a războaielor din Balcani și duc la o incursiune în istorie prin intermediul unei realități virtuale. Conform unui articol publicat de Radio Europa Liberă în 2020, una dintre misiuni este de pildă „Operațiunea Jashari, care simulează acțiunile armatei sârbe din martie 1998, când unul dintre comandanții fostei Armate de Eliberare a Kosovo, Adem Jashari, a fost omorât în urma unui asediu care a durat trei zile, împreună cu mai mult de 50 de membri ai familiei sale.” Pe lângă sutele de civili care au murit, aproximativ 200,000 de sârbi au fost nevoiți să-și părăsească casele din cauza operațiunii, în ceea ce avea să fie descris drept cel mai mare exod al sârbilor din acest război. [6]

Recent, în industria muzicii s-a remarcat un număr crescând de celebrități care își atestă originile kosovare, se mândresc cu naționalitatea lor și joacă un rol important în promovarea etnicilor albanezi din zonă. Acestea au scopul de a prezenta Kosovo într-o lumină prietenoasă. Printre astfel de personalități se numără cântăreața Dua Lipa și Rita Ora, amândouă susținând diverse cauze legate de dreptul statalității al Kosovo. Cea din urmă este cea mai vehement afișată în promovarea imaginii kosovare (în speță a etnicilor albanezi din zonă), indiferent că este făcută sub forma acceptării titlului de ambasador onorific în 2015 din partea președintelui țării de la acea vreme, Atifete Jahjaga și fiind descrisă drept „cea mai de succes artistă din Kosovo"[7], fie a melodiilor cu mesaje sublime propagandistice devenite virale (vedeta pop s-a întors la rădăcinile sale din Kosovo pentru noul său videoclip, ”Shine Ya Light”, filmat în 2018 cu ocazia celei de-a zecea aniversări a independenței acestei națiuni[8]). Într-o secvență din videoclip apare Rita Ora, creând un vultur (cu două capete) cu mâinile către masele de fani; cu acest simbol, folosit de asemenea de Dua Lipa în aceeași manieră, albanezii din întreaga lume (în speță procentul covârșitor de 92% de albanezi din Kosovo) își arată mândria de a fi membrii ai acestei etnii.[9] După cum a menționat în trecut, „m-am născut într-un orășel numit Pristina, despre care nimeni nu știe cu adevărat, așa că sunt mândră să îl pun un pic pe hartă acolo, pentru că suntem o țară foarte patriotică, așa că încercăm mereu să ne menționăm oriunde putem, pentru că este un loc atât de minunat.”[10] De cealaltă parte, în luna ianuarie, Lipa a distribuit postări pe rețelele de socializare ale președintelui actual Vjosa Osmani care marchează Ziua Internațională a Celor Dispăruți, care amintește de cele 1600 de persoane din timpul războiului din Kosovo care sunt încă de negăsit. În mod similar, Osmani a sărbătorit-o pe Lipa cu ocazia câștigării premiului Grammy, comentând că aceasta este o „sursă de inspirație pentru fetele și femeile din Kosovo”. Lipa nu a uitat nici de Cel de-al 13-lea An de Independență a Kosovo.[11]

Oricum am intra în contact cu aceste realități proiectate, auditoriul este pus în fața unei întrebări esențiale; care dintre părți este mai aproape de adevăr? Totodată sunt ridicate semne de întrebare privind istoricul acestor frământări interetnice care au degenerat și totodată dacă vreuna dintre părți este mai îndreptățită de trecutul istoric pe de-o parte, iar pe cealaltă să ne întrebăm pe cine va judeca istoria în viitor.

II.Argumente istorice și etnice asupra provinciei Kosovo

Kosovo este unul dintre ultimele state din puzzle-ul Balcanilor care și-a obținut independența recent, mai exact pe 17 februarie 2008. Considerată în discursul politic încă un "cvasi-stat", cert este că regiunea deține o suveranitate limitată, împărțită între nordul dominat de sârbi și sudul albanez[12], fiecare din cele două grupuri etnice apelând la mijloace istorice și etnice pentru justificarea legitimității în provincia disputată.

În primul caz, argumentele istorice, toponimice și religioase sunt înaintate de partea sârbă; pentru argumentul istoric, aceștia își justifică supremația în zonă prin mitul Bătăliei de la Kosovopolje din 1389, momentul în care Cneazul Lazăr al Serbiei și-a pierdut viața în bătălie pentru jertfa neamului. Al doilea argument, cel toponimic, vizează numele regiunii, cunoscută de-a lungul istoriei drept „Kosovo” (termenul „kos”/„кос”, provenind din limba sârbă și însemnă „mierlă”). Alături de această denumire, apare termenul „Metohija”, de origine greacă, făcând trimitere la o împământenire a valorilor ortodoxe, afirmată de numărul impresionant de centre religioase importante din regiune, situate în patrimoniul U.N.E.S.C.O. Totodată, încărcătura religioasă este sporită de Patriarhia de la Peć, centru restaurat în 1557 de Marele Vizir Mehmed Sokollu, sârb bosniac la origine, islamizat şi intrat în slujba Imperiului Otoman.[13] Toate aceste elemente clasează Kosovo în mentalul sârbesc la același nivel religios și sacru cu cel al orașului Ierusalim.

Spre deosebire de sârbii care au adus argumente concrete pentru a-și justifica prezența statală pe teritoriul Kosovo în perioada medievală, albanezii nu au putut prezenta dovezi similare. Ca popor, albanezii nu au cochetat cu ideea identității statale decât foarte târziu, la începutul secolului XX, când primul stat albanez a apărut abia după căderea Imperiului Otoman. Cu toate acestea, albanezii își revendică rădăcinile profunde în teritoriul care este actualul Kosovo, afirmându-și legitimitatea prin înrădăcinarea cu vechiul popor ilir, un popor indo-european care s-a stabilit în Albania de astăzi, precum și în Serbia, Macedonia, Muntenegru, Croația și în unele părți ale Greciei. În viziunea albanezilor, acest lucru ar indica faptul că albanezii au fost întotdeauna un factor important în bogata rețea etnică adânc țesută în Balcani și, prin urmare, pot pretinde drepturi mai vechi asupra legitimității lor în Kosovo decât imigranții slavi ajunși relativ recent.[14]

Istoria etnografică a Kosovo a fost puternic disputată în ultimul secol, iar în diferite momente sârbii și albanezii, precum și alte părți interesate, au folosit cifrele recensământului și alte date statistice pentru a-și justifica pretențiile sau acțiunile pe teritoriul care este acum administrat de Misiunea Națiunilor Unite în Kosovo (UNMIK). În timp ce NATO ar fi intervenit militar în 1999 pentru a-i proteja pe etnicii albanezi din Kosovo împotriva atrocităților comise de agențiile de securitate iugoslave și pentru a opri migrația forțată a albanezilor în teritoriile vecine din Macedonia și Albania, cercetătorii sârbi susțin că opinia publică internațională a fost indusă în eroare de partea albaneză.[15] Statisticile au fost manipulate pentru a susține o parte sau alta, sau pur și simplu au fost estimate, ceea ce face ca o analiză convingătoare a datelor demografice din Kosovo să pară mult mai dificilă decât oriunde altundeva în Balcanii de Vest.

Conform unei statistici prezentate în Balkan Insight, în anul 1981, recensământul iugoslav „a înregistrat o populație totală de 1,58 milioane de locuitori, dintre care 77,4 % erau albanezi și 14,9 % sârbi și muntenegreni”[16]. Până la următorul recensământ din 1991, liderul sârb Slobodan Milošević a abolit autonomia regiunii Kosovo, iar albanezii au reacționat prin boicotarea recensământului. Astfel, Institutul Federal de Statistică Iugoslav a fost nevoit să facă o estimare a numărului lor. Acesta a concluzionat că la acel moment în Kosovo existau 1,97 milioane de persoane, dintre care 82,2 % erau albanezi, deși în realitate, numărul real din Kosovo era unul mai mic, întrucât cifrele recensământului iugoslav a inclus și persoanele care munceau în diasporă.[17]

Reașezarea geopolitică a „Balcanilor de Vest”, în tandem cu prelungirea stărilor de tensiune în „noua” Iugoslavie a presupus și redeschiderea „problemei provinciei Kosovo”, o regiune disputată încă de la Primul și Al Doilea Război Balcanic între Serbia, Muntenegru și Albania. În anul 1974, conducătorul comunist Tito a acordat acestei provincii statutul de autonomie, doar ca acesta să fie revocat în 1989 sub conducerea lui Milošević. „În 1990, parlamentul local – dominat de albanezi musulmani – a proclamat suveranitatea provinciei Kosovo, în cadrul Serbiei, pentru ca în septembrie majoritatea albaneză (90% din populaţie) să opteze pentru independență, sub președinția lui Ibrahim Rugova, liderul Alianței Democratice.”[18]

Gruparea Armată de eliberare din Kosovo (UCK) a înaintat în 1992 un program care a urmărit obținerea independenței prin aplicarea mijloacelor violente. Tensiunile dintre autoritățile polițiste și forțele sârbe cu rebelii albanezi au atins apogeul în 1998. Urmărind cu îngrijorare, Statele Unite și Uniunea Europeană au pornit campanii de ameliorare a tensiunii crizei. În același an, Consiliul de Securitate ONU „a adoptat Rezoluția 1199 din 23 septembrie 1998, care cere retragerea forțelor sârbe din regiune”, în timp ce NATO „a forțat mâna Belgradului” însă fără mandat ONU prin „autorizarea represaliilor aeriene în cazul în care Slobodan Milošević nu va accepta retragerea armatei și poliției din Kosovo”.[19]

Noile ciocniri și masacre au determinat ca statele „Grupului de Contact” (format din SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, Germania și Italia) să ducă spre demararea negocierilor sârbo – albaneze la 6 februarie 1999 în orașul Rambouillet. Acest plan a fost axat pe lărgirea autonomiei provinciei și de asemenea pe amplasarea unei forțe internaționale de pace. Însă, tratativele s-au întrerupt în lunile februarie și martie 1999. În urma eșecului misiunii de pace conduse de americanul Richard Holbrooke la Belgrad, NATO a recurs la executarea de lovituri aeriene asupra Iugoslaviei, timp de 77 de zile.[20]

Pentru a-l parafraza pe istoricul Mark Mazower: „Intervenția NATO în Kosovo și Serbia a utilizat o tehnologie impersonală și distantă pentru a convinge publicul occidental că o campanie militară putea fi purtată cu minimum de victime și cât mai puțină vărsare de sânge, de ambele părți.” [21]În continuare, acesta susține că bombardamentele NATO în Kosovo au prezentat doar o singură soluție la o problemă „(persecuțiile sârbilor la adresa albanezilor kosovari)”, în timp ce au generat altele „(persecutarea sârbilor de către albanezi, ca și noua relație dintre Albania, Macedonia, Serbia și Kosovo).”[22]

În completarea argumentelor lui Mazower, profesorul Adrian Cioroianu susține că intervenția NATO a reprezentat mai de curând un truc al conducerii Alianței, care s-a bazat pe protejarea propriilor piloți, întrucât au fost dese plângerile din partea oficialităților NATO cu privire la nivelul plafonului de nori.[23] În continuare, acesta a investigat miza implicită a conflictului din primăvara lui 1999 din unghiul prezentării a două mentalități de război diametral opuse între părțile implicate. „În disputa NATO versus Iugoslavia lui Milošević, s-au aflat față în față, de fapt, două filozofii ale războiului: una clasică, preponderent umană, „eroică”, premodernă (a sârbilor), și una nouă, hipertehnicizată, „post-eroică” și postmodernă (a Alianței).”[24]

III. Interesul polilor lumii

NATO a realizat magnitudinea mașinii de propagandă a lui Milošević, (care, în decursul a numai trei săptămâni reușise să desființeze în mod sistematic mass-media independentă și să fie înlocuită de propaganda de stat). Astfel, se ajunsese la o mass-media controlată care i-a privat pe sârbi de orice informație despre masacrele din Kosovo, inundându-i în același timp cu imagini sângeroase ale măcelului provocat de bombele NATO. Cele din urmă au devenit o componentă importantă a strategiei militare a lui Milošević, element care i-a determinat pe generalii NATO să scoată din emisie radioul și televiziunea de stat sârbă prin bombardarea turnurilor de transmisie (multe dintre acestea fiind deja lovite). [25]

Astfel, televiziunea sârbă raporta știri distorsionate, conform cărora pe de-o parte soldații germani și francezi își aruncau armele și-și dezertau avanposturile NATO, iar pe cealaltă parte, refugiații din Macedonia erau portretizați ca "actori" albanezi ce jucau într-o producție NATO pusă în scenă în mod elaborat. Pentru a-și îndoctrina audiența, televiziunea sârbă a oferit difuzări repetate ale filmului „Wag the Dog”.[26]

Însă, oare acest film din urmă nu ar putea fi analizat pentru o mai bună-înțelegere a implicației SUA și a politicii conduse în regiunea Kosovo? Filmul a șocat publicul nu o dată, ci de trei ori, datorită similitudinilor sale sinistre cu procesul de punere sub acuzare a președintelui Clinton, cu încercarea din 1999 de a bombarda Irakul și cu războiul din Kosovo din 1999. Succesul filmului constă în capacitatea sa de a valorifica unele dintre cele mai profunde și mai definitorii trăsături ale publicului american: iubirea pentru divertisment, naționalismul deghizat în patriotism și poveștile populare care încearcă să camufleze numeroasele atrocități comise de Statele Unite. Filmul cere spectatorului să se întrebe dacă mitologia americană este adevărată sau dacă a fost creată de câțiva oligarhi bogați care ar face orice pentru a manipula psihicul clasei muncitoare pentru a-și menține puterea.[27]

Fostul premier și ministru de Externe suedez Carl Bildt este de părere că impeachmentul lui Bill Clinton a coincis izbitor cu întețirea războiului din Kosovo, în timp ce diplomația SUA și politica externă nu au avut de suferit probleme majore.[28] În continuare, acesta susține că o simplă verificare a presei vremii ajută la aflarea mai multor elemente; în aprilie 1999, după ce impeachmentul a fost respins, The New York Times scria că pe 19 ianuarie 1999 s-a luat decizia amenințării Iugoslaviei cu bombardamentele NATO. Decizia s-a luat la Washington, după o întâlnire a lui Madeleine Albright cu consilierii președintelui Clinton.[29] În aprilie 1999 The New York Times publica următoarele: „Kosovo ar fi reprezentat o provocare de politică externă descurajantă chiar și pentru un președinte a cărui putere de convingere și autoritate morală nu ar fi fost afectate de un an de scandaluri sexuale și de punere sub acuzare.”[30] Aceștia continuă să-și exprime dubiul cu privire la deciziile președintelui de intervenție asupra Kosovo și pun sub semnul întrebării dacă acesta ar fi acționat diferit dacă nu ar fi fost distras de propriile sale probleme politice și juridice. „Dar este clar că problemele sale i-au oferit mai puțin spațiu de manevră pentru a-și lua deciziile. Diplomația care a ajuns să se bazeze în mare măsură pe amenințările militare a redus și mai mult spațiul de manevră.”[31]

În anii curenți, politica SUA în regiunea Kosovo s-a amplificat odată cu proclamarea independenței regiunii în 2008. Conform site-ului U.S. Government State: Statele Unite și peste 100 de țări membre ale ONU au recunoscut Kosovo ca stat independent și suveran. Statele Unite își continuă susținerea Kosovo atât multietnic, cât și democratic, fiind pe deplin integrat în comunitatea internațională. Conform aceluiași site, acest stat (Kosovo) rămâne un pilon-cheie al eforturilor SUA de a spori stabilitatea în regiunea Balcanilor, ca parte a unei Europe întregi, libere și în pace. Printre prioritățile SUA în Kosovo se numără normalizarea cuprinzătoare a relațiilor dintre Kosovo și Serbia, axată pe recunoașterea reciprocă, consolidarea guvernanței și a statului de drept.[32]

La celălalt capăt al spectrului, se remarcă o continuitate a diplomației ruse cu cea din ’99, preponderent caracterizată de un interes personal neprincipial. Liderii ruși au acuzat statele NATO de încălcarea normelor de suveranitate și de subminare a Cartei ONU, dar tot aceștia au ignorat aproape complet atrocitățile comise de Serbia în Kosovo și au dat vina pentru criza refugiaților în întregime pe campania aeriană a NATO. Prin urmare, obiecțiile juridice ale Rusiei nu au putut fi considerate ca fiind instrumentale, ele urmând ca scop diminuarea rolului diplomatic al NATO și ridicarea celui al Rusiei în Consiliul de Securitate al ONU și în grupul G-8 al națiunilor industrializate.[33] Totodată, politica rusă a fost, de asemenea marcată de o inconsecvență retorică. Dacă președintele Boris Yeltsin declarase inițial că „Rusia nu va permite să fie atrasă în conflict”, atunci la începutul lunii aprilie, acesta a evidențiat faptul că NATO „riscă să arunce lumea în război”.[34]

La momentul actual, sub președinția lui Vladimir Putin, deși Rusia a jucat mult timp un rol de lider în Balcani și și-a sprijinit aliații slavi și creștini ortodocși din Serbia și din alte părți ale regiunii[35], ea nu recunoaște Kosovo ca stat, dar o folosește în schimb pentru a sprijini „independența” teritoriilor separatiste/ocupate din Georgia și Ucraina: Abhazia, Osetia de Sud, Crimeea și Donbas (predominant rusofile). Cu atât mai mult, conform părerii analiștilor politici, enclava sârbă din Kosovo, Mitrovița, poate fi utilizată ca o unealtă a Moscovei de avanpost la granița unui teritoriu protejat de NATO. La fel ca și alte „avanposturi” pe care Putin le are în vizor în Europa, Mitrovița este utilă atunci când Moscova urmărește o miză sau dorește să abată atenția – chiar și de la un război ca acela din Ucraina[36]

În cazul statelor precum România, Spania, Grecia, Slovacia și Cipru recunoașterea regiunii Kosovo ca stat independent ar reprezenta o reală problemă, care ar putea determina o mișcare internă spre proclamarea independenței regiunilor autonome disputate. În cazul României, menținerea în timp a acestui refuz a fost invariabil pusă în legătură cu pretențiile de autonomie din Ținutul Secuiesc, dar și conform argumentului fostului președinte Traian Băsescu, „pericolul autoproclamării independenței Transnistriei”.[37]

În momentul de față, relațiile dintre etnicii sârbi și albanezi din Kosovo rămân în continuare tensionate, existând pericolul iminent de izbucnire al unui nou conflict. Cele mai recente încăierări sunt evidențiate atât pe plan internațional, cât și intern. De curând, Federația Kosovară de Fotbal a depus o nouă plângere la FIFA împotriva echipei Serbiei pentru presupuse incidente rasiste în meciul de la Cupa Mondială împotriva Elveției, pe care Elveția a câștigat-o. Bannerul a arătat o hartă a Kosovo cu un steag sârbesc în interiorul său și cu cuvintele: "Fără capitulare" ("Nema Predaje") – văzută ca o referire la sârbii din nordul Kosovo care se opun presiunilor guvernului kosovar de a schimba plăcuțele de înmatriculare emise de Serbia pentru cele emise de Kosovo.[38] Guvernul de la Priștina nu mai acceptă mașinile înmatriculate în Serbia sau actele de identitate emise de Serbia și a dat un termen de grație celor în cauză pentru a-și schimba documentele. Este, practic, un contra-răspuns la politica Belgradului, care nu recunoaște numerele de înmatriculare și documentele emise de Kosovo, regiune pe care o consideră în continuare o provincie a sa. După incidente violente, chestiunea s-a tranșat cu amânarea aplicării ordinului guvernului kosovar.[39]

IV. Concluzie

Mass-media a reprezentat un cuțit cu două tăișuri în stabilirea imaginii noului stat emergent Kosovo. Deși acesta în anii incipienți a fost portretizat ca o regiune instabilă politic, în care erau comise crime împotriva umanității și epurări etnice, în anii recenți influența celebrităților care își declară cu sonoritate etnia kosovară din comunitatea albaneză aduc o imagine nouă, cu efecte pozitive pentru această comunitate preponderent musulmană, în timp ce despre enclava sârbească Mitrovica nu se poate afirma același lucru. Cert este că situația din Kosovo rămâne complexă, tensiunile milenare atât etnice, cât și religioase dintre albanezi și sârbi o plasează în mentalul colectiv la același nivel cu un Ierusalim al Balcanilor (este locul de naștere al naționalității și creștinismului sârbesc conform dovezilor aduse de comunitatea regională sârbă, dar și un loc revendicat de albanezi prin prezența ilirilor în regiune). Tensiunile sunt constante, acest lucru fiind redat și prin prisma filmelor nominalizate la Oscar precum au fost cele prezentate în această analiză Shok (Kosovo) și Enklava (Serbia), iar interesele marilor poli ai lumii o plasează mereu în sfera lor de interes; într-anumite momente se remarcă o similitudine între tacticile de război aplicate de câte una din părți prin manipularea maselor (impeachmentul lui Bill Clinton vs. mass-media controlată de Milošević), dar se evidențiază în același timp o mentalitate de atac diferită ca și putere a forțelor și a imagisticii publice (NATO vs. Serbia). Există o oscilare internă între susținerea statelor emergente din Balcani care se apropie de politica UE și NATO, dar și o temere de subminare și contopire sub sfera de influență a Rusiei, care-și menține zona de influență în zona Balcanilor și slăbește instituțiile occidentale.

Corupția în mass-media este omniprezentă, cu voci care acuză pe plan intern grupul etnic advers sau pe plan extern maniera în care a fost redat conflictul din Kosovo; pe de-o parte mass-media străină este acuzată pentru denigrarea imaginii Kosovoului în mod nedrept și prezentat-o ca o țară violentă și instabilă, în timp ce a doua susține că mass-media a atras atenția necesară asupra luptei țării pentru independență și a provocărilor politice actuale cu care se confruntă.

Bibliografie:

Cărți:

· Cioroianu, Adrian. Essay. In Focul Ascuns în piatră: Despre Istorie, Memorie Și Alte vanități Contemporane, p.126. Iași: Polirom, 2002.

· Mazower, Mark, and Zarojanu Tudor Călin. „Epilog. DESPRE VIOLENȚĂ.” Balcanii: De La sfârşitul bizanţului până Azi, p.184–85. Bucureşti: Humanitas, 2019.

Site-uri web:

· f.a. „Why Do Albanian Singers and Players Make an Eagle with Their Hands.” Kosovo Info, 13.11.2019. https://www.kosovo-info.com/faq/why-do-singers-and-players-make-an-eagle-with-their-hands/.

· Bildt, Carl, J. von Hettlingen, Joseph Zorzin, Petey Bee, and P. Kamath. „Impeachment and the Wider World: By Carl Bildt.” Project Syndicate, 22.11.2019. https://www.project-syndicate.org/commentary/impeachment-impact-on-us-foreign-policy-by-carl-bildt-2019-11.

· Cristescu, Florin. „Kosovo, Rana Deschisă Din Inima Balcanilor.” Historia. f.d., accesat în data de 02.04.2023 de la https://historia.ro/sectiune/general/kosovo-rana-deschisa-din-inima-balcanilor-570860.html.

· DarwinL, „Rita Ora’s ’Shine Ya Light’ Video: Look By Look,” MTV. 29.10.2012, https://www.mtv.com/news/t4tc4f/rita-ora-look-by-look.

· Dumitrescu, Ioana. „Expansionismul Rusiei, Avanposturile Lui Putin În Europa Și Precedentul Kosovo.” Veridica, 01.02.2023. https://www.veridica.ro/acf/expansionismul-rusiei-avanposturile-lui-putin-in-europa-si-precedentul-kosovo.

· Editori Europa Liberă. „Extremismul în Jocurile Video: Reluarea Luptei și Rescrierea războaielor Din Balcani în Jocurile Video.” Radio Europa Libera. December 30, 2020. https://romania.europalibera.org/a/extremismul-%C3%AEn-jocurile-video-reluarea-luptei-%C8%99i-rescrierea-r%C4%83zboaielor-din-balcani-%C3%AEn-jocurile-video/31023526.html?fbclid=IwAR38ASr9rA66LALBTdlFlWjn9tjZDDG7aqCR03DuUskuC--JwzlMu4xn9ro.

· Holdsworth, Nick. „Oscars: Serbia Selects ‘Enclave’ for Foreign-Language Category.” The Hollywood Reporter. 04.09.2015. https://www.hollywoodreporter.com/movies/movie-news/oscars-serbia-selects-enclave-foreign-820400/.

· Isufi, Perparim. „Kosovo Files Second Complaint to FIFA in Serbia Football Row,” Balkan Insight, 05.12.2022, https://balkaninsight.com/2022/12/05/kosovo-files-second-complaint-to-fifa-in-serbia-football-row/.

· Judah, Tim. „Kosovo's Demographic Destiny Looks Eerily Familiar.” Balkan Insight, 05.12.2019. https://balkaninsight.com/2019/11/07/kosovos-demographic-destiny-looks-eerily-familiar/.

· Kovacevic, Tamara. „Kosovo: Why Is Trouble Flaring up Between Serbs and the Albanian ..” BBC. 12.12.2022. https://www.bbc.com/news/62382069.

· Marchievici, Călin. „Kosovo, Ucraina Și Alte ’Coincidențe’ Ale Impeachmentului.” Cotidianul, 19.12.2019. https://www.cotidianul.ro/kosovo-ucraina-si-alte-coincidente-ale-impeachmentului/.

· McBride, James. „Russia's Influence in the Balkans.” Council on Foreign Relations. Council on Foreign Relations, 02.12.2022. https://www.cfr.org/backgrounder/russias-influence-balkans.

· Low, Shereen. „Rita Ora Takes Time Out from X Factor As She.” Mirror. 10.07.2015. https://www.mirror.co.uk/3am/celebrity-news/rita-ora-takes-time-out-6042697.

· Luca, Cassandra. „Too Bad 'Wag the Dog' Isn't Fiction; or, What It's like to Live in 2020: Arts: The Harvard Crimson.” Arts | The Harvard Crimson. The Harvard Crimson, 20.11.2020. https://www.thecrimson.com/article/2020/11/30/wag-the-dog-retrospective/.

· Pehlivan, Halime. „Dua Lipa and Rita Ora: The Messengers of Independent Kosovo.” TRT World. 05.11.2021. https://www.trtworld.com/perspectives/dua-lipa-and-rita-ora-the-messengers-of-independent-kosovo-51377.

· Sciolino, Elaine, and Ethan Bronner. „Crisis in the Balkans: The Road to War -- a Special Report.; How a President, Distracted by Scandal, Entered Balkan War.” The New York Times. The New York Times, 18.04.1999. https://www.nytimes.com/1999/04/18/world/crisis-balkans-road-war-special-report-president-distracted-scandal-entered.html.

· Sullivan, Rowan. „Shok (Kosovo) - The First Oscar Nominated Film from Kosovo.” Film Root. 14.06.2017. https://filmroot.com/2017/06/14/shok-kosovo/.

· Symington, Matthew. „Kosovo Is 10 Years Old. Where Is It Heading?” Features | Al Jazeera. Al Jazeera, 27.02.2018. https://www.aljazeera.com/features/2018/2/27/rita-ora-sang-for-independence-but-where-is-kosovo-heading.

· Toșa, Daniel. „De Ce Nu Recunoaște România Independența Republicii Kosovo. Peste 100 De Țări Au Recunoscut-O Deja,” Newsweek Romania, 01.08.2022, https://newsweek.ro/international/de-ce-nu-recunoaste-romania-independenta-republicii-kosovo-peste-100-de-tari-au-recunoscut-o-deja.

· United States Department of State, „U.S. Relations with Kosovo - United States Department of State,” (U.S. Department of State, 07.09.2021), https://www.state.gov/u-s-relations-with-kosovo/.

Articole de specialitate:

· Dinu, Mihai Ștefan. „Influenţa Factorilor Etnic și Religios Asupra Dinamicii Mediului De Securitate.” București: Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I,” 2008. https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/influenta_factorilor_etnic_si_religios_asupra_dinamicii_mediului_de_securitate.pdf

· Kozol, Wendy. „Domesticating NATO’s War in Kosovo/a: (In) Visible Bodies and the Dilemma of Photojournalism.” Meridians 4, no. 2 (2004): 1–38. http://www.jstor.org/stable/40338878.

· Matveeva, Anna și Wolf-Christian Paes „The Kosovo Serbs: An ethnic minority between collaboration and defiance” Bonn International Center for Conversion, Friedrich Namann Foundation and Saferworld (2003) https://www.files.ethz.ch/isn/124870/Kosovo%20Serbs.pdf

· Öcal, Mehmet și Ayşe Aslihan Çelenk. „Making of a New State in the Balkans: Kosovo.” Insight Turkey 12, no. 4 (2010): 167–83. http://www.jstor.org/stable/26331505.

· Salhani, Claude. „Media in Conflict: Inciting Violence in Kosovo.” Georgetown Journal of International Affairs 7, no. 1 (2006): 33–39. http://www.jstor.org/stable/43133658.

· Simon, Joel. „Phil Taylor's Papers.” Propaganda War in Serbia by Joel Simon. University of Leeds, 2014. https://universityofleeds.github.io/philtaylorpapers/vp01ec86.html.

· Yesson, Erik. „NATO and Russia in Kosovo.” Perspectives, no. 13 (1999): 11–19. http://www.jstor.org/stable/23615938.

[1]Claude Salhani. „Media in Conflict: Inciting Violence in Kosovo.” Georgetown Journal of International Affairs 7, no. 1 (2006): 33–39. http://www.jstor.org/stable/43133658.

[2] Kozol, Wendy. „Domesticating NATO’s War in Kosovo/a: (In) Visible Bodies and the Dilemma of Photojournalism.” Meridians 4, no. 2 (2004): 1–38. http://www.jstor.org/stable/40338878.

[3] Tamara Kovacevic, „Kosovo: Why Is Trouble Flaring up Between Serbs and the Albanian ..,” BBC News. 2022, https://www.bbc.com/news/62382069. Accesat în data de 08.04.2023

[4] Rowan Sullivan, „Shok (Kosovo) - The First Oscar Nominated Film from Kosovo,” Film Root. 2017, accesat în data de 08.04.2023 https://filmroot.com/2017/06/14/shok-kosovo/.

[5] Nick Holdsworth, „Oscars: Serbia Selects ‘Enclave’ for Foreign-Language Category,” The Hollywood Reporter. 2015, accesat în data de 08.04.2023 https://www.hollywoodreporter.com/movies/movie-news/oscars-serbia-selects-enclave-foreign-820400/.

[6] Editori Europa Liberă, „Extremismul În Jocurile Video: Reluarea Luptei Și Rescrierea Războaielor Din Balcani În Jocurile Video,” Europa Liberă România (Europa Liberă România (RFE/RL), 2020, accesat în data de 13.04.2023https://romania.europalibera.org/a/extremismul-%C3%AEn-jocurile-video-reluarea-luptei-%C8%99i-rescrierea-r%C4%83zboaielor-din-balcani-%C3%AEn-jocurile-video/31023526.html.

[7] Shereen Low, „Rita Ora Takes Time Out from X Factor As She,” Mirror. 2015, accesat în data de 13.04.2023 https://www.mirror.co.uk/3am/celebrity-news/rita-ora-takes-time-out-6042697.

[8] Symington, M., „Kosovo is 10 years old. where is it heading?” Features | Al Jazeera. 2018, accesat în data de 13.04.2023 https://www.aljazeera.com/features/2018/2/27/rita-ora-sang-for-independence-but-where-is-kosovo-heading

[9] f.a.,“Why do Albanian singers and players make an eagle with their hands. Kosovo Info.” 2019, accesat în data de 13.04.2023 https://www.kosovo-info.com/faq/why-do-singers-and-players-make-an-eagle-with-their-hands/

[10] DarwinL, „Rita Ora’s ’Shine Ya Light’ Video: Look By Look,” MTV. 2012, accesat în data de 18.04.2023 https://www.mtv.com/news/t4tc4f/rita-ora-look-by-look.

[11] Halime Pehlivan, „Dua Lipa and Rita Ora: The Messengers of Independent Kosovo,” TRT World. 2021, accesat în data de 18.04.2023 https://www.trtworld.com/perspectives/dua-lipa-and-rita-ora-the-messengers-of-independent-kosovo-51377.

[12] Mehmet Öcal and Ayşe Aslihan Çelenk. „Making of a New State in the Balkans: Kosovo.” Insight Turkey 12, no. 4 (2010): 167–83. http://www.jstor.org/stable/26331505.

[13] Florin Cristescu, „Kosovo, Rana Deschisă Din Inima Balcanilor,” Historia. f.d., accesat în data de 18.04.2023, https://historia.ro/sectiune/general/kosovo-rana-deschisa-din-inima-balcanilor-570860.html.

[14] Anna Matveeva și Wolf-Christian Paes „The Kosovo Serbs: An ethnic minority between collaboration and defiance” Bonn International Center for Conversion, Friedrich Namann Foundation and Saferworld (2003) https://www.files.ethz.ch/isn/124870/Kosovo%20Serbs.pdf

[15] idem

[16] Tim Judah, „Kosovo's Demographic Destiny Looks Eerily Familiar,” Balkan Insight, 2019, accesat în data de 24.04.2023 https://balkaninsight.com/2019/11/07/kosovos-demographic-destiny-looks-eerily-familiar/.

[17] idem

[18] Mihai Ștefan Dinu, „Influenţa Factorilor Etnic și Religios Asupra Dinamicii Mediului De Securitate.” București: Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I,” 2008. https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/influenta_factorilor_etnic_si_religios_asupra_dinamicii_mediului_de_securitate.pdf

[19] ibidem

[20] op.cit

[21] Mark Mazower și Zarojanu Tudor Călin, Epilog. Despre Violență, „Balcanii: De La sfârşitul Bizanţului până Azi” (Bucureşti: Humanitas, 2019), p. 184.

[22] Ibidem, p.185

[23] Adrian Cioroianu, „Focul Ascuns în piatră: Despre Istorie, Memorie Și Alte vanități Contemporane” (Iași: Polirom, 2002), p. 126.

[24] ibidem

[25] Joel Simon, „Phil Taylor's Papers, Propaganda War in Serbia by Joel Simon” (University of Leeds, 2014), accesat în data de 28.04.2023 https://universityofleeds.github.io/philtaylorpapers/vp01ec86.html.

[26] idem

[27] Cassandra Luca, „Too Bad 'Wag the Dog' Isn't Fiction; or, What It's like to Live in 2020: Arts: The Harvard Crimson,” Arts | The Harvard Crimson (The Harvard Crimson, 2020), https://www.thecrimson.com/article/2020/11/30/wag-the-dog-retrospective/.

[28] Carl Bildt et al., „Impeachment and the Wider World: By Carl Bildt,” Project Syndicate, 2019, https://www.project-syndicate.org/commentary/impeachment-impact-on-us-foreign-policy-by-carl-bildt-2019-11.

[29] Călin Marchievici, „Kosovo, Ucraina Și Alte ’Coincidențe’ Ale Impeachmentului,” Cotidianul, 2019, https://www.cotidianul.ro/kosovo-ucraina-si-alte-coincidente-ale-impeachmentului/.

[30] Elaine Sciolino and Ethan Bronner, „Crisis in the Balkans: The Road to War -- a Special Report.; How a President, Distracted by Scandal, Entered Balkan War,” The New York Times (The New York Times, 1999), https://www.nytimes.com/1999/04/18/world/crisis-balkans-road-war-special-report-president-distracted-scandal-entered.html.

[31] idem

[32] U.S. Department of State, „U.S. Relations with Kosovo - United States Department of State,” U.S. Department of State (2021), https://www.state.gov/u-s-relations-with-kosovo/.

[33] Erik Yesson, „NATO and Russia in Kosovo.” Perspectives, no. 13 (1999): 11–19. http://www.jstor.org/stable/23615938.

[34] idem

[35] James McBride, „Russia's Influence in the Balkans,” Council on Foreign Relations (Council on Foreign Relations, 2022), https://www.cfr.org/backgrounder/russias-influence-balkans.

[36] Ioana Dumitrescu, „Expansionismul Rusiei, Avanposturile Lui Putin În Europa Și Precedentul Kosovo,” Veridica, 2023, https://www.veridica.ro/acf/expansionismul-rusiei-avanposturile-lui-putin-in-europa-si-precedentul-kosovo.

[37] Daniel Toșa, „De Ce Nu Recunoaște România Independența Republicii Kosovo. Peste 100 De Țări Au Recunoscut-O Deja,” Newsweek Romania, 2022, https://newsweek.ro/international/de-ce-nu-recunoaste-romania-independenta-republicii-kosovo-peste-100-de-tari-au-recunoscut-o-deja.

[38] Perparim Isufi, „Kosovo Files Second Complaint to FIFA in Serbia Football Row,” Balkan Insight, 2022, accesat în data de 03.05.2023 de la https://balkaninsight.com/2022/12/05/kosovo-files-second-complaint-to-fifa-in-serbia-football-row/.

[39] (op.cit) Ioana Dumitrescu, „Expansionismul Rusiei, Avanposturile Lui Putin În Europa Și Precedentul Kosovo,” Veridica, 2023, accesat în data de 03.05.2023 de la https://www.veridica.ro/acf/expansionismul-rusiei-avanposturile-lui-putin-in-europa-si-precedentul-kosovo.