Jukov, minciuni și fraze din propaganda roșie de odinioară
Anul 1941. Germania a început să concentreze forțe la granița cu Uniunea Sovietică, semn că un conflict între cele două state totalitare era de neevitat. Cărțile de istorie amintesc faptul că aceste expedieri de trupe s-au făcut în mare secret și a fost posibilă la 22 iunie 1941 atacarea prin surprindere a patriei comuniste. Diviziile germane au fost precedate de acțiunea bombardierelor care au dezorganizat firava apărare ce nu primise ordin de la Iosif Stalin să tragă împotriva invadatorilor veniți dinspre vest.
Trupele sovietice au fost prea puține pentru a face față puhoiului inamic și nu aveau dotarea necesară pentru a forma un baraj de netrecut. Nu exista muniție din belșug și nici informații despre dispozitivul și intențiile vrăjmașului. A fost normal să rezulte un mare dezastru și abia la porțile Moscovei s-a putut organiza o defensivă de netrecut și chiar pornirea la contraatac. Aceasta a fost imaginea tradițională pe care istoricii lagărului socialist au prezentat-o până la căderea regimurilor criminale. Oare să fie adevărată sau a fost o simplă făcătură a aparatului de propagandă?
A apărut la Editura Militară în 1970 cartea Amintiri și reflecții a mareșalului G.K. Jukov, om de încredere a lui Stalin prin faptul că lua cele mai brutale decizii pentru a fi pe placul marelui cârmaci. Volumul a trecut de controlul cenzurii și prezintă date interesante despre Armata Roșie din iunie 1941. Aflăm astfel că la granițele vestice erau forțe militare cu un efectiv de 2.900.000 de militari de toate gradele, ceea ce înseamnă că Moscova cunoștea desfășurarea de forțe germane și lua măsuri.
Nu poți să deplasezi un puhoi de militari fără să ai un plan
Povestea despre surprinderea germană cade. Kremlinul a știut de intențiile vecinilor și a concentrat trupe masiv cât mai aproape de frontieră. Nu se stătea rău nici la capitolul aviație și se recunoaște că erau aduse peste 1.500 de avioane din tipurile noi și destul de multe de tipuri vechi. Nu se precizează câte, dar ideea este că aviația era bazată în vest și o astfel de forță implică unități de aprovizionare cu combustibil, cu muniții și piese de schimb. Au fost amenajate noi aerodromuri și au fost aduse ateliere pentru reparații. Autorul uită să precizeze că infrastructura aviatică era amenajată prin folosirea muncii deținuților politic.
Artileria reprezenta principala armă de nimicire a rezistenței apărării și autorul raportează viitoarelor generații că erau circa 35.000 de guri de foc, dar n-au fost incluse în calcul și aruncătoarele de calibrul 50 mm. Era o desfășurare impresionantă de forțe pentru că tunurile și obuzierele aveau nevoie de mașini de transport muniții și pentru tracțiune.
Tancul rămâne însă principala mașină pentru străpungerea în adâncime a dispozitivului inamic și pentru realizarea manevrelor de învăluire strategică. Mareșalul Jukov ar fi scris că erau 1.800 de blindate grele și mijlocii, ceea ce după părerea istoricilor plătiți de state era foarte puțin. Totuși, era peste jumătate din ceea ce aliniau germanii, dar celebrele Panzere erau tancuri mai mult cu numele în raport cu KV-1 și T-34.
S-a spus că Stalin n-a crezut că Hitler a dat ordin de atac și, dacă această atitudine a fost una reală, a fost absolut normală. Cum să-ți imaginezi o luptă a unor mașini tip Panzer I și II împotriva mașinilor vechi de tip T-26 și a unui Panzer III cu un KV-1?
Generalul sovietic a mai amintit un mic detaliu în cartea de memorii, mereu îmbogățite de cei ce au îngrijit edițiile succesive: un număr însemnat de tancuri ușoare cu motoresurse limitate. Se aflau tot la graniță și se poate pune întrebarea de ce erau acolo din moment ce nu se știa de planurile lui Hitler și nici de pregătirile militare comandate ofițerilor Reich-ului.
Unii istorici și realizatori de documentare au conceput opere în care au râs de dotarea modestă a sovieticilor și un exemplu mult repetat era cel referitor la lipsa aparaturii radio de pe tancuri și folosirea pentru comunicații a unor stegulețe. Explicația era una simplă: spațiul interior limitat. Stațiile radio erau voluminoase și s-a preferat luarea unei cantități mai mari de proiectile pentru ca tancul să nu poată desfășura lupte îndelungate fără refacerea plinului de muniții.
Se observă din cele câteva rânduri acordate descrierii concentrărilor de forțe că partea sovietică n-a lăsat nimic la voia întâmplării. Dimpotrivă. Au fost prea multe pregătiri chiar după datele care au trecut de ochiul vigilent al membrilor aparatului de cenzură. Iosif Stalin avea numai la granița de vest echivalentul a cel puțin nouă divizii de tancuri grele și medii în timp ce Hitler nu avea nimic asemănător, chiar erau niște ruine mecanizate cele botezate drept Panzer și pe care documentarele lumii contemporane le prezintă drept mari realizări tehnice la nivelul anului 1941.
Adevărul este că blindatele sovietice au fost aduse pentru desfășurarea de ofensive împreună cu valurile de avioane, dar primii care au plecat la atac au fost germanii și au dat toate planurile peste cap. Aparatul de propagandă a avut grijă să elaboreze tot felul de interpretări pentru ascunderea faptului că se pregătea atacarea Germaniei, României și Finlandei în cadrul revoluției mondiale și astfel Uniunea Sovietică să apară drept o victimă inocentă a barbariei naziste.
Este interesant de precizat că istoriografia din România merge în continuare foarte mult pe ideea tradițională că partea sovietică nu s-a pregătit de un conflict de amploare cu forțele germane și nu se dorește spunerea adevărului despre formarea unor mase de tancuri ce urmau să invadeze și teritoriul de la vest de Prut.
Cifrele oferite de către Jukov și colaboratorii sunt cele care au putut să treacă de aparatul de cenzură. Nu contează în acest articol dacă erau corecte. Numai din studierea acestor informații se înțelege imediat că Uniunea Sovietică a fost un colos militar care s-a pregătit numai de atac prin concentrarea unor mase de tancuri, avioane și tunuri, dar toate planurile au fost date peste cap de acțiunea nepregătită logistic a Wehrmacht-ului.
Foto sus: Gheorghi Jukov participă la o paradă a victoriei după cel de-al Doilea Război Mondial (© Mil.ru)
Mai multe pentru tine...
