Jocul cerbului, un obicei împrumutat de către daci de la vecinii lor, celții?
Alături de „jocul ursului“, „jocul cerbului“ este, poate, cea mai întâlnită mască/formație care se regăsea odinioară în toate satele din județul Iași.
În zona municipiului Pașcani, formații ale cerbului au fost remarcate la Festivalul local de datini și obiceiuri de iarnă, care a ajuns în 2019 la cea de-a unsprezecea ediție. Formații ale cerbului au venit din localitățile Gâștești, Moțca, Hărmăneștii Vechi, Lespezi, Tătăruși și lista ar putea continua.
Ca și la „jocul caprei“, în centrul obiceiului se află un cap masiv de cerb, cioplit în lemn de brad sau de prun, având obligatoriu o pereche de coarne de cerb autentice. Maxilarul inferior mobil este acționat, ca și la capră, de două rânduri de sfori. Între coarne se remarcă o serie de oglinzi colorate, coronițe, numeroase panglici și flori de lămâiță.
Masca în sine este completată de un țol simplu de mărimea unei piei de animal, pe care sunt prinse câte cinci-șase năframe bogat ornamentate sau un ștergar cu trandafiri, așa cum se remarcă și la cerbul din localitatea Lunca-Pașcani.
Masca cerbului este însoțită de un alai format din șapte-opt băieți. În componență intră un turc sau un arnăut, patru țigani, un fluierar și un flăcău care mânuiește masca cerbului, îmbrăcat în costum popular de iarnă specific zonei. Ca și la „jocul caprei“, arnăutul este cel care conduce, de fapt, formația.
Arnăutul este îmbrăcat într-un costum popular cât mai colorat, cu ițari și haină neagră tip polcă, așa cum se remarcă în satul Buda, comuna Lespezi. Arnăutul are în dotarea sa un fluier din lemn sau din metal, iar mai nou, un țignal cu care își semnalează prezența. Peste șoldul drept ține o geantă din piele sau o traistă în care adună bănetul.
Cel care joacă cerbul trebuie să țopăie și să sară în sus, să împungă uneori oamenii, să preia o parte din apucăturile cerbului în perioada lui de rut – informație preluată de la Vornicul Octavian, cel care organiza „cerbul“ în satul Conțești.
Măști și formații inedite
O mască de cerb deosebit de frumoasă, care a atras atenția cercetătoarei Emilia Pavel, este și cea din satul Mogoșești-Pașcani: aici, corpul cerbului este acoperit cu numeroase flori din stuf, cusute una lângă alta pe un țol ponosit. Formația este alcătuită din trei-patru persoane, și anume: masca cerbului, câțiva ciobani și un personaj care cântă din fluier. Ținuta obligatorie e portul popular de iarnă.
În satul vecin, Costești, rolul ciobanului este preluat de un țigan lăutar care cântă la cobză, iar ceilalți trei țigani sunt îmbrăcați în roșu. Pe cap au coifuri din carton, sunt încinși cu bârnețe alese, iar în față și în spate au câte două năframe mari de joc.
O altă formație deosebit de interesantă e și cea din satul Mogoșești-Siret, compusă din masca animalului și din diferite măști umane care bat neîncetat tobe mari și joacă după cântecul fluierului. Nelipsit la această formație e cuplul baba și moșneagul, care se țin de șotii și stârnesc hazul satului.
În cadrul insolitei formații se remarcă și masca de drac, care, dacă e vesel, face unele daruri ciudate oamenilor pentru a-i câștiga cu bunăvoința sa, iar dacă e supărat, bombăne numai lucruri urâte. O formă asemănătoare se remarcă și în satul Stolniceni-Prăjescu, doar că aici cel care conduce trupa este „domnul general“.
Cel care îl joacă pe „domnul general“ e evident îmbrăcat în haine militare, ornate cu mărgele și cu paiete multicolore. Așa după cum remarca etnograful Romulus Vulcănescu, satul era la început înconjurat de niște păduri imense și, de aceea, în mentalul arhaic, asemenea jocuri de îmbunare a animalelor mari ale pădurii au apărut ca o formă totemică de a câștiga bunăvoința cerbului și a ciutei sale de a nu mai strica holdele de grâu.
Omul care juca această mască încerca – se spune – să intre, cu o noapte înainte, în comuniune directă cu spiritul animalului și îi cerea să îi dea lui și întregului sat forța și agerimea sa.
Adăugăm și amănuntul că faimosul joc al cerbului din nord-estul țării ar fi, de fapt, un obicei împrumutat de către daci de la vecinii lor, celții, unde se pare că a și existat un cult cunoscut și sub numele de cervus elaphus.
O formă asemănătoare o regăsim și la suabii din sudul Italiei, la galii din Franța, cât și la helveții din Elveția. Toate aceste popoare făceau cândva parte din marele conglomerat al populațiilor celtice.
De altfel, multe credințe și obiceiuri pe care noi le credem ale noastre au fost preluate de daci de la neamurile germanice – împrumuturi de la marile popoare cu care dacii au venit în contact. Cu alte cuvinte, n-am fost noi geniul creator al Europei și al Balcanilor, teorie susținută asiduu de unii istorici și etnografi care au rămas în continuare aserviți teoriilor cu tentă naționalist-socialistă.
Acest text este un fragment din articolul „Jocurile de iarnă cu măști din zona Pașcaniului”, publicat în numărul 227 al revistei Historia (revista:227), disponibil în format digital pe platforma paydemic.com.
Foto sus: Fotografie veche cu o mască de cerb din zona Pașcaniului
Mai multe pentru tine...
