Heidi şi Elveţia ideală
Ați auzit de Johanna Spyri? Probabil că nu. Dar de Heidi? Ei, cine nu a rămas fermecat de simpatica orfană, crescută de morocănosul ei bunic în inima Alpilor elvețieni, cine nu și-a dorit, grație acestui roman, să experimenteze, fie și vremelnic, farmecul vieții într-un asemenea minunat ambient?
Rofels-Maienfeld, nu departe de Bad Ragaz, este, fie și neoficial, dar unanim acceptat, tărâmul lui Heidi, verdele străjuit de Alpi semănând cel mai mult și cel mai bine cu descrierile Johannei Spyri. Cea care, în doar câteva săptămâni ale toamnei lui 1879, a așternut pe hârtie primul volum al poveștii micuței care a rămas orfană şi a fost dusă de mătușa ei, Dete, în inima Alpilor, unde avea să cucerească inima bunicului care refuza să aibă de-a face cu oamenii. Primul volum a apărut în 1880, al doilea a venit firesc după un singur an, încununând o operă literară de 48 de lucrări, lăsate posterității de această figură emblematică a culturii elvețiene.
În 1882, cele două volume vor fi traduse din limba germană în franceză, după doi ani și în engleză, pentru ca, azi, numărul limbilor care au făcut celebre fetița și peisajul helvet să se ridice la 50. Asta, nemaivorbind de cele 12 filme artistice (primul, cel din 1937, aducând în prim-plan un copil-minune, în vârstă, atunci, de doar 9 ani, pe nume Shirley Temple), 6 seriale, 4 musicaluri și 8 desene animate.
Heidi a apărut într-o perioadă de mare nefericire a autoarei
Heidi și mitul ei înseamnă fericire, naturalețe, sănătate, prietenie și libertate. Dar puțini știu că la baza acestui succes la nivel mondial a stat o profundă depresie. Născută în 1827 ca fiică a unui medic și a unei scriitoare, Johanna Heusser (după căsătorie Spyri) a fost fascinată din copilărie de literatură.
A citit, a citit și iarăși a citit, fie că se afla acasă, fie, timp de doi ani (de la 16 la 18 ani), la un internat din Yverdon. Căsnicia cu juristul Bernhard Spyri, începută în 1852, a fost una profund nefericită, căci soțul nu era preocupat decât de muncă și de opera lui Richard Wagner. După ce a rămas însărcinată, în 1856, cu Bernhard, obligată să fie casnică, dar urând acest lucru, Johanna a intrat într-o profundă depresie, ce a durat mulți ani, culminând, în 1884, cu moartea fiului și a soțului.
Consolarea a venit din prietenia cu Betsy Meyer și cu fratele acesteia, scriitorul elvețian Conrad Ferdinand Meyer, iar salvarea, din partea unui preot, prieten al mamei Johannei, cel care a îndemnat-o să scrie și să călătorească. 1871 a fost anul apariției primei povestiri a Johannei, devenită imediat un succes, urmată de alte 47 de lucrări.
Dintre acestea, rod al unui sejur la Bad Ragaz și în împrejurimi, a apărut Heidi, opera emblematică atât pentru Johanna, cât și pentru Elveția. Moartea Johannei Spyri, de cancer, în 1901 a lăsat un imens gol în lumea literară, dar ce moştenire a lăsat scriitoarea: Heidi trăieşte şi acum, graţie cititorilor mai mici şi mai mari. Şi, cu Heidi, şi imaginea idilicelor peisaje elveţiene, verzi, proaspete, la poalele Alpilor.
FOTO: Getty Images
Acest fragment face parte din grupajul „Elveția. Dincolo de Wilhelm Tell”, publicat în numărul 234 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
