Istoria unei restaurări: armura de ofițer de reiteri

O armură de ofiţer de reiteri a revenit în expunerea permanentă a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I“ după ce a trecut printr-un amplu proces de restaurare și conservare, conform Cartei de la Veneţimuze

Reiter sau Schwarze Reiter se referă la un tip de cavalerie specifică secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, originară din Imperiul Roman de Naţiune Germană și folosită atât în Europa Centrală, cât și în partea de est a continentului, contemporană cu lăncierii și cuirasierii.

Reiterii foloseau în special armuri negre lucrate din oţel brunat la cald. Ca armament principal utilizau două pistoale cu cremene și rotiţă fixate în doi coburi de o parte și de alta a oblâncului, iar ca arme secundare reiterii purtau rapieră de război (sidesword) precum și pumnal pentru mâna stângă. Reiterii șarjau asupra infanteriei sau cavaleriei ina- mice până la distanţa de 50 de pași, descărcau ambele pis- toale, apoi se retrăgeau pentru reîncărcare. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea au început să folosească și carabina cu cremene.

Styria, provenienţa probabilă a armurii

Armura din colecţia Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I“ este o piesă originală de la sfârșitul secolului al XVI-lea, probabil originară din provincia Styria, mercenarii styrieni protestanţi angajându-se cu precădere în ţările ortodoxe din estul Europei. Aceasta este formată din cască tip burgonet cu vizieră grilă, cuirasă cu pieptar tip cioc de raţă, pentru deflectarea proiectilelor, umerare (spaulders), protecţii de braţ, cot și antebraţ, mănuși cu degete tip solzi (gauntlets), precum și tasete până sub genunchi. Toate piesele sunt articulate, ceea ce-i oferea cavalerului o foarte bună mobilitate.

Armura prezintă o serie de proprietăţi tehnice specifice secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, precum pieptarul ce are o grosime considerabilă a materialului, călit special, dimen- siunile găurilor pentru nituri fiind între 3,3 mm și 3,7 mm.

O altă dovadă a originalităţii armurii este dată de dimensiunea acesteia, specifică tipologiei umane a perioadei pre-moderne. Piesa de patrimoniu a fost expusă atât în fostul sediu al Muzeului Militar Naţional, cât și în actualul sediu, în vechea Sală a armurilor, până în anul 2006, când spaţiul respectiv a fost reorganizat. Datorită metodelor vechi de păstrare din alte timpuri, peste stratul original de brunare, armura a fost vopsită în negru.

Restaurarea armurii

Restaurarea a constat în demontarea tuturor pieselor articulate ale armurii, cu îndepărtarea a aproximativ 350 de nituri, tratarea fiecărei piese pentru îndepărtarea stratului de vopsea, apoi, pentru îndepărtarea produșilor de coroziune care afectaseră și stratul original de brunare.

Pentru ca intervenţia să fie cât mai non-invazivă, am ales să nu brunez armura cu soluţie chimică, ci să folosesc vopseluri acrilice care sunt inerte din punct de vedere chimic pentru metal și se pot îndepărta ușor, fără a afecta în vreun fel piesa de patrimoniu (principiul reversibilităţii conform Cartei de la Veneţia).

[...]

Fragmentul face parte din articolul „Armura de ofiţer de reiteri, restaurată”, publicat în numărul 247 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 august - 14 septembrie, și în format digital pe platforma paydemic.