Istoria se repetă? Hitler vs Napoleon, în bătălia contra Moscovei

Septembrie 1941. Trupele naziste înaintează cu elan în imensitatea spaţiului rusesc. Victoriile obţinute de-a lungul celor aproape trei luni de campanie în URSS au consolidat moralul soldaţilor germani. Wehrmacht-ul şi Adolf Hitler considerau că doar o aruncătură de băţ îi mai desparte de obiectivul principal:cucerirea Moscovei şi capitularea URSS-ului. Un singur lucru le mai provoca o oarecare frustrare:comparaţia pe care o făceau aliaţii între campania lui Napoleon în Rusia, în 1812, şi atacul condus de Hitler asupra spaţiului rusesc.

Imediat după ce trupele germane au atacat Uniunea Sovietică, primul-ministru britanic Winston Churchill, bucuros de faptul că Germania nazistă şi-a mutat atenţia din Vest spre Est, a lansat în spaţiul public comparaţia între Hitler şi Napoleon:„Napoleon a dispărut;un motiv să am încredere...”.Comparaţia a fost apoi preluată de Stalin în apelul pe care l-a adresat conaţionalilor săi;aceştia erau îndemnaţi să reziste invaziei naziste deoarece, în cele din urmă, Hitler va împărtăşi aceeaşi soartă ca Napoleon în timpul campaniei sale din 1812. Astfel, tema asemănării între cele două campanii a fost dezbătută şi utilizată frenetic de propaganda aliaţilor.

Îngrijoraţi de efectele pe care le-ar fi putut avea mediatizarea intensivă a acestei idei asupra moralului soldaţilor, populaţiei germane şi a aliaţilor lor, propaganda de război germană a desfiinţat şi a ironizat în mod punctual comparaţia între cele două campanii desfăşurate la aproape 129 de ani distanţă;naziştii au combătut-o până ce au ajuns să creadă în minciunile propriei manipulări a istoriei.

Revista „Signal”, editată de armata germană şi în România, consacra în numărul din octombrie 1941 un amplu material – intitulat „Istoria nu se repetă”– menit să combată această teorie. Într-un mod cu totul ironic, argumentele pe care le aduce articolul în favoarea unicităţii  campaniei lui Hitler în Rusia aveau să se întoarcă în foarte puţin timp împotriva Germaniei şi a Führer-lui. Conceput de abila „maşină propagandistică” germană, textul stigmatiza campania lui Napoleon, în antiteză cu „strategica şi strălucita” concepţie a planului Barbarossa. Mai mult, „analiza” propagandiştilor nemţi rescria istoria campaniei lui Napoleon, minimalizând armata franceză şi rolul conducătorului ei. Şase erau – în opinia germanilor – punctele majore care diferenţiau cele două campanii. Iată-le mai jos...

1.Proasta organizare logistică a campaniei lui Napoleon, în contrast cu inteligenta aprovizionare germană

„Pentru a putea aproviziona în mod suficient trupele, Napoleon ordonă să se construiască nişte căruţe cu dimensiuni neobişnuit de mari. Aceste căruţe trebuiau să fie încărcate atât de mult, că nu mai fu posibil să se ia ovăz pentru cai. (...) Ceea ce nu fusese calculat se dovedi a fi fatal:caii nu suportă nutreţul verde. (...) S-au iscat de aceea colici, caii pierând cu miile. Prin acesta înaintarea era stânjenită (...). Nici o unitate nu mai putu atinge capacitatea de marş prevăzută, anume 24 km pe zi” –acesta a fost, susţin nemţii în articolul de propagandă, prima dintre cauzele care l-au dus pe Napoleon la eşec. Acestei probleme i s-aalăturat proasta aprovizionare a trupelor şi frigul care a făcut ravagii care i-a afectat teribil pe soldaţii lui Napoleon.

De ce nu vor păţi şi germanii la fel? Simplu, pentru că organizarea trupelor e superioară: „Paralel cu trupele în luptă, înaintează o a doua armată compusă din ingineri, pionieri, tot felul de lucrători, e neînchipuit de mare şi organizează totul pentru buna aprovizionare a trupelor”.

Realitatea avea să îi contrazică dur pe nemţi. Odată cu venirea iernii, asigurarea logisticii şi deplasarea trupelor germane au avut enorm de suferit. Dacă înlocuim caii lui Napoleon cu mijloacele de deplasare motorizate ale germanilor, rezultatul este acelaşi. Combustibilul, „nutreţul” maşinilor şi tancurilor, a ajuns destul de greu pe front, iar atunci când a ajuns, în plină iarnă, de multe ori a îngheţat, frânând înaintarea trupelor. Adăugăm aici faptul că soldatul german a luptat pentru mult timp în uniforma de vară în iarna rusească – iar acest lucru spune aproape totul despre puterea logisticii germane.

2.Strălucita planificare a campaniei militare germane în Est

Napoleon şi Hitler, două genii militare. De fapt, „mai mult Hitler decât Napoleon”, obişnuia să spună propaganda germană. Care susţinea că Napoleon şi-a planificat greşit campania, spre deosebire de Hitler:„Cei 300.000(în realitate au fost peste 750.000 de soldaţi – n.r.) au înaintat pe direcţia Vitebsk-Smolensk, iar de aici spre Moscova. La începutul lui August, trupele pierduseră deja 150.000 de oameni prin molime sau prin dezertare . (...) Când porni din Smolensk spre Moscova, armata sa mai număra 150.000 de oameni. Armata însă nu voia să lupte, iar acesta a fost al doilea motiv pentru care a eşuat Napoleon”. Spre deosebire de Napoleon, „Hitler a atacat Rusia pe trei direcţii cu peste 3.000.000 de soldaţi germani şi aliaţi ai lor”, motiv pentru care prăbuşirea URSS-ului n-ar mai fi fost decât o chestiune de timp.

Chiar şi aşa, numărul soldaţilor germani a fost insuficient, iar rezistenţa dârză a sovieticilor în faţa unor mari oraşe precum Stalingrad, Leningrad şi Moscova a măcinat profund armata germană;iar rezervele aduse de nemţi pe front au fost cu mult inferioare ca pregătire, incapabile pentru a contraataca energic şi eficient Armata Roşie.

3.Lupta contra ruşilor;diferenţe tactice

„Napoleon la început intenţiona să petreacă iarna în Smolensk şi să aducă aici Teatrul din Paris. Pentru că nu putea să organizeze o campanie de trei ani în Rusia, căuta repede să dea o mare bătălie, dar n-o găsi. (...) Inamicul se sustrase însă de la acestă bătălie şi acesta a fost al treilea motiv ca Napoleon să eşueze. Ţarul Alexandru, adversarul lui Napoleon, nici nu se gândea la o bătălie. Înşela pe Napoleon cu ariergarde de Cazaci. (...) De abia puţin înainte de Moscova acceptă Alexandru o bătălie, şi acesta numai să satisfacă opinia publică şi să contrazică părerea că el n-ar vrea să apere sfânta Moscovă. (...) În această bătălie victorios a fost Napoleon, era însă o victorie «ordinară», o victorie a soldaţilor nu a conducerii. Pe câmpul de bătălie rămăseseră 30.000 de francezi şi 60.000 de ruşi. (...) Când Napoleon intră în Moscova se simţea bătrân şi obosit. Din campania rusească provin cuvintele Împăratului:«Pe câmpul de bătălie îmbătrâneşti repede»”, amintea propaganda germană. Care puncta şi sfârşitul ocupaţiei franceze a Moscovei:„Incendierea oraşului i-a descumpănit pe invadatori”;aceasta, coroborată cu lipsa unei propuneri de pace „aşteptată îndelung de Napoleon”, dar refuzată de Alexandru.„Cucerirea unei capitale nu însemnat şi prăbuşirea Ţaratului”– o afirmaţie care ar fi trebuit să îi pună pe gânduri şi pe germani.

Retragerea lui Napoleon din Moscova este descrisă apocaliptic în „Signal”. „În Nordul Moscovei, armatele Ţarului aşteptau retragerea Corsicanului, ca să poată înghiţi ca o haită de lupi, resturile flămânzite şi îngheţate ale armatei imperiale. Napoleon fugi însfârşit pe o sanie, iar din mândra sa armată numai o mică parte putu să ajungă cu viaţă în patrie”.Tabloul retragerii franceze era zugrăvit în nuanţe sumbre.

Ce îi diferenţia pe germani de francezi? Cantitatea şi calitatea, în viziunea propagandiştilor nemţi. Astfel, spre deosebire de Napoleon, „Adolf Hitler a atacat pe front larg, de la Oceanul îngheţat de Nord până la Marea la Neagră. (...). Hitler a început printr-un atac de front şi chiar în primele opt zile a reuşit să împartă bătălia de front într-o serie de bătălii de încercuire. Ţarul Alexandru avea la frontiera imperiului său numai o ariergardă de Cazaci, care nu angajaseră nici o luptă serioasa cu trupele lui Napoleon. Stalin în schimb concentrase la frontiera germană forţe foarte puternice. Din prima zi a campaniei, aceste trupe se aflară în luptă şi au fost distruse în primele şase săptămâni”, ţinea să-şi liniştească Wehrmacht-ul aliaţii, dar şi propriul popor.

Tot ceea ce afirmau germanii despre primele săptămâni de campanie în Rusia era perfect adevărat:lovită neaşteptat cu o forţă imensă şi o viteză uluitoare, armata sovietica dădea semne serioase de clătinare şi de colaps în primele luni ale confruntării. Ce au subestimat însă naziştii au fost îndârjirea şi disperarea cu care şi-au apărat, din septembrie, ruşii ţara. Mai mult, modul rapid în care au recrutat soldaţi din rândul populaţiei a oferit un plus de rezistenţă în faţa invadatorului, iar cele 12 divizii bine echipate şi dotate, transferate din Extremul Orientul pentru apărarea Moscovei, au constituit plusul care a făcut ca balanţa să se încline de partea lui Stalin.

 4. Mareşalii lui Napoleon vs generalii germani

Textul de propagandă continuă cu înşiruirea argumentelor în favoarea Führer-ului:„Pe vremea aceea comandanţii lui Napoleon erau de mâna a doua. Excepţii rare erau Murat, Davout, Ney şi Jomini. Dar şi aceşti patru generali de seamă nu aveau prea mare încredere în expediţia rusească. Erau sau obosiţi ca Murat, sau rău dispuşi ca Jomini, care considera drept insuficiente legăturile spatelui (...). A avut în armata sa eroi, dar nici un tactician de valoare (...). Singurul care poseda în adevăr geniu militar, Jomini, nu s-a ridicat peste posturi de guvernator şi de adjutant şi n-a ocupat niciodată o mare comandă”.Concluzia e mai mult decât ridicolă pentru valoarea propagandei de război germane:„Cum s-ar putea compara aceşti spadasini curajoşi şi tacticieni mediocri, adunaţi de Napoleon în jurul său, cu generalii germani, şefi de mari comandamente, despre care vorbesc comunicatele Comandamentului Suprem al Armatei Germane!”.La această întrebarea a răspuns istoria în chip cum nu se poate mai dezastruos pentru germani.

 5. Generalul „Spaţiu” trece de partea nemţilor

Dacă pe Napoleon l-a învins şi spaţiul imens al Rusiei, în războiul condus de Hitler, „«Spaţiul» este de partea germanilor”, se încurajau generalii nazişti. „Ţinuturile foarte întinse, uşor ondulate, sunt condiţiuni ideale pentru operaţiile unei bătălii de distrugere. Generalul Spaţiu a trecut de partea germanilor şi le ajută la strategia lor de distrugere”.

„Nu vor ajunge Germanii, cu cât se îndepărtează de pământul patriei lor, la aceleaşi dificultăţi, care au doborât pe Napoleon? Nu-i oare oare Generalul Spaţiu un aliat, nesigur, ba chiar perfid, care aşteptă numai momentul potrivit ca să sară în gâtlejul Germanilor?”, se întreabă retoric nemţii.Răspunsul e clar, imbatabil, cu majuscule:„NU”.               

 6. Cauza insuccesului lui Napoleon:„A eşuat din cauza geniului său” 

„Cum se poate compara Hitler cu Napoleon? (...) Fără îndoială, amândoi aceşti bărbaţi, Hitler ca şi Napoleon, s-au ridicat din necunoscut, uimind epocile lor printr-o serie de victorii, care n-au fost parţiale, ci victorii de distrugere. (...) Napoleon a plecat spre Rusia din motive pur personale şi egoiste. (...) Hitler a plecat spre Rusia nu numai cu o misiune germană ci şi cu una europeană foarte clară. Acestă misiune suna:«Distrugerea bolşevismului, pentru ca Europa să poată trăi!»”Frumos şi nobil suna pentru germani acest ideal – numai că, la finalul războiului, nazismul era distrus de bolşevismul care a înroşit jumătate din Europa şi Germania. Cine ar fi putut, în septembrie 1941, să prevadă un astfel de deznodământ?

Un alt motiv – în viziunea nemţilor – pentru eşecul lui Napoleon? „El însuşi era zeul artei războiului şi prin natura sa nu putea admite alături de sine alţi zei”– aluzie la faptul că Napoleon nu şi-a ascultat generalii, care au fost sceptici în privinţa reuşitei campaniei din Rusia. Asemănarea cu Hitler nu poate fi acum decât izbitoare. Nici Hitler nu a urmat sfatul generalilor, iar rezultatul a fost acelaşi ca şi în cazul lui Napoleon.