Intrarea Triumfală a Armatei Române în București, după Războiul de Independență

Într-o zi de duminică, la 8 octombrie 1878, avea să aibă loc în București ceremonia primirii simbolice a oștirii române care se acoperise de glorie pe câmpurile de luptă în războiul din 1877-1878.

Ziarul „Resboiul” din 7 octombrie, anunțând acest eveniment solemn, consemna: „bravii noștri oșteni, șoimanii României, vor intra încărcați de glorie și admirați de lume, în Capitala Țerei”, notează Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, pe pagina de Facebook a instituției.

Conform programului stabilit, ziua avea să înceapă, în zori, cu 21 de salve de tun trase la Arsenalul Armatei, care anunțau solemnitatea, după aceea urma așezarea trofeelor luate peste Dunăre la Băneasa, de o parte și de alta a unui altar de câmp ridicat prin grija Ministerului de Război, iar apoi, în prezența domnitorului, a prințesei Elisabeta, a miniștrilor, a membrilor Corpului diplomatic, a membrilor Corpurilor legiuitoare, a altor oficialități și a trupelor avea să se desfășoare un serviciu religios oficiat de Mitropolitul Primat.

Special pentru acest eveniment a fost ridicat în București, în „capul șoselei Kisseleff”, un Arc de Triumf realizat din lemn, acoperit cu stucatură, descris de ziarul „România liberă” din 9 octombrie 1878, astfel: „Acest monument improvizat era măreţ şi va aminti şi de aici înainte ţării şi armatei gloria pentru care a fost ridicat. Arcul are o arcadă de trecere pe sub el pentru 12 oameni. În mijlocul părţii superioare are aşezată o statuie a Victoriei, înaltă ca de 4 metri. Pe ambele părţi ale statuii sunt aşezate diferite trofee, precum arme, zale, căşti, etc. În fruntea arcului, sub statuie, era inscripţiunea ‹‹Apărătorilor Independenţei – Oraşul Bucureşti››. Iar de o parte şi de cealaltă, sub brâul format de fruntea arcului, următoarele nume: ‹‹Griviţa, Opanez, Plevna, Rahova, Arcer-Palanka, Lom-Palanka, Smârdan, Vidin››”. De o parte și de cealaltă a Arcului se aflau tribune ridicate special pentru invitați.

După terminarea serviciului divin, urma să aibă loc ceremonia de sub Arc, pe sub acesta urmând să treacă în următoarea ordine: un pluton de jandarmi călări, răniții, drapelele trofee luate peste Dunăre, Domnitorul, Statul-Major domnesc, Comandantul superior al trupelor, Statul-Major al acestuia, muzicele de la toate regimentele de infanterie, drapelele și stindardele armatei de linie și teritoriale, Comandantul Diviziei I Infanterie, Batalionul de Geniu, Batalioanele 1 și 2 Vânători, tunurile luate trofee, conduse de pompieri, Regimentul mixt de dorobanți, Regimentele 2 și 3 de linie, Regimentul 2 Artilerie, Comandantul Diviziei II Infanterie, Plutonul de marinari, Batalionul 4 Vânători, Regimentele 4 și 5 de linie, Ambulanța, Regimentul 7 de linie, Regimentul 1 Artilerie, Comandantul Brigăzii de cavalerie, Muzicile Regimentelor de Roșiori, Divizionul mixt de călărași, Regimentele 1 și 2 Roșiori.

Toate aceste trupe urmau să se deplaseze spre Arcul de Triumf, Calea Victoriei, iar apoi pe străzile Lipscani și Plevnei, precum și cele adiacente lor. Tunurile luate trofee aveau țevile decorate cu ghirlande de stejar și placarde pe care erau indicate locurile unde fuseseră capturate.

Domnitorul Carol avea să primească defilarea trupelor în Piața Teatrului, ziua urmând să se încheie cu o reprezentație la Teatrul Național. Se mai arăta că pentru persoanele invitate în mod oficial ținuta de gală era obligatorie: „adică frac negru, cravată și mânuși albe”.

Ceremoniile preconizate s-au desfășurat conform programului anunțat, iar atmosfera de sărbătoare a fost remarcată în presa vremii.

Ziarul „Resboiul” din 9 octombrie 1878 preciza: „Încă de la 6,1/2 ore de dimineață stradele începeau a lua aspectul unei deosebite și mari serbări. Era o circulație vie și un aer solemn pe tote fețele. Aglomerarea crescea la fiecare minut, astfel că, pe la orele 10 deja abia mai puteau străbate cei veniți pe calea Victoriei. Ș-această mulțime forma un lanț neîntrerupt, până dincolo de barieră, până la Băneasa chiar.”

Același ziar consemna cuvântul de mulțumire al domnitorului și emoția întregii zile: „‹‹Mulțumesc, în numele armatei, de buna primire. Această bravă armată, care a știut să lupte cu atâta bravură și glorie pentru independența țării, va sci să lupte și pentru esistența ei și va face ca România să trăiască.›› Un potop de aplauze și urale, precum și o ploaie de flori și cununi acoperiră aceste auguste cuvinte, după care marșul triumfal urmă, în cea mai perfectă ordine și în mijlocul aclamărilor neîntrerupte și pline de entuziasm ale mulțimei. Ne este imposibil a scrie, în aceste momente de emoțiuni, mai mult. A fost o defilare măreață și o primire grandioasă. Aceasta ridică gloria armatei și onorează pe cetățeni. Trăiască armata! Trăiască România!”.

Seara, înainte de concertul muzicilor militare, iluminațiile din oraș și reprezentația de la Teatrul Național, a avut loc întâlnirea domnitorului cu corpul ofițeresc, generalul Alexandru Cernat prezentând acestuia omagiile armatei. În răspunsul domnitorului, consemnat în memoriile sale, se arăta că, pentru acesta: „va rămâne neștearsă în inima sa amintirea zilelor mari și frumoase”, iar armata reprezenta în acele zile „mândria națiunii”, acest fapt constituind pentru dânsul „un îndemn ca să se îngrijească mereu de dezvoltarea ei”.

Pentru ilustrarea acestui moment am ales din fototeca Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” un instantaneu reprezentând momentul defilării răniților, iar din colecțiile „Stampe” și „Periodice”, o litografie intitulată „Intrarea triumfală a armatei în București, 8 octombrie 1878”, prima pagină a ziarului „Resboiul” din 8 octombrie 1878 dedicat acestui eveniment, precum și alegoria intitulată „ROMÂNIA RECUNOSCĂTOARE”, prezentă în același număr.