Intelectualii, noile personaje ale culturii medievale jpeg

Intelectualii, noile personaje ale culturii medievale

Evolu┼úia culturii ├«n Evul Mediu nu poate fi ├«n┼úeleas─â f─âr─â a ┼úine cont de progresele economice ┼či de rena┼čterea ora┼čelor. Odat─â cu abandonarea concep┼úiei cum c─â ┼čtiin┼úa apar┼úine lui Dumnezeu, deci oamenii nu au dreptul moral de a o vinde, apare categoria intelectualilor medievali. Mai precis, a profesorilor. Muta┼úia nu ar fi fost posibil─â f─âr─â av├óntul ora┼čelor, la r├óndul s─âu favorizat de progresele agricole care ofer─â surplusuri ┼či elibereaz─â for┼úa de munc─â.

Avem aici o muta┼úie a sistemului celor trei ordine, ├«n cadrul c─âruia oratores, cei ce se roag─â, sunt ┼či cei care au monopolul asupra activit─âtii didactice, care nu reprezint─â ├«ns─â principalul aspect din via┼úa lor. Autorii de cronici sau istorii se definesc ├«n primul r├ónd drept c─âlug─âri, episcopi, pentru c─â specificitatea domeniilor nu exist─â ┼či pentru ca ├«┼či c├ó┼čtig─â existen┼úa datorit─â calit─â┼úii de clerici. ├Än secolul al XII-lea ├«ns─â apar pe scen─â savan┼úii, con┼čtien┼úi c─â reprezint─â ceva nou ├«ntruc├ót se denumesc pe ei ├«n┼či┼či moderni. Dar moderni are, paradoxal, sensul de imitatori al anticilor, considera┼úi speciali┼čtii. Bernard, conduc─âtorul ┼čcolii de la Chartres, spune c─â ÔÇťnoi nu suntem dec├ót pitici coco┼úa┼úi pe umerii unor uria┼či. Vedem deci mai bine ┼či mai departe nu pentru c─â vederea noastr─â ar fi mai ager─â sau am fi mai ├«nal┼úi, ci pentru c─â ei ne ├«nal┼ú─â ├«n aer ┼či ne poart─â pe ├«n─âl┼úimea lor gigantic─âÔÇŁ.

Dorinta de progres ┼či de ├«n─âl┼úare cultural─â poate fi pus─â pe seama mai multor factori. Orientul aduce o contributie important─â, surs─â a bunurilor de lux materiale ┼či culturale precum manuscrisele g├ónditorilor greci g─âsite de arabi pe teritoriile bizantine, traduse ├«n arab─â de cre┼čtinii monofizi┼úi. Traducerile arabe vor ajunge ├«n Occident prin Sicilia, datorit─â cosmopolitismului cur┼úii de Palermo, sau prin Spania, unde Islamul ┼či cre┼čtinismul nu se afl─â doar ├«n conflict, ci ┼či ├«n dialog cultural. Statele cruciate nu au niciun rol ├«n transmiterea acesta, ba dimpotriv─â, ard bibliotecile str├ónse de califii musulmani.

Occidentul l-a redescoperit pe Aristotel, care pune la dispozi┼úie noi metode de g├óngire:logica ┼či ra┼úionamentul, care combinate cu g├óndirea cre┼čtin─â dau na┼čtere scolasticii medievale. Pe scurt, se ├«ncearc─â aplicarea ra┼úiunii ├«n textele sfinte, cu scopul nu de a demonta adev─ârurile credintei, ci de a le ├«nt─âri. Pe l├óng─â traducerile din grec─â prin intermediarul arab, se preiau ┼či cuno┼čtin┼úe arabe, dezvoltate la r├óndul lor pe baza unor elemente bizantine, persane, indiene. Ne referim aici ├«n spe┼ú─â la artimetic─â, algebr─â (lucr─ârile lui Al-Khwarizmi), medicin─â (Canonul lui Avicenna va r─âm├óne cartea de c─âp─ât├ói a medicilor occidentali p├ón─â ├«n secolul al XVII-lea), astronomie, botanic─â sau agronomie. Nici ├«mprumuturile din filosofie nu sunt de neglijat:Alfarabius, Avicenna sau Averroes fac cunoscute vesticilor sintezele aristoteliciene din spa┼úiul arab. La Chartres, Paris, Laon, Reims, Orleans efervescen┼úa cultural─â st─â sub semnul ideii de translatio studii, transmiterea ┼čtiin┼úelor.

medieval university1 jpg jpeg

Universit─â┼úi ┼či ├«nv─â┼ú─âm├ónt

Dac─â ├«n secolul al XI-lea se ├«ncearc─â sprijinirea ┼čcolilor monsatice, ├«n secolele urm─âtoare, datorit─â acumul─ârilor din domeniile ┼čtiintei ┼čcolile din mediul urban tind s─â se elibereze de tutela bisericeasc─â, orient├óndu-se spre un ├«nv─â┼ú─âm├ónt practic. Scolile vestite atrag prin prestigiul profesorilor studen┼úi din toate col┼úurile Europei. Unii clerici duc o via┼ú─â cu adev─ârat aventuroas─â, ├«ntr-o continu─â mi┼čcare din dorinta de a audia c├ót mai multe cursuri din c├ót mai multe locuri. Experien┼úele ├«i determin─â s─â ├«┼či exprime p─ârerile critice fa┼ú─â de societatea care pare ├«ndep─ârtat─â de idealurile lor, rezult├ónd o poezie latin─â adunat─â ├«n culegeri precum Carmina Burana. Goliarzii, stunden┼úii r─ât─âcitori, vor de na┼čtere unui nou model mental medieval.

Mai citeste: 

Carol cel Mare, un promotor al renasterii culturale

Studiile itinerante aveau ┼či un mare inconvenient:masele turbulente de goliarzi deveneau uneori imposibil de controlat. Se cerea crearea unor institu┼úii care s─â ├«i adune pe profesorii de diferite specialit─â┼úi la un loc, care s─â ┼úin─â cursuri fixe, atr─âg├ónd ┼či studen┼úi care vor s─â stabilizeze. Dezvoltarea ora┼čelor, organizarea lor autonom─â precum ┼či existen┼úa corpora┼úiilor permit intrarea ├«n scen─â a unor noi ┼či interesante personaje:universita┼úile.

Universitatea are o organizarea similar─â celei a breslelor ┼či ghildelor din ora┼če. ├Äi grupeaz─â pe profesori ┼či studen┼úi, sau uneori doar pe studen┼úi ca ├«n cazul Bolognei, cu scopul de a le ap─âra drepturile ├«n fa┼úa autorit─â┼úilor civile ┼či religioase. Dar ├«n acela┼či timp universitatea este o institu┼úie a Bisericii, centrat─â pe teologie, care urm─âre┼čte s─â formeze clerici instrui┼úi, capabili s─â devin─â la r├óndul lor profesori. Papalitatea ofer─â sprijin universit─â┼úilor ├«n fa┼úa autorit─â┼úii civile, reu┼čind s─â le aduc─â sub control. Controlul ├«l observ─âm de pild─â ├«n privilegiile acordate dominicanilor ┼či franciscanilor, ordine nou ├«nfiintate pentru a supune ora┼čele influen┼úei papale.

univ 0 jpg jpeg

Cum era organizat─â universitatea? Institu┼úia, bazat─â pe predare ┼či ├«nv─â┼úare ┼či beneficiind de privilegii de imunitate, are o larg─â autonomie. Fiecare universitate ├«┼či stabile┼čte programul de studii, condi┼úiile de acces, desf─â┼čurarea examenelor. Profesorii ┼či studen┼úii nu sunt judeca┼úi de justi┼úia civil─â, ci de cea a episcopului, pentru c─â ├«n fond universitatea este o mo┼čtenitoare a ┼čcolii episcopale. Pentru a-┼či impune punctul de vedere, universitatea poate apela la grev─â, priv├ónd ora┼čul de avantaje materiale ┼či de prestigiul unei comunit─â┼úi ┼čtiin┼úifice. De exemplu, ├«n 1229 profesorii ┼či studen┼úii p─âr─âsesc Parisul vreme de doi ani, p├ón─â c├ónd regele Ludovic al XII-lea este de acord cu revendic─ârile lor. Se poate ajunge ┼či la secesiune, c├ónd profesorii ┼či studen┼úii nemul┼úumi┼úi pleac─â dintr-un centru universitar ┼či ├«ntemeiaz─â un altul. Este cazul Universit─â┼úii din Leipzig, pe care o fondeaz─â cei care p─âr─âsesc Praga ├«n urma conflictului cu Ian Hus ┼či sus┼úin─âtorii acestuia.

Cum sunt remunera┼úi profesorii? Prin dou─â c─âi:fie sunt pl─âti┼úi de studen┼úi, fie primesc o func┼úie bisericeasc─â, dar numai la nivel formal, pentru c─â principala lor obliga┼úie este aceea de a preda. Ei sunt cei cu licentia docendi (autoriza┼úia de a preda), noii oameni de cultur─â, intelectuali care ├«┼či c├ó┼čtig─â existen┼úa datorit─â cuno┼čtin┼úelor lor, pe care le ├«mp─ârt─â┼česc celorlal┼úi. Pot fi compara┼úi cu me┼čte┼čugarii, cei care practic─â o meserie de pe urma c─âreia tr─âiesc. Oamenii instrui┼úi ai primelor secole au un statut diferit, pentru c─â sursa lor de venit nu provine din ├«mp─ârt─â┼čirea cuno┼čtintelor, ci din calitatea de preot sau c─âlug─âr.

Studen┼úii nu au mereu posibilitatea de a se ├«ntre┼úine singuri, de aceea caut─â burse, protectori sau ocupa┼úii care s─â le asigure subzisten┼úa. ├Än ajutorul studen┼úilor s─âraci se ├«nfiinteaza ÔÇťcolegiiÔÇŁ, care la ├«nceput ofer─â cazare ┼či mas─â dar sf├ór┼česc prin a ajunge ┼či ele institu┼úii de ├«nv─â┼ú─âm├ónt. Cazul cel mai faimos este al colegiului fondat de Robert de Sorbon la Paris ├«n secolul al XIII-lea, care va deveni Universitatea din Sorbona.

Cum se desf─â┼čura procesul de ├«nv─â┼ú─âm├ónt? Universitatea dispunea de patru facult─â┼úi, adica grupuri de profesori ┼či studen┼úi care se ocupau de aceea┼či disciplin─â. Prima, care trebuia absolvit─â pentru a primi accesul la celelalte, era facultatea de arte, unde se studiau artele liberale ┼či studiile se terminau printr-un examen care conferea gradul de bacalaureat. Apoi studentul avea de ales ├«ntre alte trei facult─â┼úi:drept civil sau bisericesc (cele mai c─âutate univerist─â┼úi fiind Bologna ┼či Oxford), medicin─â (faimoase fiind Salerno ┼či Montpellier) sau teologie, regina tuturor domeniilor, cu centrul cel mai recunoscut la Paris-Sorbonna. Dac─â studentul absolvea cursurile acestor facult─â┼úi ┼či trecea de examenul final, primea autoriza┼úia de a preda, licentia docendi, de unde ┼či denumirea actual─â de licen┼ú─â.

Ce ┼či cum se preda? De multe ori era vorba despre comentarii vaste ale textelor autorit─â┼úilor:Biblia, Aristotel, Hippocrate, etc., urmate de discu┼úii, polemici. Studen┼úii se familizarizau cu tehnicile discursului ┼či argument─ârii. Scolastica presupunea analiza limbajului pentru a depista termenii adecva┼úi ├«n comunicare, precum ┼či cunoa┼čterea metodelor dialecticii, deci a legilor demonstra┼úiei. Accentul excesiv pus pe operele autorit─â┼úilor unanim acceptate sporea pericolul unui servilism intelectual ┼či a lipsei opiniei personale. Un punct pozitiv consta ├«n apelul la ra┼úiune care se dorea aplicat─â pe Biblie, numai c─â treptat scolastica a c─âzut ├«n dispute lipsite de substan┼ú─â ┼či ├«ndep─ârtate de realitate. Critica umani┼čtilor nu va ├«nt├órzia s─â apar─â.

Circula┼úia c─âr┼úilor este o consecin┼ú─â important─â a activita┼úii universitarilor. Cre┼čte nevoia de manuscrise, se ├«nmul┼úesc atelierele de copiere, se reproduc din ce ├«n ce mai multe materiale de studiu la pre┼úuri mai mici. Se r─âsp├ónde┼čte h├órtia ca urmare a cererii tot mai mari de c─âr┼úi de specialitate, cerere care va conduce ├«n cele din urm─â la marea revolu┼úie a tiparului din secolul al XV-lea.

Recomandare:

Jacques Le Goff, Civiliza┼úia Occidentului Medieval, Bucure┼čti, 1980;

Jacques Paul, Biseric─â ┼či cultur─â ├Än Occident, Bucure┼čti, 1996.