Insula Șimian, ostrovul care trebuia să salveze Ada-Kaleh după construcția Porților de Fier

Insula Șimian de pe Dunăre păstrează amintirea unuia dintre cele mai stranii proiecte istorice din România secolului XX. În anii ’60, autoritățile au început să mute aici o întreagă cetate Vauban, împreună cu așezările și mormintele de pe insula Ada-Kaleh.

În anii ’60, peste 20.000 de oameni au muncit la realizarea Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I. Proiectul hidroenergetic, inaugurat la 16 mai 1972, avea să cuprindă hidrocentrala Porțile de Fier I, situată pe Dunăre, în localitatea Gura Văii (Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți), barajul Gura Văii – Șip, care lega malurile românesc și sârbesc ale Dunării, și lacul de acumulare Porțile de Fier, cu o lungime de peste 100 de kilometri, de la baraj până la confluența fluviului cu Tisa, în regiunea sârbească Voivodina.

Planul îndrăzneț al mutării unei cetăți

În jurul său, alte lucrări importante aveau să contureze noua înfățișare a zonei, afectată de creșterea nivelului fluviului cu 30–40 de metri. Locuitorii din orașul Orșova și din satele aflate pe malul stâng al Dunării, între Orșova și Drobeta-Turnu Severin, au fost strămutați înainte ca apele lacului de acumulare să inunde așezările, iar drumurile și calea ferată de pe malurile fluviului au fost reclădite la un nivel mai ridicat, deasupra apei, vechile căi de transport fiind și ele înghițite de Dunăre.

La mijlocul anilor ’60, insula Ada-Kaleh, locuită de peste 100 de familii de turci, a ajuns și ea treptat pe fundul Dunării, însă istoricii au propus salvarea patrimoniului acesteia, împreună cu alte monumente înșirate pe țărm, care riscau să dispară și ele pentru totdeauna.

Academicianul Constantin Nicolaescu-Plopșor (1900–1968), atunci coordonator-șef al șantierului Academiei Române din zona Porților de Fier, a propus salvarea mai multor monumente istorice, în ciuda eforturilor mari și a dificultăților tehnice pe care le impuneau astfel de acțiuni.

De pe malul sârbesc, planurile sale vizau strămutarea unui segment din drumul roman și a Tabulei Traiana, care a fost ridicată ulterior la peste 30 de metri față de locul său inițial, a monumentelor căpitanului Koča de la Tekija, erou național sârb, și ale eroilor din Primul Război Mondial de la Donji Milanovac, precum și protejarea cetăților Culič, Golubac și Smederevo.

„Pe malul nostru s-a propus să fie strămutate, în întregime sau parțial, cetatea și casa lui Regep Aga, fost pașă al insulei Ada-Kaleh, de origine turcă, casa eroului clasei muncitoare Ștefan Plavăț din Eșelnița, cetatea de la Drenkov, cunoscută încă de pe vremea lui Iancu de Hunedoara, picturile din biserica ortodoxă română din Berzasca, precum și câteva monumente de arhitectură țărănească — sălașe, case, mori, vălaie. Vor fi protejate ruinele mănăstirii Vodița, turnurile de piatră de la Tricule și cetatea de pe insula Banului, din fața barajului, în vreme ce unele monumente istorice vor fi strămutate mai sus pe mal, în dreptul localităților respective”, informa academicianul în 1968.

Insula Ada kaleh, recreată pe Insula Șimian

Insula Șimian de pe Dunăre, un ostrov întins pe 50 de hectare, în vecinătatea orașului Drobeta-Turnu Severin, avea să devină „noul Ada-Kaleh”, locul unde urma să fie mutată cetatea Vauban de pe insula Ada-Kaleh, ridicată la începutul secolului al XVIII-lea, dar și moscheea, cimitirul vechi, mormântul sfântului local (derviș) Mischin Baba, mai multe case tradiționale turcești din Ada-Kaleh, dar și flora specifică insulei, unde se cultivau smochini, trandafiri pentru dulceață, castani și moșmoane.

Insula Șimian a fost locuită din cele mai vechi timpuri până în secolul XX. Săpăturile arheologice au dus la descoperirea, pe insulă, a ruinelor unor bordeie, unelte și piese ceramice specifice Culturii Sălcuța (4500–3500 î.Hr.) și a unor complexe de locuire specifice Culturii Coțofeni (3500–2500 î.Hr.).

Vezi mai multe fotografii și citește mai multe amănunte pe adevarul.ro.