Impactul intrării României în Primul Război Mondial

Exista în anul 1916 un echilibru de forțe pe fronturile unde se înfruntau armate formate din milioane de militari și era nevoie de divizii proaspete. Antanta a reușit să convingă conducerea de la București că este avantajos să intre în conflict prin atacarea energică a celor patru imperii. Istoricii străini și unii români au început să scrie că trupele noi mai mult au încurcat desfășurarea ostilităților și acesta ar fi fost adevărul adevărat.

Cercetătorii au scris de multă vreme ceea ce s-a petrecut pe front și este de mirare cum specialiști renumiți și experți în studii militare au putut să redacteze astfel de texte. Datele sunt cunoscute de mult și nici n-aveau nevoie de vreo interpretare special decât dacă unii scriitori erau prea dornici de ceva glorie intelectuală cu orice preț.

A apărut teza că participarea trupelor române la prima conflagrație mondială a fost lipsită de importanță și că doar câteva divizii germane au fost atrase pe noul front. Cercetătorii români din perioada comunistă au numărat, în 1979, 17 divizii germane de infanterie mutate spre pozițiile românești, ceea ce însemna echivalentul a două sau chiar trei armate de front. Este interesant de precizat că 10 dintre acestea au sosit din fața marilor unități rusești și astfel Frontul de Est a fost degarnisit în raport cu lungimea acestuia de la Marea Baltică la granița nordică a României. Alte patru divizii de infanterie au sosit tocmai de pe Frontul de Vest, ceea ce a contribuit la oprirea ofensivelor germane și trecerea în defensivă. Contraatacurile au devenit favoritele generalilor germani din cauza lipsei de personal combatant de prima linie.

Intrarea regimentelor române în marele măcel universal în noaptea de 27 spre 28 august 1916 a schimbat raportul de forțe pe plan local și general, comandamentul unic inamic fiind obligat să dirijeze spre noua linie de front rezerve pentru întărirea unităților existente în pozițiile avansate și care sufereau pierderi din primele ore de lupte. Numai în confruntarea pentru străpungerea apărării de la Vama Buzăului au fost uciși 115 militari maghiari și alți 17 răniți au fost capturați. Se adăugau 492 luați în captivitate fără răni. Și a fost doar începutul. Era o lovitură cumplită după marile pierderi suferite pe alte fronturi în cursul anului 1916. Criza de bărbați în putere exista deja și s-a acutizat, cele patru imperii fiind obligate să recruteze persoane cu ușoare tare psihice sau să încerce să înlocuiască lipsurile umane prin creșterea numărului de mitraliere din toate unitățile. Chiar și prin sosirea armelor automate în număr mare, personalul uman lăsa de dorit din moment ce cele patru armate aveau nevoie de militari în unitățile specializate și în cele din structura din spatele frontului. În plus, pierderile acumulate duceau la rărirea efectivelor.

Armata română a reușit în 1916 să provoace un șoc cumplit în tabăra inamică și acesta ar fi fost și mai important dacă ar fi existat o conducere eficientă în cadrul Antantei. S-a profitat prea mult de sosirea diviziilor românești și fiecare aliat și-a văzut de calculele proprii.

_{Foto
sus: Soldați români la intrarea în Primul Război Mondial (sursa:
Gogu Negulesco, Rumania's sacrifice, New York Century Co, 1918)}