Horoscopul lui Matia Corvin, descoperit în Arhivele Vaticanului, dezvăluie cu precizie data nașterii sale

Născut la Cluj pe data de 23 februarie 1443, a fost fiul mai mic al eroului de la Belgrad, Ioan de Hunedoara (Iancu de Hunedoara) și al Elisabetei Szilágyi. Este botezat cu numele de Matia pentru că s-a născut cu o zi înainte de sărbătorirea apostolului cognomen.

Legat de data nașterii, până la începutul secolului XX când a fost descoperit horoscopul lui Matia între manuscrisele bibliotecii reginei Christina Augusta a Suediei din arhivele de la Vatican (manuscrisul latin 1208), se vehicula anul 1440. În cea de-a treia parte a manuscrisului amintit, care poartă titlul de Nativitates aliquot illustrium principum ac doctorum virorum, găsim o colecție de horoscoape printre care și cele ale lui Matia, Ferdinand I, Maximilian I, și Ludovic I, unde este menționată cu mare precizie data nașterii lui Matia Corvin (anul 1443, luna februarie, ziua 23, ora 15, minutul 7, secunda 34), scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Horoscopul lui Matia Corvin (© Muzeul Castelul Corvinilor)

Copilăria și adolescența a petrecut-o împreună cu fratele său mai mare, Ladislau (1431/1433-1457) în preajma unor mari învățați ai vremii ca Ioan Vitéz, episcop de Oradea și arhiepiscop de Esztergom și Sanocki Gergely, care s-au ocupat de educația lor scolastică în domeniile religie, drept, artă și învățarea limbii latine. Matia s-a evidențiat prin capacitatea deosebită de învățare a limbilor străine, vorbea pe lângă maghiară și latină, italiana, croata, româna, germana, ceha, slovaca, precum şi alte limbi slave, iar în ceea ce privește cunoștințele de limbă latină se pare că era solicitat încă din copilărie să îndeplinescă sarcina de interpret atunci când erau primite delegații străine.

Casa din Cluj în care s-a născut Matia Corvin (© Muzeul Castelul Corvinilor)

Până la urcarea pe tronul Ungariei, 14 februarie 1458, a suferit două pierderi imense, a tatălui, Ioan de Hunedoara, care a murit pe 11 august 1456 la Zemun, și a fratelui mai mare Ladislau decapitat la Buda în martie 1457.

Deși a fost logodit o dată cu Elisabeta de Celje și căsătorit de două ori, cu Cătălina Podjebrad și Beatrix de Aragon, soarta nu i-a hărăzit urmași legitimi, fiind nevoit să aleagă soluția adopției în persoana ducelui Ioan Corvin, lucru uzual în epocă.

Domnia lui de treizeci și doi de ani (1458-1490) este caracterizată de întărirea puterii regale, în detrimentul baronilor și a marii nobilimi, care până atunci controlaseră regalitatea, principalul instrument fiind vestita sa armată ”Fekete Sereg” (Armata neagră) prima armată permanantă de mercenari a Ungariei, reforme în domeniu economic, monetar, social, dar mai ales prin faptul că după căsătoria cu Beatrix din 1476 curtea de la Buda devine un centru al renașterii, regele Matia dovedindu-se un generos mecena al artiştilor din Italia şi Europa de Vest.

Iubitor de carte, acesta pune bazele uneia dintre cele mai mari și vestite biblioteci din Europa ”Bibliotheca Corviniana”, considerată cea mai mare colecţie europeană de cronici istorice şi lucrări filosofice şi ştiinţifice din vremea ei, numărând peste 5.000 de exemplare.

Portretul lui Matia Corvin. Pictură din secolul al XV-lea, de Andrea Mantegna

Ca rege, pe lângă regatul Ungariei, Matia a mai condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia şi Lusacia (Lausitz) şi Austria Inferioară.

Toate acestea au făcut ca numele regelui Matia să fie asociat în mentalitatea populară „dreptății”, fiind numit ”Matia cel Drept” sau ”Regele Matia cel Drept” iar la moartea sa, la 6 aprilie 1490, să se spună în popor; ”a murit Matia, a murit dreptatea”.

În ceea ce privește Hunedoara, regele Matia Corvin nu a uitat ”cetatea tatălui” său, așa cum o numea el în scrisori. Astfel, în vremea sa la castel sunt introduse elemente noi (cum ar fi galeria Huniazilor și aripa nordică a castelului, ceea ce numim astăzi ”aripa Matia”, cu frumoasa sa loggie renascentistă, împodobită cu fresce.

_{Foto sus: Regele Matia primește Legatul papal. Pictură de Gyula Benczúr (© Wikimedia Commons)}