Heinz Guderian, omul din spatele celebrei tactici Blitzkrieg
Tactica Blitzkrieg-ului a luat prin surprindere adversarii Germaniei naziste la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, făcând ca întreg sistemul defensiv francez să se prabușească foarte rapid. O nouă modalitate de a purta războiul, adusă la zi cu dezvoltările tehnicii militare din perioada interbelică, Blitzkrieg-ul a fost gândit de ofițerul german Heinz Guderian.
Martor al carnagiului din Primul Război Mondial
Născut în 1888 la Kulm, Guderian primește o educație militară în Prusia, întră în armată în 1907 și după absolvirea Academiei Militare din Metz devine locotenent în 1908. Între 1914 și 1917 luptă în Flandra, unde vede cu proprii ochi carnagiul războiului de poziții.
Guderian avea încă de pe atunci o viziune diferită privind războiul pe care ar fi trebuit să-l ducă armata imperială germană. La fel ca mulți alți ofițeri germani, nu este de acord cu semnarea armistițiului din 1918, considerând că Imperiul German mai avea destule resurse pentru a continua lupta.
Anii interbelici, anii reformei tacticii militare germane
După Pacea de la Versailles, armata germană este drastic redusă numeric. Guderian este unul dintre ofițerii care rămân activi în cadrul Reichswehr, devenind în 1936 general-maior, apoi general-locotenent în anul urmator, fiindu-i atribuită comanada corpului al XVI-lea de armată.
Guderian își petrece anii din perioada interbelică lucrând la o nouă tactică de luptă, care să se bazeze pe unități foarte mobile și care sa poată străpunge liniile inamice. Analizând lecțiile învățate în Primul Război Mondial, studiind lucrările publicate pe această temă și aplicând teoriile sale în exerciții militare, multe desfășurate pe teritoriul Uniunii Sovietice, Guderian reușește să-și îndeplinească scopul de a schimba tactica militară.
Blitzkrieg-ul care a speriat Occidentul
Prin Blitzkrieg (război fulger) se înțelege tactica bazată pe atacuri rapide și decisive asupra inamicului, cu scopul de a nu-i lăsa acestuia timp să se regrupeze și să stabilizeze frontul. Blitzkrieg se bazează pe folosirea combinată a trupelor mecanizate, a atacurilor aeriene, a tancurilor și a artileriei pentru a străpunge rapid liniile inamice.
În 1936 generalul Lutz îi cere lui Guderian să scrie o carte despre folosirea tancurilor în război și despre cum ar putea acestea să fie folosite mai eficient. Guderian scrie astfel Achtung – Panzer!(Atentie! Tancuri!), lucrare care stă la baza celebrei tactici Blitzkrieg. În prima jumătate a lucrării, Guderian analizează războiul de poziții din prima conflagrație mondială, apoi trece la dezvoltarea propriilor idei privind tactica militară.
Cartea lui Guderian ajunge în atenția lui Hitler, care îi apreciaza originalitatea și îl susține pe Guderian, chiar dacă numeroși ofițeri nu au același punct de vedere. Atunci când Guderian îi va spune lui Hitler că poate ajunge pe coasta atlantică a Franței în câteva săptămâni, aproape nimeni nu l-a crezut.
Interesant este că și ofițeri britanici sau francezi au avut idei asemănătoare cu a lui Guderian, dar nu le-au dezvoltat niciodată așa cum a făcut el. De exemplu, generalul Hobart a lucrat și el la tactici care implicau masiv tancurile în razboi. De altfel, Guderian cunoștea perfect toate lucrările lui Hobart, pe care le avea traduse în germană imediat ce erau publicate la Londra.
Campania din Polonia, primul succes al tacticii lui Guderian
Tactica războiului fulger își dovedește imediat eficacitatea în invazia Poloniei. Foarte rapid, trupele poloneze se află în retragere și nu au ocazia de a se regrupa. Superioritatea armatei naziste și a tacticii create de Guderian fac ca Polonia să fie cucerita în doar câteva săptămâni.
Guderian participă la Batalia de la Wizna și la Batalia de la Kobryn, unde reușește personal să-și pună în aplicare viziunea tactică. Armata poloneză nu are efectiv nicio șansă.
Campania din Franța, dovada supremă a eficacității Blitzkrieg-ului
În perioada Războiului Ciudat, Guderian susține Planul Manstein, care prevedea o invazie prin Belgia și Olanda, o neutralizare a Liniei Maginot printr-o străpungere prin Munții Ardeni pentru a încercui trupele franceze și corpul expediționar britanic și a-i impinge spre Ocean, în detrimentul unei strategii clasice, care probabil ar fi dus la același scenariu ca cel din Primul Război Mondial.
Tactica războiului fulger își dovedește acum cea mai mare eficacitate. Trupele conduse de Guderian surprind trupele franceze, trec Ardenii și ajung pe râul Meuse în doar trei zile. Conduce atacul german de la Sedan, care efectiv distruge întreg sistemul defensiv francez. Mentalitatea franceză, de a crea o linie defensivă foarte puternică, Linia Maginot, s-a dovedit o mare greșeală.
Viteza cu care se deplasa spre mare i-a adus lui Guderian porecla de Rapidul Heinz. Reușește să taie liniile de aprovizionare pentru trupele franco-britanice din Belgia și Olanda si le împinge pe acestea până la Dunkirk. Primește însă ordine de la superiori care nu îi permit să distrugă trupele de aici, lucru care le permite britanicilor să-și evacueze o parte importantă din corpul expediționar.
Viteza cu care Franța este înfrantă, capituland și trecând o parte sub ocupație nazistă, o parte sub autoritatea regimului de la Vichy, lasă Marea Britanie singură pentru o perioadă în fața Germaniei și dovește că tactica propusă de Guderian a fost o inovație majoră.
Campania din Rusia și limtele războiului fulger
Operațiunea Barbarossa se baza pe aceleași principii care se dovediseră eficace în campania din Franța. Ofițerii germani sperau să ajungă să ocupe Moscova în doar câteva săptămâni, înainte de venirea vremii foarte reci.
De altfel, prima partea a războiului cu URSS reprezintă încă un succes pentru armata germană. Trupele naziste ocupă foarte rapid teritorii imense din statul sovietic, dar nu reușesc să anihileze Armata Roșie până la venirea iernii. Vremea foarte rece, la care se adaugă întinderea foarte mare a liniilor de aprovizionare, pun în serioasă dificultate armata germană.
După înfrângerea de la Stalingrad, insuccesul operațiunii Barbarossa era clar, iar soarta războiului părea decisă în defavoarea Germaniei. Tactica care eliminase Polonia, Belgia, Olanda și Franta se dovedise mult mai greu de aplicat în intinsele stepe rusești.
Bătălia de la Kursk, ultima încercare germană de la prelua inițiativa
Insuccesul operațiunilor de pe frontul de est îl scoate pe Guderian din grațiile lui Hitler, care îl scoate pe acesta de la comanda trupelor. În condițiile în care Armata Roșie pornise o contraofensivă care recâștiga teritoriul pierdut la începutul invaziei naziste, Hitler își dă seama că are nevoie de expertiza lui Guderian și îl numește la comanda trupelor care vor lupta la Kursk.
Guderian își exprimă imediat îngrijorarea privind planul unei ofensive masive. În primul rând, în regiune existau fortificații defensive importante construite de sovietici. În al doilea rând, ofițerii sovietici cunoșteau planurile germane. Insuccesul de la Kursk dă un nou impold pozitiv ofensivei sovietice pe frontul de Est.
Viața după căderea Germaniei naziste
Conștient de înfrângerea iminentă a Germaniei, Guderian rămâne totuși loial lui Hitler, așa cum îi cerea onoarea militară. După capitularea Germaniei, la 10 mai 1945, Guderian se predă trupelor americane. Rămâne în custodia americană până la 17 iunie 1948.
Comportamentul său pe câmpul de luptă nu este considerat incorect, nefiind acuzat la Nürnberg. Guderian se stinge din viață la 14 mai 1954, la 65 de ani, în Schwangau.
Tactica creată de Guderian a fost una dintre cauzele succeselor atât de fulminante ale armatei naziste în Al Doilea Război Mondial. Greșelile înalților ofițeri naziști si o supraestimare a capacității militare, ca și ordinele uneori aberante ale lui Hitler, au făcut însă ca Blitzkrieg-ul să nu aducă victoria regimului lui Hitler în Al Doilea Război Mondial.
