Genocidul armean: o sut─â de ani de b─ât─âlie cu uitarea jpeg

Genocidul armean: o sut─â de ani de b─ât─âlie cu uitarea

­čôü Istorie recent─â
Autor: Florin Tudosa

Izvoarele istorice aduc la luminăÄ destule informa┼úii despre evenimente tragice din trecut, astfel ├«nc├ót sursele de luare aminte ┼či de ├«nvăÄ┼úăÄturăÄ pentru genera┼úiile actuale sunt numeroase, accesibile ┼či facil de interpretat de cercetăÄtori. Din păÄcate, interese mari opuse popoarelor mici determinăÄ ca peste unele dintre aceste pasaje ale istoriei săÄ se a┼čtearn─â praful uităÄrii ├«n necunoa┼čtere. 

├Än acest context, data de 24 aprilie apare ca o zi de mare importan┼úăÄ pentru comunităÄ┼úile armene din toat─â lumea. Este ziua de pios omagiu ┼či reculegere pentru membrii acestei na┼úiuni. Este ziua comemorăÄrii genocidului armean. 

├Än str├ónsăÄ dependen┼úăÄ cu interesele celor ┼či-au exprimat punctul de vedere la un moment dat, cele tr─âite de minoritatea armeanăÄ acum 100 de ani au fost numite:ÔÇ×evenimenteÔÇŁ, ÔÇ×masacruÔÇŁ, ÔÇ×problema armeneasc─âÔÇŁ, ÔÇ×genocidÔÇŁ, ÔÇ×armenocidÔÇŁ;oricare din ace┼čti termeni ascunde ├«ns─â ├«n spate o dram─â incomensurabil─â ┼či, din p─âcate, aproape uitat─â. Nu de pu┼úine ori, persoane publice care, prin pozi┼úiile ocupate, ar putea sprijini clarificarea lucrurilor pun ├«n balan┼ú─â efectele pe care o readucere la suprafa┼ú─â le-ar genera ┼či atunci motiveaz─â c─â subiectul ÔÇ×nu mai este de actualitateÔÇŁ. Lini┼čtea de complezen┼ú─â este preferat─â unor r─âspunsuri tran┼čante. A┼ča este ┼či acum, a┼ča a fost timp de o sut─â de ani.

Pentru a ├«n┼úelege mai bine acest capitol trist al istoriei, ar trebui s─â arunc─âm o privire de ansamblu asupra ├«ntregii regiuni la acel moment, săÄ observăÄm pe fiecare din marii actori implica┼úi, săÄ le analizăÄm ac┼úiunile ┼či consecin┼úele acestora. Evenimente disparate, ├«ndep─ârtate ├«n timp, ├«┼či vor fi ar─âtat efectele peste veacuri, contribuind la declan┼čarea ac┼úiunilor de la ├«nceputul secolului XX.

Complexitatea contextului istoric de la acel moment ┼či evenimentele generate sunt ├«ns─â imposibil de redat complet ├«ntr-un articol, din aceastăÄ cauzăÄ prezenta lecturăÄ poate constitui punct de plecare pentru o documentare ulterioarăÄ.

Privire istoric─â

Cu o pozi┼úionare centratăÄ pe Muntele Ararat, ├«ntinderea ocupatăÄ de ├«nainta┼čii armenilor de astăÄzi a variat ├«n decursul timpului, ajung├ónd chiar s─â lege M─ârile MediteranăÄ ┼či CaspicăÄ. ├Änvecin├óndu-se la ├«nceput cu Asiria, Mesopotamia ┼či Persia, proto-Armenia a fost o prezen┼úăÄ constantăÄ de-a lungul secolelor ├«n spa┼úiul muntos din Transcaucasia. 

La răÄscrucea drumurilor economice ┼či culturale dintre Orient si Occident, armenii se prezintăÄ cu m├óndrie ca fiind urma┼čii legendarului Rege Hayk, el ├«nsu┼či descendent al lui Noe, a căÄrui arcăÄ a poposit pe Muntele (Sf├ónt) Ararat. Numele originar al ┼úăÄrii a fost Hayk, apoi Hayastan ÔÇô Pam├óntul lui Hayk. Calendarul Hayk ├«ncepe ├«n Navasardi 1, calculat a fi echivalent cu 11 august 2492 ├«.Hr., c├ónd Regele Hayk l-a ├«nfr├ónt pe regele Babilonian Bel. 

Ulterior, Regatul Uruartu are o atestare continu─â ├«n jurul muntelui Ararat ├«ntre secolele XIII-VI ├«.Hr. Men┼úiuni despre acest regat, ca o uniune a triburilor din zonăÄ, cu capitala la Tushpa (actualul ora┼č Van din estul Turciei), apar ├«n numeroase izvoare, at├ót locale, c├ót ┼či din zonele ├«nvecinate sau mai ├«ndep─ârtate ÔÇô din Grecia ┼či p├ón─â ├«n Persia. ├Än esen┼úăÄ, acestea vorbesc despre ├«nsemn─âtatea ┼či influen┼úa Regatului Uruartu ├«n regiune, din numeroase puncte de vedere ÔÇô cultural, economic sau militar.

├Än vremea lui Tigran cel Mare (95-55 ├«.Hr.), Regatul Armeniei a atins maxima expansiune;cu o suprafa┼úăÄ de zece ori mai mare dec├ót ├«n prezent, se ├«ntindea de la Marea Mediteran─â p├ónăÄ la Marea CaspicăÄ ┼či Marea NeagrăÄ, form├ónd o veritabilăÄ punte de legăÄturăÄ ├«ntre Europa ┼či Asia.

Capitala Armeniei, Erevan, este una dintre cele mai vechi a┼čezăÄri din lume locuite ne├«ntrerupt, contemporan─â cu Roma antic─â, Cartagena ┼či Samarkand. Inscrip┼úii cuneiforme au fost descoperite ├«n anii ÔÇÖ50 ├«n limitele actualului amplasament al ora┼čului, atest├ónd existen┼úa fort─âre┼úei Erebuni la anul 782 ├«.Hr. Actualmente, cu cei 1.300.000 de locuitori, reune┼čte mai mult de o treime din ├«ntreaga popula┼úie a ┼úăÄrii.

42 67714498 jpg jpeg
MăÄnăÄstirea Khor Virap din Armenia; ├«n fundal, dincolo de frontiera ├«nchis─â, ├«n Turcia, Muntele Ararat

MăÄnăÄstirea Khor Virap din Armenia;├«n fundal, dincolo de frontiera ├«nchis─â, ├«n Turcia, Muntele Ararat

Cre┼čtinismul 

La fel ca ├«n cazul tuturor popoarelor din regiune, ├«n Antichitate, credin┼úele ┼či obiceiurile ├«nainta┼čilor armenilor erau foarte variate, numero┼či zei f─âc├ónd parte din pantheonul cultural al acestora. Religia cre┼čtinăÄ s-a răÄsp├óndit treptat ├«n zonăÄ ├«ncep├ónd cu anul 40 d.Hr., la ├«nceput foarte firav, apoi din ce ├«n ce mai puternic.

Un moment important ├«n istoria Armeniei ├«l reprezintăÄ anul 301, c├ónd Regele Tiriades al III-lea a adoptat cre┼čtinismul ca religie oficialăÄ ├«n ├«ntregul regat, transform├óndu-┼či ┼úara ├«n primul stat cre┼čtin din lume.

Pentru a marca aceastăÄ nouăÄ etapăÄ ├«n evolu┼úia ┼úăÄrii sale, templele ┼či simbolurile păÄg├óne au fost transformate, distruse sau ├«ndepăÄrtate, ├«n locul lor construindu-se altele, cre┼čtine. Singurul lăÄca┼č p─âg├ón păÄstrat p├ónăÄ ├«n zilele noastre este templul Garni (sec. III ├«.Hr.-I d.Hr.), care o perioadăÄ a fost folosit ca re┼čedin┼úăÄ de varăÄ de sora regelui, tocmai pentru a-l salva de la distrugere.

Dec─âderea Armeniei a survenit simultan cu ridicarea vecinilor săÄi din est ┼či din vest, Imperiul Sasanid ┼či Imperiul Bizantin, ace┼čtia aduc├óndu-┼či fiecare ├«n sfera de domina┼úie Armenia de est ┼či respectiv partea de vest. Astfel, zona de est s-a găÄsit sub conducerea Marzapanilor ÔÇô guvernatori de provincii numi┼úi de regele Sasanizilor, ├«n timp ce partea de vest s-a găÄsit ├«mpăÄr┼úităÄ ├«n patru provincii, cu guvernatori numi┼úi de ├«mp─âratul Justinian al Bizan┼úului .

Ulterior perioadei marzapanilor, odat─â cu cucerirea arab─â din sec. VII, partea de est, incluz├ónd ┼či c├óteva teritorii din Imperiul Bizantin, se transform─â ├«n Emiratul Armeniei, o provincie autonom─â ├«n cadrul Imperiului Arab. 

Remarcabil este c─â armenii, de┼či ├«mp─âr┼úi┼úi dup─â voia marilor imperii ale vremii, ┼či-au p─âstrat peste secole unitatea de limb─â, de obiceiuri, de credin┼ú─â.

├Än cadrul Imperiului Bizantin sunt de remarcat puterea ┼či influen┼úa pe care armenii au dob├óndit-o ┼či exercitat-o de-a lungul timpului:├«ncep├ónd cu Mauri┼úiu (582 602) ┼či p├ón─â la 1320, nu mai pu┼úin de cinci ├«mp─âra┼úi ┼či nou─â ├«mp─âr─âtese au fost de origine armeanăÄ. De asemenea, armenii au jucat un rol important ├«n cadrul imperiului ┼či ca membri ai altor categorii sociale, ei fiind remarca┼úi ├«n administra┼úie, armat─â, ┼čtiin┼ú─â sau ca func┼úionari ┼či clerici.

Armenii in lumea islamului 

├Än secolele VII-VIII are loc marea expansiune a islamului, noua religie enun┼úat─â de Profetul Mohamed (d. 632). ├Äntr-o perioad─â foarte scurt─â, de doar c├óteva zeci de ani, prin cuceriri succesive ┼či proclamarea de califate, islamul ajunge s─â se ├«ntind─â din India ┼či Oceanul Indian, asupra ├«ntregii Africi de Nord, p├ón─â ├«n Spania. Interesant e c─â ultimul califat a fost abolit de Mustafa Kemal Atat├╝rk ├«n 1922, odat─â cu ├«nfiin┼úarea Turciei moderne.

arta 2 jpg jpeg

├Än secolul XI, turcii selgiucizi se extind treptat spre nord, ocup├ónd Armenia ├«n 1064 ┼či Anatolia (ca parte din Imperiul Bizantin) ├«n 1071, dupăÄ băÄtăÄlia de la Manzikert. 

├Än cadrul acestei lumi arabe, Osman I (1258-1327) ├«nfiin┼úeaz─â ├«n 1299 ├«n nord-vestul Anatoliei un stat suniit, Sultanatul Otoman. ├Än foarte scurt timp, prin noi cuceriri, precum Peninsula Balcanic─â de c─âtre Murad I ├«ntre 1362 ┼či 1389 ┼či Constantinopole de c─âtre Mehmet al II-lea ├«n 1453, sultanatul devine Imperiul Otoman. 

Aflat la apogeul ├«ntinderii sale ├«n secolul al XVI-lea sub Suleiman Magnificul (1520-1566), Imperiul Otoman includea ┼či Anatolia de astăÄzi, cu popula┼úia ei armeanăÄ, c├óndva majoritarăÄ ├«n arealul din jurul Muntelui Ararat. Administra┼úia otomanăÄ ajunge ┼či se ├«nt─âre┼čte ├«n general cam ├«n acelea┼či limite ca ale marelui imperiu Arab din secolele VII-X, ├«n plus ├«n noile teritorii cucerite din Europa:Serbia ÔÇô 1389, Bosnia ÔÇô 1481, Her┼úegovina ÔÇô 1482, Belgrad ÔÇô 1521, Insula Rhodos ÔÇô 1522, Ungaria ÔÇô 1526, Bagdad ÔÇô 1535, Yemen ÔÇô 1538, Tripolitania, Tunisia ┼či Algeria ÔÇô 1530-1541, Nisa ÔÇô 1543. 

Aflat ├«nc─â din secolul al XIII-lea ├«n acest imens Imperiu Otoman, care urm─ârea ├«ntinderile Imperiului Roman cu 1500 de ani ├«nainte, poporul armean ├«ncerca s─â ├«┼či p─âstreze individualitatea ┼či spiritualitatea, centrate ├«n jurul culturii r─âsp├óndite de cele mai multe ori cu ajutorul clerului. Ca mai peste tot ├«n teritoriile stăÄp├ónite, ├«n anumite condi┼úii ┼či limite, turcii au permis popoarelor păÄstrarea credin┼úelor ┼či practicarea riturilor specifice, toler├ónd biserici ┼či măÄnăÄstiri, săÄrbăÄtori ┼či hramuri. De┼či numeroase restric┼úii se aplicau celor de alt─â religie dec├ót cea musulman─â, cu varia┼úii de-a lungul timpului ÔÇô obliga┼úia de a pl─âti impozite mai mari sau interdic┼úia de a trage clopotele ÔÇô popula┼úiile au g─âsit totu┼či o modalitate de convie┼úuire. 

Parte din imperiu, teritoriul din estul Anatoliei ┼či-a păÄstrat peste secole particularitatea cre┼čtin─â a supu┼čilor, laolaltăÄ cu islamismul stăÄp├ónitorilor. Caz deloc singular, ├«n jurul credin┼úei cre┼čtine, ├«n antitezăÄ cu omniprezentul islam, s-a construit mi┼čcarea de rezisten┼úăÄ, at├ót culturalăÄ ┼či spiritualăÄ, c├ót ┼či (mai t├órziu) armatăÄ.

ht009897 jpg jpeg
Gravur─â de secol XVIII: armeni, so┼ú ┼či so┼úie, ├«n Imperiul Otoman

Gravur─â de secol XVIII:armeni, so┼ú ┼či so┼úie, ├«n Imperiul Otoman

Disoluţia Imperiului Otoman:premisele acţiunilor din 1915-1918

Declinul Imperiului Otoman ├«n secolul XVIII a marcat ├«nceputul sf├ór┼čitului acestei toleran┼úe fa┼úăÄ de cruce, semiluna ├«ncerc├ónd s─â se impun─â tot mai mult, pe ├«ntregul teritoriu care ├«i mai r─âm├ónea ├«n administrare. 

Procesul de disolu┼úie al statului ├«ncepe ├«n prima parte a secolului XIX, odat─â cu revolta s├órbilor din 1813, urmat─â de R─âzboiul de Independen┼ú─â al grecilor (1821-1832), R─âzboiul Egiptului (1831-1833) ┼či R─âzboiul Crimeii din 1853 cu Rusia.

Ulterior, dup─â r─âzboiul ruso-turc din 1877-1878, declinul Imperiului se accentueazăÄ. Astfel, ├«n decurs de mai pu┼úin de 40 de ani, Imperiul Otoman pierde aproximativ 40% din teritoriu ┼či un procent chiar mai ├«nsemnat din popula┼úie. Pe r├ónd, ies de sub domina┼úia turc─â:├«n 1878, Principatele Rom├óne, Bulgaria, Bosnia ┼či Ciprul ÔÇô cucerit de britanici;├«n 1881, Tunisia cucerit─â de francezi;├«n 1882, Egiptul, apoi Libia, ├«n 1912, iar ├«n urma Primului RăÄzboi Balcanic, ├«n 1913, turcii sunt aproape expulza┼úi din Europa. 

Ca ├«nsemn─âtate economicăÄ, pierderile sunt ┼či mai importante, zonele ie┼čite de sub domina┼úia turc─â fiind dintre cel mai avansate tehnologic, raportat la restul imperiului. 

Toat─â aceastăÄ succesiune de pierderi, coroborate cu criza profundăÄ internăÄ economicăÄ ┼či politicăÄ ┼či imposibilitatea redresăÄrii, i-au ┼či creat numele, la ├«nceputul secolului XX, de ÔÇ×Bolnavul EuropeiÔÇŁ. Astfel, apropierea Primului RăÄzboi Mondial găÄsea Imperiul Otoman ├«ntr-o stare de slăÄbiciune total nepotrivităÄ ├«n raport cu perspectiva unei confruntăÄri viitoare de mare anvergurăÄ.

464784837 jpg jpeg
Imperiul ├«ncepe s─â se destrame (ÔÇ×Le petit JournalÔÇŁ, 1908)

Imperiul ├«ncepe s─â se destrame (ÔÇ×Le petit JournalÔÇŁ, 1908)

La celăÄlalt capăÄt al imperiului, ├«n sud ┼či est, trupele britanice reprezentau o permanentăÄ stare de nelini┼čte ┼či conflicte ├«n Palestina (├«nvecinatăÄ cu Egiptul britanic), Arabia ┼či ┼úăÄrmul Golfului Persic. De asemenea, Rusia, cu care se ├«nvecina direct la limita natural─â a Mun┼úilor Caucaz, constituia o amenin┼úare mai mult dec├ót serioasăÄ, oric├ónd put├ónd veni de acolo un atac similar celui din Vest, din 1877. Strategii turci ├«n┼úelegeau importan┼úa men┼úinerii hotarului cu ru┼čii ├«n aceastăÄ zonăÄ, o păÄtrundere a acestora prin trecăÄtorile dintre mun┼úi fiind apoi de neoprit ├«n ├«ntinderea Podi┼čului Anatoliei. Astfel, ├«n zona de est, turcii erau nevoi┼úi s─â men┼úinăÄ importante for┼úe militare, precum Armata a XX-a la Erzurum. ├Än plus, ├«n aceastăÄ regiune ├«n care exista o numeroasăÄ popula┼úie armeanăÄ erau păÄstrate ┼či for┼úe importante de jandarmerie, gata săÄ ├«năÄbu┼če orice revoltăÄ a acestora.

├Än toatăÄ aceastăÄ perioadăÄ ├«n care turcii ├«┼či vedeau ┼úara ├«mpu┼úin├óndu-se ┼či amenin┼úatăÄ la toate hotarele, armenii nu sufereau prea tare, chiar deloc, orice necaz al semilunei d├ónd noi speran┼úe cre┼čtinilor doritori de libertate ┼či independen┼ú─â sub semnul crucii. ├Än plus, ├«n urma r─âzboiului ruso-turc care tocmai se ├«ncheiase cu victoria ru┼čilor, armenii priveau cu speran┼ú─â ┼či ner─âbdare spre marele vecin de la nord. Patriarhul armean, pentru a avea garan┼úia introducerii unor prevederi favorabile minorit─â┼úii pe care o p─âstorea, ÔÇ×asum├óndu-┼či toat─â responsabilitatea, a f─âcut apel la armata rus─â din San StefanoÔÇŁ, fapt privit ca o ofens─â fa┼ú─â de turci, care, ├«n fond, guvernau ┼úara sau ce mai r─âm─âsese din ea.

Obsesia turcilor era aceast─â dubl─â amenin┼úare:dac─â ar fi atacat ru┼čii, armenii ar fi trecut de partea acestora, sl─âbind fatal flancul estic;dac─â ar fi atacat turcii, armenii ar fi declan┼čat o revolt─â, cu acela┼či rezultat. De aici ┼či p├ón─â la concluzia (logic─â, ├«ntr-un fel) c─â popula┼úia armean─â trebuia ├«ndep─ârtat─â de zona de conflict nu a fost dec├ót un pas. Unul mic.

Pe de alt─â parte, ├«n cazul indivizilor unei popula┼úii care tr─âie┼čte ├«n zone de grani┼úe, a trece dintr-o parte ├«n alta a frontierei ├«n timp de pace ├«nseamn─â ├«n mod normal a-┼či vedea rudele de aceea┼či limb─â ┼či s├ónge;├«n timp de r─âzboi, aceea┼či traversare ├«nsemna tr─âdare ┼či spionaj. Plec├ónd de la acest ra┼úionament, atitudinea armatei turce fa┼ú─â de armeni ar avea o justificare strict limitat─â ├«n zonele limitrofe conflictului, dar nicidecum ├«n ├«ntreg teritoriul locuit de ace┼čtia, ad├ónc ├«n interiorul frontierelor, unde s-a manifestat prigoana. 

535795063 jpg jpeg
Revoluţionari armeni implicaţi în atacul asupra Băncii Otomane din Istanbul (1896)

Revoluţionari armeni implicaţi în atacul asupra Băncii Otomane din Istanbul (1896)

Naţionalismul otoman

Unul dintre primele produse ÔÇ×de importÔÇŁ ale Imperiului Otoman din zona Balcanilor a fost na┼úionalismul, care, pe m─âsur─â ce evenimentele se derulau, cre┼čtea ├«n amploare, oarecum direct propor┼úional cu pierderile suferite. Cu siguran┼ú─â c─â mi┼čc─ârile de eliberare, revoltele popoarelor din imperiu nu ┼úinteau doar guvernan┼úii, ci atingeau ┼či pe turcii stabili┼úi ├«n respectivele zone de mai multe genera┼úii, convie┼úuind al─âturi de popula┼úiile locale cre┼čtine. Sili┼úi ├«n urma revoltelor locale ┼či/sau a retragerii administra┼úiei s─â ├«┼či p─âr─âseasc─â locuin┼úele, turcii se mutau spre zona central─â, la ad─âpost de evenimentele de la periferie. Aduc├ónd cu ei m├ónie ┼či frustr─âri, ace┼čtia au fost un vector important, dar nu singurul, ├«n a alimenta ÔÇ×OsmanlikÔÇŁ-ul (na┼úionalismul) celor care s-au ridicat ulterior. 

Interesant este c─â pe fondul na┼úionalismului care cre┼čtea ├«n interiorul a ceea ce mai r─âm─âsese din imperiu, dup─â r─âzboiul ruso-turc, ├«n tratatele de la San Stefano ┼či Berlin din 1878 apar primele referiri la protejarea minorit─â┼úilor cre┼čtine din cadrul acestui teritoriu. De ce abia acum aceste referiri? Pentru c─â deja de ceva vreme, tensiunile sociale din Podi┼čul Anatoliei, dintre armenii care locuiau acolo de milenii ┼či popula┼úiile turcice care p─âr─âseau traiul nomad a┼čez├óndu-se ├«n zon─â, escaladau. Practic, prin includerea ├«n tratate a unor prevederi de ap─ârare a cre┼čtinilor ÔÇô cu men┼úiune explicit─â asupra armenilor ÔÇô se admitea necesitatea acestei protec┼úii fa┼ú─â de factori ┼či ac┼úiuni precum cele descrise mai sus.

Iar evenimentele ulterioare, ├«n pofida celor scrise ├«n tratat, aveau s─â confirme:prigoana asupra cre┼čtinilor ÔÇô armeni, greci ÔÇô nu s-a diminuat. Ba mai mult, ├«n scurt timp, ├«n anii 1894-1896, Sultanul Abdul Hamid al II-lea a ├«ncurajat, iar ulterior a asistat pasiv la prigoana ├«mpotriva armenilor ┼či la represalii fat─â de dorin┼úa lor de independen┼ú─â, soldate cu c├óteva sute de mii de victime .

Pe fondul profundei crize politice ┼či sociale din imperiu, mi┼čcarea Junilor Turci, care acced la putere ├«n 1908-1909, a apăÄrut ca o necesitate de modernizare a sistemului social, o alternativăÄ viabilăÄ la sl─âbiciunea sistemului de guvernare arhaic de la Istanbul. Ini┼úial, mi┼čcarea Junilor Turci a avut un caracter liberal ┼či reformator, dar, ulterior, a sf├ór┼čit ├«n─âbu┼čit─â de idealuri na┼úionaliste (otomanist) ┼či unioniste (panturcism), acesta din urm─â chiar utopic ├«n contextul acelor ani. Astfel, din 1913, Turcia este condusăÄ efectiv de un triumvirat militar:Talaat Pa┼ča ÔÇô ministru de Interne, Ahment Cemal ÔÇô amiral comandant al flotei maritime de r─âzboi ┼či Enver Pa┼ča, cel mai crud dintre ei, ministru de R─âzboi, comandant al for┼úelor terestre.

Urm├ónd acela┼či model al vecinilor puternici, ├«n vremuri mai apropiate nouăÄ, Armenia s-a găÄsit prinsăÄ ├«ntre trei mari imperii:Otoman, Persan ┼či Rus. Expansiunea fiecăÄruia dintre acestea, ├«n diferite perioade, s-a făÄcut invariabil ┼či pe seama vecinului mai mic, nu de pu┼úine ori conflictele dintre marii vecini purt├óndu-se pe teritoriul săÄu ┼či lăÄs├ónd urme ad├ónci ├«n organizarea, cultura ┼či economia locului.

173276256 jpg jpeg
Cazaci ├«nfrunt├ónd trupe turce┼čti (1916)

Cazaci ├«nfrunt├ónd trupe turce┼čti (1916)

Pe fondul situa┼úiei politice din jur, ├«n perspectiva r─âzboiului care se apropia, Turcia face alian┼úăÄ cu Germania, primind de la aceasta muni┼úie, arme ┼či profesioni┼čti care cresc nivelul de instruc┼úie al trupelor. 

De la primele salve de pu┼čcăÄ ale răÄzboiului, multe efective ┼či chiar unităÄ┼úi armene dezerteazăÄ ┼či trec la ru┼či, ├«ntăÄrind at├ót efectivele acestora, c├ót ┼či credin┼úa turcilor asupra iminentei posibilităÄ┼úi de trăÄdare generalăÄ a acestora. 

Interesant de f─âcut o paralel─â la mii de kilometri distan┼ú─â:a┼ča cum rom├ónii de pe ambii versan┼úi ai Carpa┼úilor s-au g─âsit, ├«n Primul R─âzboi Mondial, lupt├ónd ├«n armatele rivale ale Imperiului Austro-Ungar ┼či ale Regatului Rom├óniei, ┼či armenii au fost prin┼či ├«n acela┼či conflict ├«n cadrul a dou─â mari imperii aflate ├«n stare de beligeran┼ú─â, Turcia ┼či Rusia. Apostol Bologa din P─âdurea Sp├ónzura┼úilor ar fi putut avea oric├ónd ca echivalent un oarecare Manuchian din zona Van din estul Turciei.

 ├Än plus fa┼ú─â de rom├ónii pe care doar o singur─â armat─â ├«i acuz─â de defetism ┼či tr─âdare (Austro-Ungar─â), ├«n cazul armenilor, at├ót Turcia, dup─â cum am ar─âtat mai sus, c├ót ┼či Rusia ├«i priveau cu ne├«ncredere;ultima, din cauza apartenen┼úei celeilalte jum─ât─â┼úi, de sute de ani, ├«n Imperiul Otoman, de care practic nu-i lega dec├ót locul de trai. Erau vremuri care se succedau mult prea repede pentru ca cineva sa analizeze motiva┼úii, aspira┼úii sau idealuri individuale sau na┼úionale...

Genocidul armean:desf─â┼čurarea evenimentelor 

├Än func┼úie de diferitele versiuni ale dic┼úionarelor, defini┼úia genocidului (Genos ÔÇô ras─â, trib, cide ÔÇô ucidere) variazăÄ, dar ├«n esen┼ú─â se referăÄ la ÔÇ×o infrac┼úiune s─âv├ór┼čit─â ├«n scopul de a distruge deliberat ┼či sistematic, ├«n ├«ntregime sau ├«n parte, o colectivitate sau un grup na┼úional, rasial, etnic sau politicÔÇŁ (Dic┼úionarul explicativ al limbii rom├óne, edi┼úia a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009).

De┼či asemenea ac┼úiuni, ├«n sensul defini┼úiei de mai sus, au avut loc din cele mai vechi timpuri, no┼úiunea ├«n sine reprezintăÄ, putem spune, un neologism, genocidul fiind recunoscut drept crimăÄ (┼či pedepsit ├«n consecin┼úăÄ) doar din anul 1948, introdus ├«n cadrul unor comisii ale Na┼úiunilor Unite. Spre exemplu, de┼či acum ni se pare firesc s─â legăÄm de aceast─â no┼úiune exterminarea evreilor ├«n Al Doilea R─âzboi Mondial, ├«n momentul procesului de la N├╝rnberg lucrurile nu erau deloc clare. P├ónăÄ la acel moment nu exista definit ┼či aplicabil un termen care săÄ atragăÄ eventuale pedepse, măÄsuri ┼či sanc┼úiuni asupra unui guvern sau organiza┼úii care, ├«n numele unei ideologii, religii sau varii interese, elimina cetăÄ┼úenii proprii sau ai altei na┼úiuni. 

Ulterior anului 1948, c├ónd a fost definit ca no┼úiune juridicăÄ termenul de ÔÇ×genocidÔÇŁ, el s-a aplicat retroactiv ┼či asupra evenimentelor din 1915-1918 din estul Turciei. 

portret jpg jpeg

Pentru descrierea genocidului armean voi folosi drept repere cele zece etape ale unui genocid, a┼ča cum sunt ele descrise ├«nc─â din 1986 de dr. Gregory H. Stanton pe site-ul genocidewatch.net:

1.Clasificarea/categorisirea. ├Än cazul armenilor din Imperiul Otoman, acest lucru a fost foarte simplu. Armenii erau ÔÇ×ceilal┼úiÔÇŁ, nemusulmanii, ei erau ÔÇ×tr─âd─âtoriiÔÇŁ dispu┼či s─â treac─â de partea du┼čmanului.

2.Simbolistica/simbolizarea. ├Än marea islamului, crucea bisericilor, clopotele care bat sunt u┼čor de identificat. Locuind de sute ani ├«mpreun─â, musulmanii le-au ├«nv─â┼úat cre┼čtinilor deprinderile (┼či invers), r├ónduiala s─ârb─âtorilor, a praznicelor.

3.Discriminarea. Grupul dominant, ├«nzestrat cu puterea emiterii ┼či aplic─ârii legilor, folose┼čte aceste privilegii pentru a-┼či asigura suprema┼úia. ├Än acest caz, aplic├ónd principii din cartea care ├«i c─âlauze┼čte, Coranul, majoritarii ├«ncearc─â s─â se impun─â ├«n defavoarea cre┼čtinilor, aplic├óndu-le taxe speciale, restric┼úii de acces la educa┼úie, diferen┼úiere ├«n cadrul administra┼úiei;treptat, se trece la ├«ngr─âdiri ale practic─ârii cultului. Astfel, legea civil─â islamic─â stabilea diferen┼úa ├«ntre majoritari ┼či dhimm├« ÔÇô na┼úiuni care sunt incluse ├«n Statul Islamic;astazi le-am spune minorit─â┼úi conlocuitoare. ÔÇ×Conform legii civile islamice, musulmanii se bucur─â ├«n cadrul na┼úiunii islamice de toate drepturile ┼či ├«ndatoririle de ┬źcet─â┼úenie┬╗, ├«n timp ce drepturile dhimm├« sunt limitate la protec┼úia ├«mpotriva violen┼úei ┼či jafurilorÔÇŁ, ÔÇ×Rela┼úia lor nu este ├«ntre oameni egali, ci una de toleran┼ú─â ┼či r─âbdareÔÇŁ.

4.Dezumanizarea. Pe fondul dec─âderii imperiului ┼či a transform─ârii acestuia din stea pe firmament ├«n stea c─âz─âtoare, cre┼čtinii au ├«nceput s─â fie ar─âta┼úi cu degetul, fiind socoti┼úi cauza tuturor relelor. Astfel, pentru a li se ar─âta locul meritat, li s-au aplicat cele mai rele tratamente, fiind deposeda┼úi de facto de drepturi. Cete ├«narmate de kurzi pr─âdau dup─â bunul plac satele cre┼čtine, f─âr─â ca ace┼čtia din urm─â s─â g─âseasc─â sprijin ├«n autorit─â┼úi. Pe considerentul c─â ÔÇ×ne e mai bine f─âra eiÔÇŁ, guvernul nu a intervenit ├«n ap─ârarea acestora. Uciderea unui cre┼čtin ÔÇô armean sau grec ÔÇô nu mai era privit─â ca un act necugetat, condamnabil. ┼×i, ca urmare, ├«ncep├ónd cu 1915, s-a trecut sistematic la masacre. 

Un alt aspect al dezumaniz─ârii a fost ┼či acela c─â, ├«n cadrul armatei ┼či a mobiliz─ârii resurselor pentru r─âzboi, armenii au fost ├«ncorporati ├«n unit─â┼úi de transport, fiind folosi┼úi drept c─âr─âu┼či. Condi┼úiile inumane ├«n care au activat, fiind m├óna┼úi cu biciul ca animalele de povar─â, epuizarea, bolile au f─âcut numeroase victime ├«n r├óndul acestora. ├Än plus, erau l─âsa┼úi f─âr─â ap─ârare ├«n fa┼úa bandelor ├«narmate din armata turc─â, care ├«i jefuiau f─âr─â scrupule.

5.Organizarea. Pentru a(-┼či) duce la cap─ât ┼úelul, guvernul, administra┼úia care pune ├«n aplicare genocidul, necesit─â organizare. O prim─â mi┼čcare a fost ├«nfiin┼úarea ÔÇ×Organiza┼úiei SpecialeÔÇŁ, care se va ocupa efectiv de deport─âri ├«n teritoriu. Ini┼úiatorii, Junii Turci, chiar vedeau ├«n viitor ca prin eliminarea armenilor ┼či valorificarea bunurilor p─âr─âsite s─â amelioreze finan┼úele ┼ú─ârii sau s─â rezolve problema demografic─â a kurzilor, care s-ar instala ├«n locul acestora.

Caracterul organizat al ac┼úiunilor turcilor reiese, de exemplu, ┼či din promulgarea ├«n acea perioad─â a unor legi care prevedeau redistribuirea propriet─â┼úilor armene c─âtre kurzii ┼či musulmanii care urmau s─â se stabileasc─â ├«n satele p─âr─âsite;legile emise se bazau pe premisa c─â armenii nu vor reveni niciodat─â ├«n locurile respective.

Exist─â ├«n arhive numeroase dovezi/informa┼úii despre modul ├«n care ordinele de deportare au fost emise pe cale ierarhic─â:de la Ministerul de Interne c─âtre provincii, guvernatorilor locali ┼či prefec┼úilor, apoi c─âtre for┼úele de jandarmerie care trebuiau sa le pun─â ├«n aplicare. Pe c─âi paralele au plecat ordine de la Ministerul de R─âzboi c─âtre conduc─âtorii marilor unit─â┼úi militare, care, ulterior, le-au distribuit ├«n teritoriu, unde for┼úele armate au fost for┼úate sa r─âm├ón─â pasive ├«n fa┼úa ac┼úiunilor ÔÇ×Organiza┼úiei SpecialeÔÇŁ. Este de men┼úionat tensiunea care a mocnit tot timpul ├«ntre unit─â┼úile ÔÇ×Organiza┼úiei SpecialeÔÇŁ ┼či cele ale armatei regulate, care nu accept─â o asemenea lupt─â cu un inamic ne├«narmat ┼či nevolnic.

542393021 jpg jpeg
Armean folosit pe post de c─âr─âu┼č (fotografie dintr-o arhiv─â german─â)

Armean folosit pe post de c─âr─âu┼č (fotografie dintr-o arhiv─â german─â)

6.Polarizarea. Situa┼úia din cadrul Imperiului Otoman la ├«nceputul secolului XIX era de a┼ča natur─â, ├«nc├ót ruptura dintre musulmani ┼či majoritari era total─â. De exemplu, mariajele mixte erau practic inexistente, iar via┼úa comunit─â┼úilor era complet separat─â. 

La presiunea statelor occidentale, prin diverse acte, Decretul Tanzimat din 1839, Constitu┼úia Otoman─â din 1876, s-a ├«ncercat stabilirea egalit─â┼úii tuturor cet─â┼úenilor. ├Än practic─â, societatea era mult prea ├«nchistat─â ├«n reguli arhaice, astfel ├«nc├ót aceste reforme nu au avut succes ÔÇô de exemplu, ├«nfiin┼úarea tribunalelor ÔÇ×civileÔÇŁ, la care s─â participe at├ót musulmanii, c├ót ┼či cre┼čtinii, ├«n afara legii islamice Sharia.

Interesant este c─â, dintr-un anume punct de vedere, chiar cre┼čtinii au fost aceia care au ├«mpiedicat aplicarea acestor m─âsuri reformatoare de egalitate. Deseori, ei erau mai ferici┼úi s─â pl─âteasc─â taxa special─â, dar care le garanta dreptul cultului ┼či scutirea de serviciul militar, ocup├óndu-se ├«n schimb cu nego┼úul ┼či agricultura.

7.Preg─âtirea. Aceasta este etapa premerg─âtoare genocidului efectiv, ├«n care grupuri ┼úint─â sunt eliminate. ├Än cazul armenilor, mai multe ac┼úiuni concertate au avut loc. Ini┼úial a avut loc dezarmarea a 60.000 de armeni ├«ncorpora┼úi ├«n armata turc─â ┼či, ulterior, omor├órea acestora, direct sau prin includerea ├«n cadrul unit─â┼úilor de transport, cum am ar─âtat mai sus. 

├Än plus, la 24 aprilie 1915 au fost arestate c├óteva sute de persoane reprezentative ├«n comunitatea armean─â ┼či intelectuali, cei mai mul┼úi ├«n Istanbul;de atunci, la aceast─â dat─â se comemoreaz─â genocidul armean. 

Astfel, prin succesiunea celor dou─â ac┼úiuni, de eliminare a intelectualit─â┼úii ┼či a tineretului ├«narmat, marea mas─â a armenilor r─âm├óne f─âr─â elementele care ar fi putut cristaliza o opozi┼úie concertat─â ┼či far─â posibilitate de reac┼úie prin for┼ú─â ├«n fa┼úa evenimentelor ce vor urma. 

8.Persecu┼úiile. Dup─â cum am ar─âtat mai sus, ├«n cazul de fa┼ú─â, persecu┼úiile durau deja de ani buni, popula┼úia armean─â fiind treptat privat─â de drepturi fundamentale, precum cel de a fi ap─ârat, at├ót individul, c├ót ┼či proprietatea sa.

9.Exterminarea. Eliminate fiind aceste ÔÇ×impedimenteÔÇŁ ÔÇô solda┼úii ┼či intelectualii ÔÇô, unit─â┼úile ÔÇ×Organiza┼úiei SpecialeÔÇŁ, ├«mpreun─â cu bandele armate de kurzi ├«ncurajate ┼či tolerate de autorit─â┼úi au trecut la evacuarea ├«n ├«ntregime a unor sate de pe tot cuprinsul Anatoliei. Convoaie uria┼če au fost formate ┼či armenii au fost ├«ndrepta┼úi spre sud, spre de┼čertul din Siria.

Numeroase m─ârturii au r─âmas, multe datorate personalului german care activa pe tot cuprinsul Turciei, ca urmare a acordurilor din perioada premergatoare r─âzboiului. Este cazul ┼či ambasadorilor austriac ┼či german care, la aflarea realita┼úii din teren, au luat pozi┼úie fa┼ú─â de guvernul turc, critic├ónd ac┼úiunile acestuia. 

Max Scheubner-Richter, viceconsul german ├«n Erzurum, declara c─â avea cuno┼čtin┼ú─â de la un func┼úionar c─â ÔÇ×niciun armean nu va r─âm├óne ├«n Turcia dup─â r─âzboiÔÇŁ .

Ofi┼úerul german Stange, care activa pe frontul din Caucaz, scria c─â ÔÇ×Sute ┼či mii au fost asasina┼úiÔÇŽ autorit─â┼úile i-au ajutat s─â lase ├«n urm─â orice, case, magazine, bunuriÔÇŽ evacu─ârile au fost executate ├«n condi┼úii inumane, familiile ┼či femeile fiind transportate departe f─âr─â nicio protec┼úieÔÇŽ Urgen┼úele militare (ÔÇŽ) au oferit doar pretexte bineveniteÔÇŁ .

Au fost descrise ┼či cazuri relativ izolate ├«n care unele comunit─â┼úi au sc─âpat cu via┼ú─â ├«n urma convertirii ├«n mas─â la islam.

├Än func┼úie de estim─ârile fiec─âreia dintre p─âr┼úile implicate, cifrele mor┼úilor variaz─â ├«ntre 200-500.000, dup─â estim─ârile turce┼čti, ┼či ├«ntre 1.200.000-1.500.000 de persoane, dup─â surse armene.

Parte a genocidului popula┼úiei, ├«n spe┼ú─â exterminarea fizic─â a indivizilor descris─â mai sus, se suprapune ┼či genocidului cultural, ca mijloc de atingere a obiectivului final, de ┼čtergere a armenilor din istoria locului. ÔÇ×Ac┼úiunile genocidale nu se ├«ncheie odat─â cu exterminarea fizic─â a unui popor, ci continu─â prin distrugerea total─â a dovezilor existen┼úei acelui poporÔÇŁ . ├Än cadrul genocidului armean, ├«n satele abandonate bisericile au fost d─âr├ómate, picturile, ┼čterse, cimitirele, nivelate. S-a ├«ncercat eliminarea complet─â a m─ârturiilor existen┼úei poporului ├«n respectiva arie, rescriindu-se astfel istoria. Spre exemplu, ├«n cartea lui Tatevik Grigorian se men┼úioneaz─â c─â, ├«nc─â ├«n anii din urm─â, ├«n baza legii referitoare la conservarea ┼či restaurarea monumentelor istorice, oric─ârui monument armenesc reparat i s-a schimbat ┼či identitatea de origine. Este dat─â ca exemplu M─ân─âstirea Armeneasca de pe Insula Akhtamar de pe lacul Van, restaurat─â doar ca muzeu, crucea ┼či clopotele fiind ├«ndep─ârtate, fiind interzis─â oficierea de slujbe. Memoria locului ├«nc─â b├óntuie autorit─â┼úile.

be046109 jpg jpeg
Fotografie inclus─â de Henry Morgenthau, ambasadorul Statelor Unite ├«n Imperiul Otoman, ├«n cartea sa din 1918, cu men┼úiunea: ÔÇ×Scene ca acestea erau comune peste tot ├«n provinciile armene ├«n prim─âvara ┼či vara lui 1915ÔÇŁ

Fotografie inclus─â de Henry Morgenthau, ambasadorul Statelor Unite ├«n Imperiul Otoman, ├«n cartea sa din 1918, cu men┼úiunea:ÔÇ×Scene ca acestea erau comune peste tot ├«n provinciile armene ├«n prim─âvara ┼či vara lui 1915ÔÇŁ

10.Negarea. De┼či mai multe voci oficiale au admis c─â acolo s-au petrecut acte blamabile, niciodat─â nu s-a acceptat ca acestea ar fi avut un caracter premeditat, organizat, sistematic ┼či coordonat de la centru, evit├óndu-se exact atributele care definesc genocidul. 

Pe parcursul secolului care s-a scurs de atunci, Turcia a oscilat abil ├«n politic─â, folosindu-┼či atuurile astfel ├«nc├ót s─â nu fie f─âcut─â responsabil─â ├«n termeni juridici pentru masacrele de la ├«nceputul secolului.

Ini┼úial, Mustafa Kemal face, ├«n 1923, primele afirma┼úii de admitere a problemei, dar departe de o recunoa┼čtere deplin─â sau de o asumare a faptelor. Mai mult, dup─â ├«ncheierea r─âzboiului ┼či ocuparea Turciei de c─âtre britanici, ace┼čtia au apreciat contextul unei Rusii puternice cu aspira┼úii c─âtre Mediterana ┼či au preferat s─â nu creeze tensiuni suplimentare ├«n zona pe care o administrau;astfel, ├«n ciuda unor procese care au avut loc ├«n perioad─â, problema str├ómtorilor s-a suprapus peste cea a realiz─ârii efective a justi┼úiei, care s-ar fi realizat prin urm─ârirea sistematic─â ┼či pedepsirea celor vinova┼úi.

Mai mult, dup─â cum se va vedea mai jos, Turcia manifest─â foarte mult─â iritabilitate la orice men┼úionare a acestui termen legat de evenimentele din 1915-1918. ├Än plus, pedepse┼čte orice referire mai direct─â la vinov─â┼úia ei legat─â de aceast─â problem─â. De exemplu, Taner Ak├žam, sociolog ┼či istoric dizident, pre┼čedinte al Sec┼úiei de Studii asupra genocidului armean la Clark University din SUA, a fost arestat ├«nc─â din anii ÔÇÖ70, iar ├«n urma h─âr┼úuielilor guvernului turc s-a v─âzut nevoit s─â cear─â inclusiv protec┼úia pre┼čedintelui Fran┼úei.

Ziaristul turc de origine armean─â Hrant Dink, a c─ârui voce s-a f─âcut auzit─â ├«n favoarea recunoa┼čterii responsabilit─â┼úii turce, a fost asasinat la 19 ianuarie 2007, iar Turcia a fost condamnat─â de Curtea European─â a Drepturilor Omului pentru lipsa de protec┼úie acordat─â acestuia. 

42 70526607 jpg jpeg
12 aprilie 2015: Papa Francisc a catalogat masacrul armenilor de acum 100 de ani drept ÔÇ×primul genocid al secolului XXÔÇŁ

12 aprilie 2015:Papa Francisc a catalogat masacrul armenilor de acum 100 de ani drept ÔÇ×primul genocid al secolului XXÔÇŁ

Nemesis, zeiţa răzbunării

Dac─â despre genocidul armean se aud totu┼či ecouri, chiar slab ┼či rar, despre opera┼úiunea secret─â de r─âzbunare care a urmat informa┼úiile sunt cu adev─ârat pu┼úine ┼či aproape deloc cunoscute. 

├Äntre 1918 ┼či 1920, ├«n scurta perioad─â ├«n care a activat noul stat armean independent, ├«nainte de a fi transformat ├«n republic─â socialist─â sovietic─â, reprezentan┼úii statului sunt dezam─âgi┼úi de lipsa de ac┼úiune a marilor puteri ├«n urm─ârirea ┼či pedepsirea celor care se f─âcuser─â vinova┼úi de masacrarea armenilor. 

├Än scurt timp, o serie de atentate au loc ├«n diverse locuri, din Europa ┼či p├ón─â ├«n Asia Mic─â. Percepute ini┼úial ca izolate ┼či f─âr─â leg─âtur─â ├«ntre ele, abia doar peste decenii au fost coroborate ├«n ceea ce s-a descoperit a fi fost o ac┼úiune planificat─â ┼či coordonat─â, purt├ónd numele zei┼úei grece┼čti a r─âzbun─ârii:opera┼úiunea Nemesis. Dac─â despre ini┼úiatorii opera┼úiunii nu se ┼čtiu prea multe am─ânunte, p─âstr├óndu-se numele lui Armen Daro ┼či Chahan Natali ca principali coordonatori, despre autorii atentatelor au r─âmas mai multe dovezi. Mai to┼úi au fost o serie de tineri ideali┼čti, doritori de dreptate ┼či dispu┼či s─â mearg─â p├ón─â la cap─ât pentru a aduce pu┼úin─â alinare supravie┼úuitorilor. 

42 71125774 jpg jpeg
Sub semnul florii de ÔÇ×nu-m─â-uitaÔÇŁ (Kiev, Ucraina)

Sub semnul florii de ÔÇ×nu-m─â-uitaÔÇŁ (Kiev, Ucraina)

Primul atentat l-a vizat pe Tallat Pa┼ča, asasinat la 15 martie 1921, pe c├ónd ie┼čea din re┼čedin┼úa lui din Berlin, unde se refugiase cu identitate fals─â la ├«ncheierea r─âzboiului. Un t├ón─âr armean, Soghomon Tehlirian, se apropie de el pe trotuar ┼či, cu un gest sigur, ├«l ├«mpu┼čc─â ├«n cap, apoi se pred─â autorit─â┼úilor. ├Än cadrul procesului spectaculos care a urmat, opinia publica ia cuno┼čtin┼ú─â prin măÄrturiile depuse despre amploarea masacrelor comise ├«n Turcia. ├Än aplauzele asisten┼úei, armeanul este achitat, motiv├óndu-se starea de dezechilibru mental cauzat─â de uciderea familiei sale cu doar c├ó┼úiva ani ├«nainte.

La c├óteva luni distan┼ú─â, ├«n Istanbul, este ucis fostul ministru de Interne al Azerbaijanului, care se f─âcuse vinovat de uciderea a 20.000 de armeni la Baku, ├«n 1918. La fel ca ├«n cazul precedent autorul, Missask Torlakian, este achitat, ca suferind de demen┼ú─â din acela┼či motiv, masacrarea familiei.

Said Halim Pa┼ča, ultimul mare vizir otoman ├«ntre 1913-1917, este asasinat la Roma, ├«n decembrie 1921. La fel, ├«mpu┼čca┼úi cu revolverul pe trotuar, sf├ór┼česc ┼či Djamal Azmi, fost guvernator al Trabzonului, ┼či dr. Behaedine Chakir, responsabil cu unit─â┼úile militare care au ac┼úionat ├«n regiunile epurate.

├Än iulie 1922, un comando armean ├«l depisteaz─â ┼či ucide pe Djamal Pa┼ča ├«n Tbilisi, capitala actualei Georgia, atunci republic─â sovietic─â ├«n cadrul URSS. 

Ini┼úiat─â ├«n scurta perioad─â de independen┼ú─â a Armeniei, opera┼úiunea Nemesis ├«┼či va fi atins ├«n urm─âtorii zece ani aproape integral scopul propus;ulterior, oricum lipsit─â de fonduri ┼či de coordonarea dat─â de o organizare central─â adecvat─â, va ├«nceta s─â activeze.

Ecouri ale opera┼úiunii Nemesis s-au f─âcut totu┼či auzite p├ón─â pe la mijlocul anilor ÔÇÖ70, c├ónd o serie de diploma┼úi turci au fost h─âr┼úui┼úi ├«n diverse col┼úuri ale lumii.

 ap331588876908 jpg jpeg
24 aprilie 2015: adunaţi la complexul memorial Tsitsernakaberd din Erevan, armenii comemorează victimele genocidului de acum o sută de ani

24 aprilie 2015:adunaţi la complexul memorial Tsitsernakaberd din Erevan, armenii comemorează victimele genocidului de acum o sută de ani

Urmări peste ani:reflectarea genocidului armean în societatea modernă

În secolul XXI, evenimentele de acum 100 de ani încă mai au efecte asupra diplomaţiilor occidentale, acestea nefiind dispuse să atingă esenţa problemei.

ÔÇ×Un act ru┼činosÔÇŁ ÔÇô a fost men┼úiunea făÄcutăÄ de Mustafa Kemal Atat├╝rk, ├«ntemeitorul statului turc modern, ├«ntr-o ┼čedin┼úăÄ restr├ónsăÄ a Parlamentului, despre prigoana ├«mpotriva minorităÄ┼úii armene. Era momentul de dupăÄ r─âzboi, c├ónd statul turc, căÄut├ónd recunoa┼čterea cancelariilor occidentale, aplica jumăÄtăÄ┼úi de măÄsurăÄ ├«n recunoa┼čterea oficialăÄ a vinovăÄ┼úiei, ├«n antitezăÄ cu idealurile na┼úionaliste interne .

Septembrie 2001.Papa Ioan Paul al II-lea face o vizit─â ├«n Armenia, cu ocazia ├«mplinirii a 1.700 de ani de la adoptarea cre┼čtinismului ca religie de stat ├«n aceast─â ┼úar─â. Programul vizitei a inclus ┼či reculegerea la monumentul celor 1, 5 milioane de armeni masacra┼úi ├«n secolul trecut. ├Än timpul vizitei, Papa a semnat ├«mpreun─â cu Catholicos Karekin II, ├«naltul patriarh al Bisericii armene, o declara┼úie ce aminte┼čte de genocidul armean ┼či victimele acestuia.

Octombrie 2007.Comisia de afaceri externe a Camerei Reprezentan┼úilor (SUA) a adoptat un text ├«n care se recunoa┼čte genocidul armean ÔÇ×├«n timpul Imperiului OtomanÔÇŁ. Chiar ├«nainte de a fi trimis spre vot, tensiunile au escaladat ├«ntre Turcia ┼či Statele Unite ale Americii, primul ministru Erdogan amenin┼ú├ónd chiar cu luarea unor m─âsuri. Deoarece ÔÇ×interese mari (sunt) opuse popoarelor miciÔÇŽÔÇŁ, ├«n contextul asigur─ârii sprijinului strategic necesar al Turciei ├«n conflictul din zona Iraq ┼či Orientul Mijlociu, secretarul de stat american Condoleezza Rice a nuan┼úat pozi┼úia guvernului american, f─âc├ónd distinc┼úia dintre guvernul turc actual ┼či Imperiul Otoman, ├«n timpul c─âruia au avut loc evenimentele respective. ├Än final, textul nu a mai fost supus la vot ├«n cadrul Congresului .

Septembrie 2008-octombrie 2009.Diploma┼úia fotbalului. Cu ocazia meciurilor de fotbal jucate de echipele Armeniei ┼či Turciei ├«n preliminariile Campionatului Mondial din 2010, fiecare dintre pre┼čedin┼úii celor dou─â ┼ú─âri au efectuat vizite ├«n ┼úara gazd─â a meciului. Astfel, dup─â aproape 20 de ani de la ├«ntreruperea rela┼úiilor diplomatice, dup─â r─âzboiul din Nagorno Karabagh, pre┼čedintele Abdullah Gul a fost primul om de stat turc care a ajuns ├«n capitala vecin─â. V─âzute ini┼úial ca o posibilitate de apropiere ├«ntre cele dou─â ┼ú─âri, cele dou─â ├«nt├ólniri nu au adus prea mult din punct de vedere politic;totu┼či, este de men┼úionat parafarea ├«n acest interval a acordului de normalizare a rela┼úiilor ┼či redeschidere a frontierei comune, prev─âzute ini┼úial s─â aib─â loc ├«n dou─â luni. P├ón─â ├«n prezent ├«ns─â acest acord nu a produs efecte semnificative, frontiera fiind ├«n continuare ├«nchis─â .

4 martie 2010.O comisie a Congresului Statelor Unite ale Americii a reluat ini┼úiativa din 2007 ┼či a adoptat ÔÇô la limit─â, cu o paritate de 23 la 22 ÔÇô o rezolu┼úia de recunoa┼čtere a genocidului armean. Imediat Ankara a reac┼úionat, retr─âg├ónd ambasadorul de la Washington .

12 martie 2010.Parlamentul Suediei a adoptat, la limit─â, cu 131 de voturi pentru ┼či 130 contra, o rezolu┼úie prin care este recunoscut oficial genocidul armean. Imediat Turcia ┼či-a retras ambasadorul din Suedia. Ministrul de Externe suedez Carl Bildt a declarat căÄ regret─â acest vot ÔÇ×proÔÇŁ, el consider├ónd ca adoptarea actului ÔÇ×nu va avea un efect pozitiv asupra procesului de normalizare a rela┼úiilor dintre Turcia si ArmeniaÔÇŁ. Premierul turc Recep Tayyip Erdogan ┼či-a anulat vizita programatăÄ ├«n Suedia din 17 martie 2010 .

Martie 2010.Premierul turc amenin┼ú─â c─â aproximativ 100.000 de armeni vor fi expulza┼úi din Turcia, ca m─âsuri legate de rezolu┼úiile interna┼úionale de condamnare a genocidului, adoptate ├«n zilele premerg─âtoare datei de 24 aprilie 2010, c├ónd se comemorau 95 de ani de la genocid. Ulterior revine ┼či nuan┼úeaz─â declara┼úia, preciz├ónd c─â o decizie de expulzare nu a fost luat─â ├«nc─â, ci ca doar c─â ├«ncearc─â s─â atrag─â aten┼úia asupra problematicii ├«n sine .

Aprilie 2010.Armenia blocheaz─â ratificarea unui tratat cu Turcia, ca urmare a tensiunilor crescute dintre cele dou─â ┼ú─âri, pe fondul declara┼úiilor guvernului turc ┼či a ini┼úiativelor SUA ┼či Suediei. 

22 decembrie 2011.├Än Fran┼úa, recunoa┼čterea genocidului armean are o particularitate. P├ón─â ├«n 2011 erau recunoscute oficial genocidul ├«mpotriva evreilor ├«n Al Doilea R─âzboi Mondial ┼či masacrarea armenilor ├«ntre 1915-1918. Cu toate acestea, oficial era pedepsităÄ doar negarea primului amintit aici. ├Än 22 decembrie 2011, deputa┼úii au adoptat introducerea ├«n Codul Penal a prevederilor de pedepsire a neg─ârii genocidului armean, acest act duc├ónd ├«n final la recunoa┼čterea de facto a faptelor. 

├Än semn de protest, Turcia ┼či-a rechemat ambasadorul de la Paris ┼či pe str─âzile capitalei Fran┼úei au avut loc manifesta┼úii ale turcilor, de dezavuare a actului. 

Adoptarea acestei m─âsuri a fost v─âzut─â de Turcia doar ca un mijloc prin care pre┼čedintele Sarkozy (se) folose┼čte (de) cei 450.000 de membri ai comunităÄ┼úii armene din Fran┼úa ├«n scopuri electorale. Diploma┼úia turc─â nu s-a sfiit s─â fac─â aluzii foarte pu┼úin voalate la adresa omologilor francezi. Mai mult, premierul turc Tayyip Erdogan a acuzat el ├«nsu┼či Fran┼úa de genocid ├«n Algeria ├«n perioada 1940-1950, suger├óndu-i pre┼čedintelui Sarkozy s─â ├«┼či ├«ntrebe despre acestea tat─âl, combatant ├«n Legiunea Str─âina francez─â ├«n acea perioad─â .

Februarie 2012.Boicotul turcesc. Pentru a presa trimiterea legii de recunoa┼čtere a genocidului armean la Curtea Constitu┼úional─â a Fran┼úei, Turcia a interzis avioanelor ┼či navelor de r─âzboi ale Fran┼úei s─â utilizeze spa┼úiul aerian turc. ├Än plus, guvernul a hot─âr├ót ca ma┼činile folosite de administra┼úie s─â nu fie de produc┼úie francez─â, iar prim-ministrul a refuzat un cadou:un autoturism Renault cu propulsie electric─â .

22 aprilie 2014.Cu ocazia comemor─ârii a 99 de ani de la mascrarea armenilor, prim-ministrul turc Tayyip Erdogan a f─âcut o declara┼úie, amintind de suferin┼úele ├«ndurate de poporul armean ├«n 1915 ┼či transmi┼ú├ónd condolean┼úe armenilor de pretutindeni, ca descenden┼úi ai celor ce au suferit cu un secol ├«nainte. Apreciat─â drept istoric─â, aceast─â declara┼úie descrie evenimentele dureroase prin prisma Primului R─âzboi Mondial, evit├ónd s─â tran┼čeze responsabilitatea turc─â asupra problemei. Cu toatea acestea, este de necontestat ca fiind un prim pas ├«n direc┼úia reconcilierii .

12 aprilie 2015.Papa Francisc a folosit termenul ÔÇ×genocidÔÇŁ ├«n cadrul unei liturghii ├«n memoria armenilor masacra┼úi ├«n perioada 1915-1918. Diferen┼úa fa┼ú─â de Papa Ioan Paul al II-lea, care s-a referit la genocid ├«ntr-un document, este c─â acum suveranul pontif utilizeaz─â acest termen pentru prima dat─â ├«n mod public. Conform scenariului deja practicat, Ankara ┼či-a rechemat ambasadorul de la Vatican, transmi┼ú├ónd totodat─â c─â utilizarea termenului ÔÇ×genocidÔÇŁ pentru spe┼úa respectiv─â este ÔÇ×f─âr─â fundamentÔÇŁ ┼či c─â ÔÇ×este imposibil pentru Turcia s─â accepte aceast─â acuza┼úieÔÇŁ .

De asemenea, reprezentantul Vaticanului la Ankara a fost convocat la Ministerul de Externe, pentru a oferi clarificări asupra poziţiei enunţate de Înaltul Pontif.

15 aprilie 2015.Parlamentul European a adoptat o rezolu┼úie ÔÇô reiter├ónd-o astfel pe cea publicat─â ├«n 1987 ÔÇô prin care solicit─â Turciei s─â recunoasc─â genocidul armean. Dup─â cum era de a┼čteptat, acest nou act a fost primit diferit de oficialit─â┼úi ┼či opinia public─â, ├«n func┼úie de partizanat. Armenii o v─âd ca pe un reper ├«n ap─ârarea drepturilor omului, turcii au anun┼úat ├«nc─â dinaintea votului c─â nu o vor lua ├«n considerare, preciz├ónd c─â ÔÇ×ne intr─â pe o ureche, ne iese pe cealalt─âÔÇŁ.

Deja speciali┼čtii v─âd ├«n aceast─â rezolu┼úie o poten┼úial─â barier─â ad─âugat─â ├«n drumul (lung) pe care Turcia ├«l are de parcurs p├ón─â la integrarea ├«n Uniunea European─â.

23 aprilie 2015.Pre┼čedintele Germaniei, Joachim Gauck, a condamnat genocidul armean, admi┼ú├ónd ├«n discursul s─âu o posibil─â responsabilitate ┼či vinova┼úie a Germaniei, care, la vremea aceea, a asistat pasiv─â la evenimente .

Poziţia României

├Än cadrul unui interviu, Titus Corl─â┼úean, fost ministru de Externe al Rom├óniei, s-a exprimat astfel ├«n leg─âtur─â cu genocidul armean:ÔÇ×Este un subiect care la Bucure┼čti, ├«n to┼úi ace┼čti ani, s-a evitat ┼či a fost o anumit─â pruden┼ú─â ├«n a se intra ├«n delicate┼úea politic─â a acestui subiect. La noi, la Bucure┼čti, s-a preferat mai degrab─â dimensiunea istoric─â (...) ┼či s-a preferat mai degrab─â ├«ncurajarea dialogului direct ├«ntre autorit─â┼úile de la Ankara ┼či Erevan, pentru a se apropia gradual pozi┼úiile ┼či prin dialog politic, pentru a g─âsi ├«n cele din urm─â ├«ntre cele dou─â state direct interesate de subiect o solu┼úie convenabil─âÔÇŁ . 

Practic, aici este sintetizat─â esen┼úa politicii rom├óne┼čti asupra problemei, ┼či anume c─â Bucure┼čtiul a preferat ca Turcia ┼či Armenia s─â parcurg─â o ipotetic─â punte de leg─âtur─â (dac─â ┼či c├ónd aceasta ar exista) ┼či abia apoi guvernul rom├ón s─â ia act de situa┼úie, post factum. 

La ora actual─â, Guvernul ┼či Parlamentul Rom├óniei nu sunt dispuse s─â ├«┼či asume vreo in┼úiativ─â sau s─â creeze noi emo┼úii pentru o problematic─â ├«ndep─ârtat─â at├ót geografic, c├ót ┼či temporal. 

La 100 de ani. Comemorări în Armenia

La sf├ór┼čitul lunii aprilie, av├ónd ca simbol floarea de ÔÇ×nu-m─â-uitaÔÇŁ ┼či sloganul ÔÇ×Ne amintim ┼či cerem dreptateÔÇŁ, numeroase slujbe religioase ┼či manifest─âri de comemorare a genocidului au avut loc at├ót ├«n Armenia, c├ót ┼či ├«n cadrul comunit─â┼úilor armene┼čti din ├«ntreaga lume. La Erevan au fost prezente numeroase delega┼úii str─âine, unele reprezentate la nivel ├«nalt. Pre┼čedin┼úii Fran┼úei, Rusiei, Serbiei, Ciprului au fost dintre cei care au adus omagiu celor disp─âru┼úi. Ca parte din simbolistica comemor─ârii genocidului, guvernul armean a demarat plantarea a 1, 5 milioane de copaci pe ├«ntreg teritoriul ┼ú─ârii, ├«n memoria tuturor celor uci┼či acum o sut─â de ani.

Cu privirile a┼úintite c─âtre muntele sf├ónt Ararat, situat ├«n Turcia, dincolo de frontiera ├«nchis─â, armenii de azi cer respect pentru sufletele armenilor de ieri ┼či recunoa┼čtere pentru istoria furat─â. 

Bibliografie

Taner Ak├žam, Un act ru┼činos. Genocidul armean ┼či problema responsabilit─â┼úii turce, Editura Ararat, Bucure┼čti, 2011

Alexandra Cotofana, Genocidul din Armenia. Ideologie ┼či negare, Editura Lumen, Ia┼či, 2010

Tatevik Grigorian, Genocidul cultural. O problem─â uitat─â, Editura Zamca, Bucure┼čti, 2013

David Kherian, The Road from Home. A True Story of Courage, Survival and Hope, Greenwillow Books, New York, 1979

Sirah Sarkadian, My Memories, RAA-Research on Armenian Architecture Centre, Erevan, 2005

Vahan M. Kurkjian, A History of Armenia, versiunea electronic─â:

http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Gazetteer/Places/Asia/Armenia/_Texts/KURARM/home.html

de Florin Tudosa

Cu mul┼úumiri d-rei Lilit Serobyan, Erevan