Farul din Alexandria: între legendă și adevăr

Având o înălțime de 124 m, cât un zgârie-nori din zilele noastre și rămânând cel mai înalt far construit vreodată, Farul din Alexandria, ultima dintre Cele Șapte Minuni ale lumii antice a străjuit mai bine de o mie de ani unul dintre cele mai importante porturi din Mediterana, dând curs unor numeroase legende.

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost capabili să construiască adevărate megastructuri fie pentru a arăta măreția conducătorilor și a civilizației căreia îi aparțineau, fie pentru că necesitatea cerea aceste construcții. Cu toate că dintre Cele Șapte Minuni ale lumii antice astăzi nu se mai păstrează decât Marea Piramidă de la Gizeh, au rămas totuși mărturii scrise și ruine și ale celorlalte, însă absența lor punându-le într-o umbră de mister.

Farul din Alexandria face parte din lista marilor minuni antice, fiind ultima dintre acestea, dar și cea mai utilă. Dăinuind aproape 1 700 de ani, a jucat un rol esențial în ghidarea corăbiilor către orașul-port Alexandria, rămânând încă cel mai înalt far construit vreodată.

Cea mai utilă minune a lumii antice

Construcția acestuia a fost strâns legată de domnia lui Alexandru cel Mare care a fondat orașul Alexandria în anul 332 î. Hr. Așezarea fusese inițial un simplu oraș de pescari și înspre care accesul corăbiilor se realiza anevoios din cauza numeroaselor stânci submarine care produceau permanent naufragii. Pe măsură ce importanța orașului a crescut iar comerțul pe mare s-a intensificat, necesitatea construirii unui avanpost care să coordoneze ambarcațiunile a fost tot mai mare. Astfel, abia începând cu anul 299 î. Hr. în timpul domniei succesorului lui Alexandru cel Mare, Ptolemeu Soter (305-282 î. Hr.) s-a pornit construirea Farului pe o insulă din apropierea portului, numită Pharos. De asemenea, se estimează că lucrările ar fi durat în jur de 20 de ani.

Farul din Alexandria se ridica până la o înălțime de 124 m deasupra nivelului mării, ca un adevărat zgărie-nori din zilele noastre, dar deși a reprezentat un model de construcție pentru farurile de mai târziu, nici până în prezent nu a mai fost clădit unul de o asemenea mărime.

10b47ce6cca3cb4acf587caa1d8ffbf9 jpg jpeg

Străjerul din Marea Mediterană

Se spune că fusese amplasată pe edificiu următoarea inscripție:„Sostrates, fiul lui Dexiphanes din Cnidos, a închinat această construcție zeilor salvatori în numele celor care cutreieră mările.” Bineînțeles că o asemenea clădire a reprezentat subiectul a numeroase legende scornite de cei care rămâneau impresionați de imensitatea Farului. Una dintre aceste legende relata faptul că oglinda din vârf putea capta lumina soarelui și să o îndrepte spre corăbiile inamice pentru a lua foc.

În ceea ce privește informațiile care atestă existența Farului, acestea provin din surse destul de variate, de la reprezentările de pe monede și mozaicuri până la studiile asupra unor construcții similare care au supraviețuit peste timp și din relatările călătorilor.

Detalii despre Farul din Alexandria:

•mult timp s-a crezut că statuia înaltă de 6 m din vârf îl întruchipa pe Poseidon, zeul mărilor;cercetările ulterioare au arătat însă că statuia îl reprezenta de fapt pe Zeus Soter („Salvatorul”)

•istoricul evreu Josephus (cca. 37-100 d. Hr.) calculase că lumina emisă de edificiu se întindea până la o distanță de 56 km

•se consideră că oglinda din vârful Farului putea fi folosită și ca heliograf, un dispozitiv de semnalizare cu ajutorul luminii soarelui, trimițând astfel semnale către Alexandria despre corăbiile care apropiau

•tot această oglindă se presupune că ar fi fost proiectată de celebrul Arhimede (cca.287-212 î. Hr.);cel mai probabil materialul din care era realizată era bronzul

•pentru ridicarea lemnului de foc în camera de ardere care se afla în etajul superior, se foloseau sisteme de frânghii și scripeți.

•se presupune că această cameră de ardere nu avea pereți exteriori lăsând astfel aerul să circule și să mențină focul aprins. Este de la sine înțeles că era nevoie de o cantitate enormă de lemn pentru ardere, dar cum acesta nu se prea găsea în Alexandria, mari cantități de ramuri de pin erau aduse pe mare de corăbii. De asemenea, se consideră că în lunga sa existență, Farului i-a fost necesară arderea a peste un milion de copaci.

•în interiorul clădirii, în locul scărilor erau folosite rampele pentru a permite animalelor de povară să care resursele necesare.

•animalele cărau periodic nu doar lemnul necesar menținerii focului aprins toată noaptea, dar trebuia a doua zi să care înapoi și cenușa combustibilului ars. Din acest motiv Farul era prevăzut cu grajduri, dar din cauza căldurii insuportabile din edificiu, animalele erau cel mai probabil folosite cu schimbul.

•în partea inferioară, Farul era decorat cu statui de tritoni care „vegheau” portul și ambarcațiunile care treceau

•Farul mai era prevăzut și cu sute de ferestre pentru a permite lucrătorilor să observe ce se întampla pe mare. Conform relatărilor unui călător din Evul Mediu, existau 67 de camere care comunicau între ele și duceau exact la rampa centrală

•tot aici exista și un observator din care astronomii puteau observa cerul nocturn urmărind comete și alte corpuri cerești.

•potrivit istoricului și geografului grec Strabon, Farul era „un turn admirabil cu multe etaje, construit din marmură albă”. Cel mai probabil era însă construit din blocuri de granit și acoperite cu marmură.

•datorită importanței sale, Farul trebuia să fie apărat și din punct de vedere militar, astfel că erau încartiruiți numeroși soldați în garnizoanele de la baza edificiului.

•postamentul Farului avea o înălțime de 6 m pentru a-l proteja împotriva valurilor mării.

•un alt aspect interesant era existența unui rezervor situat în subteranul Farului unde se păstra apa potabilă adusă de pe insulă printr-un pod de legătură care la rândul lui era prevăzut cu un canal care transporta apa.

•de asemenea, Faul era legat de insula Pharos printr-un dig prin care se asigura transportul proviziilor.

Importanța Farului a intrat într-un puternic declin imediat după cucerirea Alexandriei de către arabi, iar pe măsură ce portul a fost acoperit de aluviuni, edificiul a început să nu mai fie necesar, lăsându-l treptat în paragină și găsindu-și sfârșitul din cauza unor cutremure foarte puternice care l-au făcut să se prăbușească.

Numeroși specialiști cred că megaconstrucția s-ar fi aflat pe locul unde astăzi este amplasată fortăreața islamică a sultanului Qait Bey, construită de acesta în 1480 probabil din materialele ruinelor Farului din Alexandria.

Farul din Alexandria și portul antic Alexandria – reconstituire:

;