Falsificarea alegerilor din marţea neagră (19 noiembrie 1946)
Regimul instalat în 6 martie 1945 nu avea legitimitate şi nu era simpatizat de ţărănime, temătoare în faţa zvonurilor privind înfiinţarea colhozurilor. Se impunea organizarea de alegeri libere, democratice, pentru a înşela opinia publică şi posteritatea. Chiar dacă a fost secetă cumplită şi foamete în ţară, aparatul de stat a fost pornit împotriva opoziţiei, a partidelor istorice, şi, sub paza armelor de foc şi sub ameninţarea bâtelor, victoria alianţei procomuniste a fost obţinută la un scor greu de crezut şi de naivi. Generalul Constantin Sănătescu observa că în Bucureşti străzile erau pline de manifeste precum erau toamna de frunze. Campania electorală a costat enorm exact când era foamete în ţară, dar scopul scuză mijloacele a scris cândva Machiavelli.
Opoziţia a susţinut că rezultatele au fost măsluite de comunişti, dar afirmaţia părea obişnuită deoarece în toată perioada interbelică învinşii aveau aceeaşi părere. Din păcate pentru viitorul României, au avut dreptate. Documentele de arhivă redactate de adepţii comuniştilor confirmă falsul organizat. Preşedintele unei secţii de votare din Curtea de Argeş, Hânsa Ioan, nota într-un raport că primii alegători au fost împotriva guvernului, dar lista a fost redusă la minimum cu ocazia centralizării rezultatului de către subsemnatul şi cu consimţământul delegaţilor. Mărturia falsificării alegerilor este mai mult decât explicită. Întreaga comisie electorală din secţia 31/VI, secţia militară a fost vinovată de fals în acte. Minciuna are picioare scurte.
Situaţia era ceva mai bună pentru guvern la secţia 30/V din Curtea de Argeş. Se constata că organizatorii alegerilor şi militarii n-au fost beţi, practică universală la alte votări, şi şi-au făcut datoria pentru cauză. Următoarea afirmaţie din raportul despre desfăşurarea scrutinului uimeşte prin sinceritate:În general, populaţia nu era ostilă guvernului şi lista nr.1 a obţinut în realitate 85% din voturi. Chiar dacă n-au fost beţi, au comis o mare eroare. Expresia în realitate a fost inclusă pentru a sublinia simpatia maselor la politica noului regim, dar astfel s-a indicat pentru posteritate că falsificarea a fost generalizată. S-a întâmplat ca în secţia argeşeană alegătorii să fi fost speriaţi de ameninţările oamenilor regimului sau atraşi cu promisiuni şi n-a mai fost cazul să se falsifice documentele centralizatoare ale votului. Sunt doar două exemple despre modul în care autorităţile au recunoscut în acte interne infracţiunile grave comise la scară naţională. Minciuna din 1946 a dat o aură de legitimitate unui regim ce se va dovedi criminal în orice va realiza. Arhivele au încă multe taine ce aşteaptă să fie scoase la lumină pentru scrierea adevărată a istoriei.
Bibliografie minimală
Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Prefectura Judeţului Argeş, dosar 58/1946.
