Evita şi Juan Peron, între dictatură şi filantropie
În ianuarie 1944, ofiţerul şi politicianul Juan Peron a întâlnit o frumoasă actriţă la un eveniment filantropic. Întâlnirea se va preface într-una din cele mai faimoase poveşti de dragoste ale secolului XX, trăită însă sub umbrela unei dictaturi.
În seara lui 26 iulie 1952, s-a aşternut liniştea peste toată Argentina. Emisiunile de radio au fost întrerupte de un mesaj important pentru populaţia care va intra în stare de şoc:Eva Peron, marele “lider spiritual” al naţiunii, murise. Când a fost expus trupul neînsufleţit al Evitei, cozile de oameni înlăcrimaţi care voiau să aducă un ultim omagiu se întindeau pe mai bine de 2 km. de la palatul prezidenţial Casa Rosada. La înmormântare au participat mai bine de 2 milioane de persoane.
Pentru soţul său, preşedintele Juan Peron, moartea Evitei la numai 33 de ani nu a reprezentat numai o poerdere personală, ci şi politică întrucât împreună au reuşit să clădească o susţinere populară puternică, deşi era vorba despre un sistem dictatorial. Fără ea, a devenit vulnerabil. Trei ani mai târziu a pierdut puterea în Argentina, fiind nevoit să părăsească ţara şi să se retragă în Spania. Juan Peron s-a născut pe 8 octombrie 1895 şi aparţinea clasei mijlocii. La 16 ani a intrat în armată, în rândurile infanteriei, în cavalerie neintrând decât tineri din familii foarte bune. În 1929 ofiţerul Peron a luat-o în căsătorie pe Aurelia, o profesoară, cu care însă nu a avut copii, iar după 8 ani aceasta a fost răpusă de cancer.
Peron a continuat cu cariera militară şi s-a făcut remarcat prin talentul său de lider precum şi capacităţile sale intelectuale. Drept urmare, în 1938 a fost trimis în Europa ca observator militar, iar în Italia a căpătat o admiraţie pentru Mussolini, ale cărui conducere şi ideologie politică vor deveni o sursă de inspiraţie pentru el. Argentina în acea vreme se confrunta cu multe tensiuni interne, care au condus la evenimentul din 1943 în care guvernul civil a fost înlăturat de un grup de ofiţeri. Peron, care deja ajunsese în vârful ierarhiei, a contribuit la organizarea loviturii de stat. în cadrul noului regim a primit funcţia de ministru al sănătăţii şi muncii, iar în această calitate a întâlnit-o pe Eva Duarte. În ianuarie 1944 oraşul San Juan din bucata argentiniană a lanţului muntos andin a fost lovit de un cutremur cumplit. În acel context, Peron s-a ocupat de mai multe evenimente de caritate la care trebuiau sa se strângă fonduri pentru sinistraţi. Una din celebrităţile invitate pentru a conferi strălucire evenimentului era Eva Duarte.
S-au ţesut multe legende în jurul celor doi, legende despre iubire la prima vedere şi despre cum cei doi s-au mutat împreună la doar o zi după ce au făcut cunoştinţă. Iar Eva nu avea să-l părăsească niciodată. Actrita s-a născut pe 7 mai 1919 în satul Toldos pe câmpiile din Pampas, unde mama ei lucra ca bucătăreasă pentru un proprietar înstărit, Juan Duarte. Căsnicia nu l-a împiedicat pe acesta să aibă nu mai puţin de 5 copii cu frumoasa lui servitoare. Când Eva avea 7 ani, tatăl a murit într-un accident de maşină. Nici ea, nici fraţii si mama sa nu au fost chemaţi la înmormântare, incident care probabil a lăsat urme adânci în sufletul copilei, alături de dorinţa de răzbunare.
La 16 ani Eva a venit în Buenos Aires cu ambiţia de a-şi construi o carieră ca actriţă, succesul sosind după ani grei. Când la cunoscut pe Peron, la 26 de ani, deja dobândise faimă prin rolurile din telenovelele de la radio. Cu toate acestea, gurile rele vorbeau despre cum a obţinut rolurile, folosindu-se de influenţa unor bărbaţi puternici. În societatea conservatoare din Buenos Aires, legăturile amoroase dintre politicienii clasei superioare şi actrite erau complet scandaloase, actoria situându-se în ochii oamenilor cam la acelaşi nivel cu prostituţia. Pe Peron însă nu prea îl interesau convenţiile sociale. Ţinta sa politică o reprezenta clasa muncitoare, iar în acest sens povestea de viaţă a Evitei reprezenta un avantaj.
După lovitura de stat au fost interzise toate sindicatele libere. În schimb, Peron a organizat uniuni controlate de stat. prin acest lucru urmărea să îmbunătăţească condiţiile economice şi sociale ale muncitorilor. Popularitatea lui Peron a crescut vertiginos în rândul muncitorimii, ale cărei doleanţe nu mai fuseseră niciodată luate în serios. Reformele pe de altă parte nu erau deloc pe placul juntei militare care aparţinea vechii aristocraţii. Oponenţii lui Peron erau totodată foarte deranjaţi de apariţiile sale publice, mere în compania soţiei sale pe care de altfel a implicat-o şi în proiectele sale.
Eva Duarte a beneficiat de mai multe privilegii. Salariul său de la radio s-a mărit substanţial pentru susţinerea unei propagande înflăcărate pentru viitorul preşedinte şi politicile sale, în plus, mai mulţi prieteni de-ai săi au primit posturi importante în administraţie. Nemulţumirea juntei a atins apogeul în octombrie 1945, când ofiţerii l-au alungat de la putere pe Peron şi l-au trimis la închisoare.
Încarcerarea a provocat proteste de stradă masive, greve şi demonstraţii în favoarea ministrului. Eva Duarte ar fi iniţiat şi ea unele dintre ele. Revolta populară căpătase o asemenea amploare încât forţele militare au fost fortate să îl elibereze. Pe 22 octombrie acesta a luat-o în căsătorie pe Eva, iar anul următor a devenit preşedintele Argentinei. Eva şi-a abandonat cariera actoricească, dedicându-se rolului de primă doamnă şi de apărătoare a săracilor. A fondat inclusiv o organizaţie care colecta sume mari de bani, împărţiti apoi celor în nevoie după cum ordona Evita. Cu ajutorul fundaţiei s-au construit spitale, orfelinate, şcoli şi s-au împărţit haine, pantofi sau mâncare. Fundaţia era susţinută prin sistemul de taxe, dar sindicatele, firmele sau persoanele private erau şi ele încurajate să contribuie. Organizaţiile care nu au contribuit voluntar la creşterea fondurilor puteau fi supuse represaliilor, de tipul retragerii licenţelor sau întreruperii curentului.
Soţia preşedintelui primea constant persoane nevoiaşe la ea în birou şi în curând fiecare stia de câte cineva care a primit ceva de la fundaţie, fie o decontare spitalicească, fie o maşină de cusut etc. Poporul o celebra pe cea care a devenit simbolul noului regim din Argentina. Eva a continuat activitatea filantropică şi dupa ce a fost diagnosticata cu cancer de col uterin, iar pe 1 mai 1952 a oferit o ultimă reprezentaţie la Casa Rosada, unde de pe un balcon a strigat ca mereu le va fi alături oamenilor. Două luni mai târziu Juan şi-a pierdut principalul susţinător al regimului.
sursa:ALL VERDENS HISTORIE
