Emil Bodnaras: «Hrusciov s-a purtat la noi ca un stapân cu slugile»

În zilele de 18-25 iunie 1962, Nichita Sergheevici Hrusciov a efectuat o vizita oficiala în România, în fruntea unei delegatii de partid si de stat a Uniunii Sovietice. Climatul în care s-a desfasurat aceasta vizita nu a fost tocmai favorabil.

Socialismul trebuia sa învinga

Dupa retragerea trupelor sovietice din România în iunie 1958, conducerea de la Bucuresti a început o actiune sistematica vizând derusificarea si destalinizarea institutiilor publice si a vietii politice din tara. Din 1960-1961, Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul secretar al CC al PMR, si Ion Gheorghe Maurer, presedinte al Consiliului de Ministri (din martie 1961), au demarat actiuni vizând iesirea României de sub tutela sovietica si promovarea unei politici externe independente. Au avut loc negocieri între reprezentantii guvernului român (Gheorghe Gaston Marin, Alexandru Bârladeanu s.a.) si firmele occidentale ale caror bunuri fusesera nationalizate în 1948-1950, statul român acordând despagubirile cuvenite. Pe aceasta baza, România a început sa achizitioneze masini si utilaje moderne, cu care si-a dotat industria, sa contracteze împrumuturi externe, sa realizeze unele întreprinderi mixte, sa obtina licente de export din statele capitaliste dezvoltate (SUA, Franta, Marea Britanie, Elvetia, Italia etc).

La începutul anului 1960, N.S. Hrusciov a lansat ideea ca, în întrecerea pasnica dintre capitalism si socialism, socialismul trebuia sa învinga. URSS urma sa depaseasca SUA din punct de vedere economic, pâna în anul 1980. În acest scop se impunea o accelerare a ritmului de dezvoltare economica a statelor socialiste, printr-o "diviziune internationala socialista a muncii".În februarie 1960 s-a desfasurat la Moscova Consfatuirea reprezentantilor partidelor comuniste si muncitoresti din tarile socialiste din Europa.Cu acel prilej, s-a ridicat problema specializarii pe domenii economice:unele state sa se axeze pe productia de bunuri industriale, altele pe cresterea productiei agricole. În acest spirit, România si Bulgaria urmau sa furnizeze celorlalte tari din CAER produse agricole si furaje. Delegatia româna, condusa de Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu a acceptat aceasta teza, invocând faptul ca ea nu fusese înscrisa pe ordinea de zi. În comunicatul final al Consfatuirii, problema diviziunii internationale a muncii si productiei nu a figurat, dar ea a fost pusa oficial, astfel ca avea sa fie mereu evocata în anii urmatori. Pentru prima data de la înfiintarea CAER, în 1949, România adoptase un punct de vedere diferit fata de celelalte state socialiste. Rafuiala cu chinezii

Anul 1960 a marcat începutul polemicii publice între PCUS si PC Chinez, care exprima, în fond, lupta pentru suprematie în miscarea comunista si muncitoreasca internationala. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost implicat, fara voia sa, în aceasta actiune. În zilele de 20-25 iunie s-a desfasurat cel de-al III-lea Congres al PMR, la care au participat delegati a peste 60 de partide comuniste si muncitoresti. Profitând de prezenta sa la Bucuresti, N.S. Hrusciov a propus organizarea unei reuniuni a acestor partide, care sa se desfasoare în ziua de 24 iunie, iar liderul român a acceptat. Mai mult decât atât, N.S. Hrusciov l-a propus pe Gheorghe Gheorghiu-Dej sa prezideze aceasta reuniune, în calitate de gazda. În februarie 1963, primul secretar al CC al PMR avea sa precizeze:"Eu am rugat sa se prezideze acea sedinta cu rândul, dar Hrusciov n-a vrut. Parca a facut-o dinadins, sa ma faca de râsul lumii".Reuniunea s-a transformat într-o rafuiala a PCUS si a lui N.S. Hrusciov personal, cu Partidul Comunist Chinez, în frunte cu Mao-Zedung. Liderul sovietic a difuzat un material de 76 de pagini, în care-i critica în termeni aspri pe chinezi si mai ales pe Mao-Zedung. Conform obiceiului, delegatii partidelor comuniste din Polonia, Bulgaria, Ungaria, R.D. Germana s.a. au sustinut punctele de vedere expuse în materialul prezentat de sovietici. Pe de alta parte, Peng Zhen, reprezentantul PC Chinez, a ripostat, respingând acuzatiile aduse. N.S. Hrusciov i-a spus lui Peng Zhen ca este dogmatic, iar acesta l-a caracterizat pe liderul sovietic ca fiind "oportunist". A fost prima disputa publica între cele doua partide si acest fapt s-a consumat în România. Gheorghe Gheorghiu-Dej avea sa aprecieze, în februarie 1964:"Este neplacut pentru ca în Bucuresti s-a întâmplat prima lovitura data unitatii miscarii comuniste. Istoriceste, aceasta este prima lovitura".

Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a aflat "la mijloc", prezidând o reuniune care, în loc sa aprecieze modul în care s-a desfasurat Congresul PMR, a devenit teren de confruntare între chinezi si sovietici. El avea sa afirme ca a trebuit sa conduca o reuniune de scandalagii, drept care nu si-a exprimat un punct de vedere fata de pozitiile exprimate de cele doua tabere. Faptul ca liderul român nu s-a aflat de partea lui N.S. Hrusciov nu a scapat atentiei participantilor. Reflectând asupra acestui moment, Gheorghe Gheorghiu-Dej a recunoscut ca nu si-a dat seama cu ce tertipuri umbla N.S. Hrusciov, dar de atunci a devenit mai atent si mai prevazator. În vara anului 1960, N.S. Hrusciov a declansat o ampla actiune de propaganda în favoarea pacii, pentru dezarmare si asigurarea muncii pasnice pentru toate popoarele lumii. Propunerile liderului sovietic au fost sustinute de statele participante la Tratatul de la Varsovia, care se pronuntau pentru întrecerea pasnica între capitalism si socialism. În septembrie 1960, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a deplasat, la propunerea lui N.S. Hrusciov, împreuna cu ceilalti conducatori ai statelor membre ale Tratatului de la Varsovia la cea de-a XV-a sesiune a ONU. Calatoria cu vasul Baltica a fost extrem de mediatizata, deoarece semnifica, în conceptia liderului de la Kremlin, deplina unitate a lagarului socialist în jurul Uniunii Sovietice. El urma sa faca de la tribuna ONU o propunere istorica, si anume dezarmarea generala si totala, care sa duca la înlaturarea razboiului din societatea omeneasca. Aceasta propunere nu a gasit ecoul asteptat, fapt ce l-a iritat pe N.S. Hrusciov, care a recurs la gesturi socante, ca de exemplu exprimarea protestului fata de modul de desfasurare a lucrarilor Adunarii generale prin lovirea pupitrului cu propriul sau pantof.Gheorghiu-Dej nu accepta instructiunile lui Hrusciov

Dincolo de propaganda oficiala, s-a dovedit ca forma nu a putut salva fondul. Gheorghe Gheorghiu-Dej a preferat sa ramâna la sediul misiunii României la ONU, neacceptând sa fie instruit seara de seara de N.S. Hrusciov, asupra programului din ziua urmatoare si a continutului luarilor de cuvânt ale delegatilor. Divergentele dintre cei doi au iesit în evidenta la sfârsitul sesiunii, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a plecat cu avionul spre tara. Mai mult, s-a oprit la Viena si a facut o vizita oficiala într-o tara capitalista, Austria, unde, în zilele de 21-22 octombrie, a avut discutii cu cancelarul Julius Raab si vicecancelarul Bruno Pittermann.

În 1961 s-a intensificat campania de presa din Uniunea Sovietica în favoarea diviziunii internationale socialiste a muncii, sustinuta de celelalte state membre CAER, mai putin România. Pe acest fond, în zilele de 6-7 iunie 1962 a avut loc la Moscova o noua consfatuire a reprezentantilor partidelor comuniste si muncitoresti ale tarilor membre CAER, la care liderul polonez Wladislav Gomulka a prezentat un document, în care se preconiza crearea unui organism suprastatal, cu putere de decizie. Alexandru Bârladeanu, reprezentantul României la CAER, a întrebat ce ar mai însemna suveranitatea statelor socialiste, daca hotarârile se luau peste capul conducerilor legale. Oarecum surprins de aceasta întrebare, N.S. Hrusciov a replicat ca suveranitatea va fi respectata. Problema a ramas în studiu, iar hotarârea urma sa fie luata ulterior.

Atitudinea liderilor de la Bucuresti, care nu mai urmau neconditionat linia stabilita de Kremlin, asa cum faceau Wladislav Gomulka (Polonia), Walter Ulbricht (R.D. Germana), Tudor Jivkov (Bulgaria), Anton Novotny (Cehoslovacia), János Kádár (Ungaria), îl irita pe N.S. Hrusciov. El condamnase practicile lui I.V. Stalin în relatiile cu conducatorii statelor socialiste, dar nu accepta ca acestia sa nu-i recunoasca rolul de "frate mai mare", ale carui sfaturi trebuiau urmate, spre binele comun.Hrusciov, la Bucuresti

Cu aceasta stare de spirit, N.S. Hrusciov a venit în vizita oficiala la Bucuresti, în ziua de 18 iunie 1962, fiind decis sa-i aduca "pe calea cea buna" pe Gheorghe Gheorghiu-Dej si pe ceilalti "tovarasi români".

Conducerea PMR a hotarât ca vizita sa fie puternic mediatizata. Presa, radioul si televiziunea au consacrat spatii largi prieteniei româno-sovietice, subliniind semnificatia deosebita a prezentei lui N.S. Hrusciov în România, al carui portret a fost amplasat pe principalele institutii din capitala si din localitatile în care se deplasa înaltul oaspete (Craiova, Lupeni, Borzesti, Constanta s.a.). Gheorghe Gheorghiu-Dej a decis sa-i arate lui N.S. Hrusciov realizarile românilor în diverse domenii de activitate, mai ales în industrie. Peste tot au fost planificate mitinguri ale prieteniei româno-sovietice, la care din partea româna, alaturi de primul secretar al CC al PMR, au luat cuvântul si alti conducatori:Gheorghe Apostol, Nicolae Ceausescu, Gheorghe Gaston Marin s.a. Evident, era o tactica aplicata de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care semana foarte bine cu cea din 1958, când retragerea trupelor sovietice a fost însotita de festivitati, discursuri despre "prietenia vesnica" dintre Republica Populara Româna si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, daruri oferite tuturor militarilor Armatei Rosii care paraseau România etc.

Înca din prima zi a vizitei sale, N.S. Hrusciov a început cu reprosurile, dar nu a gasit reactia asteptata, de acceptare si supunere. De aceea-asa cum arata unul dintre însotitorii sai-, pe parcursul vizitei"a fost tot timpul suparat"si a facut unele gesturi publice de care numai el era în stare. La Craiova a vizitat Uzina Electroputere, unde, la iesirea din sectia de asamblare, se aflau câteva locomotive Diesel electrice, gata de a pleca în probe. N.S. Hrusciov nici n-a vrut sa se uite la ele si s-a întors cu spatele. Nu numai conducatorii PMR, dar si muncitorii si inginerii craioveni care participasera la pregatirea vizitei, sperând ca liderul sovietic va aprecia activitatea lor, au ramas deceptionati si chiar revoltati de acest gest. N.S. Hrusciov era suparat ca România cumparase licenta de la o firma elvetiana, devenind astfel producator de locomotive competitive la nivel european. Într-o discutie avuta cu Alexandru Bârladeanu, în februarie 1963, N.S. Hrusciov a mentionat ca Uniunea Sovietica producea 2.000 de locomotive pe an, în timp ce România fabrica doar 100, punând apoi o întrebare retorica:"Va rog sa comparati singuri ce ar fi fost mai economic?".

În timpul vizitei la Uzina Grivita Rosie din Bucuresti, conducatorul sovietic a privit cu atentie utilajele, iar la adunarea publica a declarat ca acestea erau vechi, din vremea copilariei sale. Prezent la aceasta întreprindere, de care el îsi legase numele de militant revolutionar, prin implicarea în organizarea grevelor din ianuarie-februarie 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej a preferat sa nu-i dea o replica în public.Discreditarea industriei românesti

Prin gesturile si atitudinile sale, N.S. Hrusciov urmarea sa acrediteze ideea ca în România industria nu avea nici o perspectiva si, ca atare, efortul liderilor de la Bucuresti de a dezvolta aceasta ramura era inutil si chiar pagubos, deoarece alte state socialiste (Uniunea Sovietica, Cehoslovacia, R.D. Germana) îi puteau furniza masinile si utilajele de care avea nevoie. În schimb, România trebuia sa puna accentul pe agricultura, mai ales pe cultura porumbului si a furajelor. El venise la Bucuresti cu mai multe planse pe care erau înscrise suprafata arabila a României, plantele care urmau a fi cultivate si în ce proportii. A indicat chiar si tehnologia care trebuia folosita. N.S. Hrusciov se considera un specialist în agricultura si ajunsese la concluzia ca cea mai mare productivitate se obtinea prin semanarea porumbului în cuiburi, la anumita distanta, pentru a forma câte un patrat. România nu a aplicat aceasta metoda. Evident suparat, N.S. Hrusciov s-a adresat membrilor delegatiei române:"Eu v-am spus, dar nu va mai spun, faceti cum credeti voi, sa nu ziceti ca ma amestec în treburile voastre interne".Le-a amintit ca românii sunt mamaligari si de aceea trebuia sporita productia de porumb, iar el le oferise calea recoltelor bogate. Nedorind sa polemizeze cu oaspetele sau, Gheorghe Gheorghiu-Dej a organizat o vizita la Institutul de Cercetari pentru Cereale de la Fundulea, unde specialistii au prezentat realizarile obtinute de România în cultivarea porumbului. Aici se produceau hibrizi de înalta productivitate, care erau perfect adaptati conditiilor pedo-climatice din tara. N.S. Hrusciov nu i-a putut convinge pe specialisti, mai ales ca acestia venisera cu elemente foarte concrete, dar, la mitingul care a avut loc în Bucuresti, sub pretextul ca vrea sa împartaseasca din experienta Uniunii Sovietice, a insistat asupra necesitatii de a se cultiva porumbul în patrat. Acest act a fost interpretat de Gheorghe Gheorghiu-Dej ca o desconsiderare a punctului de vedere al specialistilor, dar si al conducerii de partid si de stat a României. Paul Niculescu-Mizil nota ca primul-secretar ar fi apreciat:"Este o grosolanie, o badaranie. Poporul meu este printre primele popoare care au cultivat porumb în Europa. Cum poate el sa ne învete cum se seamana acesta planta?"."S-a purtat la noi ca un stapân cu slugile"

NS. Hrusciov s-a aratat preocupat si de cresterea si taierea porcilor în România. În timpul discutiilor de la CC al PMR, el a afirmat ca românii taie porcii prea mici, la numai 25 kg. Aceasta apreciere era surprinzatoare, mai ales ca ea a fost urmata de declaratia ca românii erau risipitori. Referindu-se la acest moment, Emil Bodnaras, membru în Biroul Politic al CC al PMR, a mentionat (la sedinta Biroului Politic din februarie 1963) ca N.S. Hrusciov s-a comportat "ca un controlor de raion care a venit sa ia la rost pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru ca taie porcii la 25 kg".Primul secretar al CC al PMR l-a informat ca în România porcii se taiau la peste 100 kg, dar N.S. Hrusciov a declarat ca el avea informatii din surse sigure, în timp ce interlocutorul sau cunostea datele din statistici. El i-a atras atentia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sa aiba grija sa nu cada sub influenta birocratilor. "S-a purtat la noi ca un stapân cu slugile", avea sa aprecieze Emil Bodnaras, care a mentionat ca N.S. Hrusciov, nelasându-se convins de liderul român, a declarat ca va face singur calculele. Dupa câteva ore "a dublat media taierilor, de la 25 la 50 kg. Gheorghe Gheorghiu-Dej preciza la respectiva sedinta a Biroului Politic:"Comunicându-ne acest lucru, ne-a spus ca noi am fi vrut sa-l îngenunchem, sa-l punem sa ne ceara scuze. Noi i-am spus ca este foarte bine daca în câteva ore a dublat media taierilor si ca poate cu timpul va ajunge la media exacta". Evident, N.S. Hrusciov nu era omul care sa-si ceara scuze pentru cele afirmate. Dupa o asemenea discutie, Gheorghe Gheorghiu-Dej a reflectat asupra surselor de informare folosite de liderul de la Kremlin, ajungând la concluzia ca se impunea scoaterea din tara a consilierilor sovietici, care activau peste capul conducerii de partid si de stat a României.Hrusciov refuza garda de onoare

Momentul cel mai penibil din timpul vizitei s-a consumat la Constanta. Conducerea locala a decis ca primul secretar al CC al PCUS si presedintele Consiliului de Ministri al URSS sa fie salutat la sosirea în gara cu o garda de onoare, formata de militari din marina. Emil Bodnaras avea sa relateze: "Când a vazut din tren garda aliniata pe peron, mi s-a adresat suparat si brutal:ŤCe, vreti sa aratati ca aveti marina? N-am nevoie de marina voastrať". Gheorghe Gheorghiu-Dej a cerut comandantului garzii sa nu mai dea onorul, deoarece N.S. Hrusciov nu era de acord. Militarii au parasit nedumeriti peronul, iar asistenta a privit mirata acest incident neplacut pentru constanteni, dar si pentru conducatorii României. Atitudinea lui N.S. Hrusciov era determinata de faptul ca, potrivit aprecierilor sale, România avea cel mai scazut nivel al cheltuielilor militare în cadrul Tratatului de la Varsovia si nu era cazul ca el sa fie pus în situatia de a-i saluta pe ostasii români, dând astfel girul sau politicii guvernantilor de la Bucuresti.Dupa ce a vizitat România timp de o saptamâna si a avut discutii ample cu liderii PMR, N.S. Hrusciov a plecat, în ziua de 25 iunie 1962, si mai nemultumit, comparativ cu momentul sosirii. Vizita sa "de prietenie" nu numai ca nu a aplanat disensiunile ivite între conducerea de la Bucuresti si cea de la Kremlin, dar le-a si amplificat. Pe de o parte, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a simtit ofensat de atitudinea aroganta a oaspetelui sau.

Emil Bodnaras avea sa conchida ca N.S. Hrusciov"a fost un obraznic", iar acest fapt s-a observat nu numai în timpul discutiilor oficiale, dar si în întreprinderile vizitate si în discursurile publice rostite. S-a vazut limpede ca N.S. Hrusciov nu accepta sa fie "contrat" de un conducator care începuse sa"iasa din rând" si care-l calca tot mai des pe nervi. Viitorul apropiat avea sa aduca noi elemente privind relatiile româno-sovietice, care au devenit tot mai tensionate. Propunerea lui N.S. Hrusciov din 1963, vizând ameliorarea acestei relatii printr-o discutie "tęte ŕ tęte"cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, avea sa fie respinsa de liderul de la Bucuresti.