Diploma╚Ťia britanic─â ╚Öi Principatele Dun─ârene jpeg

Diploma╚Ťia britanic─â ╚Öi Principatele Dun─ârene

­čôü Istorie Modern─â Rom├óneasc─â
Autor: Andrei Alexandru Capusan

Tratatul de Pace de la Paris din 18/30 martie 1856 prevedea ├«ntre altele, cu privire la viitoarea organizare politico-administrativ─â a celor dou─â principate dun─ârene, Moldova ╚Öi Valahia (╚Üara Rom├óneasc─â), convocarea de adun─âri ÔÇô Divanuri ÔÇô Ad-Hoc, care s─â exprime dolean╚Ťele popula╚Ťiei autohtone asupra acestei teme politice prioritare, mai exact voin╚Ťa rom├ónilor de unire sau nu.

Dup─â cum se cunoa╚Öte, ├«n cadrul lucr─ârilor Congresului de Pace de la Paris (februarie ÔÇô martie 1856), care precedase semnarea tratatului, din cele ╚Öapte Mari Puteri, patru sprijiniser─â cauza Unirii Principatelor Dun─ârene ÔÇô Fran╚Ťa, Sardinia, Rusia, Prusia ÔÇô dou─â se opuseser─â categoric ÔÇô Austria (Imperiul Habsburgic al lui Franz Joseph) ╚Öi Imperiul Otoman ÔÇô iar Marea Britanie, care nu ├«╚Öi manifestase deschis ostilitatea fa╚Ť─â de principate, continua s─â aib─â o politic─â duplicitar─â, ascuns─â, sprijinind ├«n secret Imperiul Otoman, r─âm├ón├ónd ├«n continuare campioana men╚Ťinerii integrit─â╚Ťii teritoriale a acestuia. Acela╚Öi tablou, neschimbat, avea s─â se men╚Ťin─â ╚Öi ├«n urm─âtorii ani, perioad─â de maxim─â efervescen╚Ť─â ╚Öi av├ónt tumultuos al activit─â╚Ťii partidei unioniste din cele dou─â principate, impulsionat─â ├«n lupta sa de prevederile tratatului de la Paris.

Memorii c─âtre Marile Puteri

├Än conformitate cu prevederile Conven╚Ťiei de la Balta-Liman din 19 aprilie/1 mai 1849, perioada de ╚Öapte ani de domnie expir├ónd, cei doi domni regulamentari, Barbu ╚śtirbei ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Grigore Alexandru Ghica ├«n Moldova, au p─âr─âsit tronurile de la Bucure╚Öti ╚Öi Ia╚Öi ├«n martie ╚Öi respectiv iulie 1856, fiind ├«nlocui╚Ťi de caimacamii Alexandru Dimitrie Ghica ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Toader (Toderi╚Ť─â) Bal╚Ö ├«n Moldova. Cel dint├ói, fost domn regulamentar al Valahiei ├«n intervalul 1834-1842 era un pro-unionist cu vederi liberale ├«n timp ce marele vornic Toader (Toderi╚Ť─â) Bal╚Ö, av├ónd vederi ultraconservatoare era un suporter clar al partidei separatiste.

├Äntre timp, puterea suzeran─â a principatelor, Imperiul Otoman, pentru a demonstra c├ót de ÔÇťfidelÔÇŁ respect─â hot─âr├órile tratatului de la Paris, prin ministrul s─âu de externe, Fuad Pa╚Öa, a expediat la 19/31 iulie 1856 o circular─â puterilor garante, ├«n care se specifica c─â Principatele Rom├óne sunt parte integrant─â a Por╚Ťii ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, aceasta se pronun╚Ť─â ├«mpotriva dreptului viitoarelor adun─âri ÔÇô divanuri ÔÇô ad-hoc de a discuta problema unirii lor.

Era o ├«ncercare disperat─â, ├«ns─â neizbutit─â, a Por╚Ťii, de a se opune direct ╚Öi pe fa╚Ť─â aplic─ârii prevederilor tratatului care nu ├«i conveneau. R─âspunsul revolu╚Ťionarilor rom├óni de la 1848 exila╚Ťi, veritabili diploma╚Ťi ai unirii, a venit cu promptitudine, prin binecunoscuta cale a memoriilor. Este ├«n primul r├ónd vorba despre memoriul lui Gheorghe Magheru din 10/22 octombrie 1856, adresat ambasadorilor puterilor garante la Constantinopol, act ├«n care autorul lui protesta ├«mpotriva inten╚Ťiei Por╚Ťii de a asimila Principatele Dun─ârene cu celelalte provincii ale Imperiului Otoman ╚Öi de a exclude din dezbaterile viitoarelor adun─âri ÔÇô divanuri ÔÇô ad-hoc chestiunea unirii lor.

├Än memoriu mai erau solicitate: retragerea trupelor austriece, sta╚Ťionate ├«n Principate ├«n ultimul an al R─âzboiului Crimeii (1853-1856), revenirea ├«n ╚Ťar─â a fo╚Ötilor revolu╚Ťionari exila╚Ťi, libertatea presei, destituirea mini╚Ötrilor ostili unirii ╚Öi alegeri libere ale adun─ârilor ÔÇô divanurilor ÔÇô ad-hoc, desf─â╚Öurate sub supravegherea comisiei de informare a marilor puteri.

Alte dou─â memorii importante au fost cele redactate de Dumitru Br─âtianu, ├«n mai ╚Öi decembrie 1856, ╚Öi ├«naintate ├«mp─âratului Fran╚Ťei, Napoleon al III-lea, ╚Öi primului-ministru britanic, lordul Palmerston. ├Än ambele documente, se sublinia faptul c─â, ├«n interesul consolid─ârii echilibrului politic ├«n Orient, era necesar─â unirea Moldovei cu ╚Üara Rom├óneasc─â ├«ntr-un stat independent, condus de un principe str─âin, dintr-o familie domnitoare prieten─â, av├ónd o domnie ereditar─â, statul afl├óndu-se sub garan╚Ťia colectiv─â a puterilor europene.

Schimbarea pozi╚Ťiei britanice

├Än consecin╚Ť─â, la 1/13 ianuarie 1857 Poarta a emis firmanul cuprinz├ónd normele electorale pentru alegerea divanurilor ad-hoc ├«n principate. Care a fost atitudinea autorit─â╚Ťilor britanice? Dac─â ├«n primii ani ai deceniului 6 guvernan╚Ťii de la Londra au privit ├«n mod favorabil, al─âturi de aceia de la Paris, chestiunea ÔÇťUnirii PrincipatelorÔÇŁ, consider├ónd c─â realizarea unui stat-tampon ├«ntre imperiile otoman, ╚Ťarist ╚Öi habsburgic ar reprezenta un factor de echilibru ├«n acest punct nevralgic al Europei, ulterior, ├«n urma unei certe apropieri franco-ruse, concretizat─â prin ├«nt├ólnirea de la Stuttgart dintre Napoleon al III-lea ╚Öi Alexandru al II-lea, ╚Ťarul Rusiei. Marea Britanie ╚Öi-a schimbat brusc optica, v─âz├ónd ├«n principate un poten╚Ťial stat ÔÇťclientelarÔÇŁ Rusiei ╚Öi ostil Imperiului Otoman.

Vreme de dou─â decenii, mai precis p├ón─â la Congresul de la Berlin din vara anului 1878, Anglia va continua constant tradi╚Ťionala sa politic─â de ap─ârare a integrit─â╚Ťii imperiului muribund al sultanilor, ├«n vederea men╚Ťinerii c─âii comerciale sigure spre India, ÔÇťperla coroanei britaniceÔÇŁ.

Artizanul ╚Öi totodat─â slujitorul cel mai devotat al acestei dogme a fost influentul ambasador al Marii Britanii la Constantinopol, lordul Stratford Canning, conte de Redcliffe (foto), diplomat totalmente ostil ideii unirii principatelor, fire intransigent─â ╚Öi ne├«nduplecat─â. La Bucure╚Öti ╚Öi Ia╚Öi, activau cei doi consuli ai Marii Britanii, Robert Colquhoun ╚Öi Samuel Gardner. Dac─â cel dint├ói, ├«n ciuda atitudinii sale binevoitoare fa╚Ť─â de revolu╚Ťionarii rom├óni pa╚Öopti╚Öti, adep╚Ťi ai partidei na╚Ťionale, unioniste, se men╚Ťinea, ca un diplomat disciplinat, pe pozi╚Ťia absurd─â ╚Öi anacronic─â a recomand─ârii p─âstr─ârii vechilor leg─âturi ale principatelor cu Poarta, din teama ÔÇô total eronat─â ╚Öi ne├«ntemeiat─â ÔÇô de a nu le vedea intrate ├«n orbita politic─â a Rusiei ╚Ťariste, al doilea a asistat ca un spectator neutru la desf─â╚Öurarea evenimentelor, neimplic├óndu-se aproape deloc ├«n via╚Ťa intern─â a Principatelor.

Lordul Stratford Canning jpg jpeg

Celelalte Mari Puteri ╚Öi-au p─âstrat, a╚Öa cum ar─âtam anterior, pozi╚Ťiile pro sau contra unirii principatelor, avute la Congresul de la Paris. Prusia ╚Öi Sardinia, care urm─âreau la r├óndul lor crearea propriilor state na╚Ťionale unitare, ╚Öi deci unirea popoarelor german ╚Öi italian, au sprijinit unirea. Fran╚Ťa ├«mp─âratului Napoleon al IIIlea, arbitru european ├«n acea perioad─â, a continuat, constant, s─â sus╚Ťin─â unirea. Rusia, la r├óndul ei, ├«n urma apropierii de Fran╚Ťa, hegemon ╚Öi arbitru european, a sus╚Ťinut ╚Öi ea unirea.

Au r─âmas ├«n continuare ostile unirii Imperiul Otoman ╚Öi Imperiul Habsburgic, av├ónd fiecare propriile interese de a-╚Öi p─âstra aceast─â atitudine: primul pierdea clar principatele, unirea o dat─â realizat─â calea c─âtre independen╚Ť─â era deschis─â, iar cel─âlalt se temea de atrac╚Ťia reprezentat─â de noul stat unitar pentru rom├ónii din Transilvania, care vor fi astfel impulsiona╚Ťi ├«n unirea cu fra╚Ťii lor de dincolo de Carpa╚Ťi.

Comisarii europeni și misiunile lor

├Än martie 1857, ├«ntr-o atmosfer─â politic─â efervescent─â, au sosit la Bucure╚Öti comisarii puterilor garante, ├«ns─ârcina╚Ťi cu supravegherea desf─â╚Öur─ârii alegerilor pentru divanurile ad-hoc ╚Öi a lucr─ârilor acestora. Reprezentantul Marii Britanii era un fin ╚Öi distins diplomat, Sir Henry Lytton Bulwer, diplomat al ambasadei engleze la Constantinopol, un om onest ╚Öi integru, complet refractar metodelor de imixtiuni ╚Öi presiuni brutale ├«n via╚Ťa intern─â a unui stat, al c─âror adept era ambasadorul Stratford Canning, care urm─ârea asigurarea cu orice pre╚Ť ╚Öi prin orice mijloace a victoriei partidei separatiste, anti-unioniste.

Dac─â la Bucure╚Öti elementele politice conservatoare, anti-unioniste, de╚Ťineau pozi╚Ťii cheie ├«n stat, la Ia╚Öi partida na╚Ťional─â era foarte puternic─â, fapt care l-a determinat pe ambasadorul britanic la Constantinopol s─â-l trimit─â acolo, ├«n calitate de ÔÇťobservatorÔÇŁ, pe secretarul de ambasad─â Charles Allison, la 7 iulie 1857, cu misiunea de a-l ÔÇť├«ncurajaÔÇŁ pe caimacamul reac╚Ťionar ╚Öi separatist Neculai Vogoride, succesorul lui Toader Bal╚Ö, decedat, ├«n ÔÇťmanipulareaÔÇŁ alegerilor ╚Öi ├«nfr├óngerea partidei na╚Ťionale.

Atitudinea fa╚Ť─â de rezultatele alegerilor

Iar rezultatul alegerilor a fost unul previzibil: dac─â la Bucure╚Öti, unde alegerile au avut o derulare fireasc─â, corect─â, partida unionist─â a ob╚Ťinut o victorie clar─â, net─â, la Ia╚Öi ├«n schimb, la 7/19 iulie 1857, ├«n urma falsific─ârii listelor electorale ╚Öi rezultatului alegerilor de c─âtre Vogoride, pentru divanul ad-hoc al Moldovei, victoria electoral─â a apar╚Ťinut separati╚Ötilor. Efectul a fost unul hot─âr├ótor, pe m─âsur─â. Caimacamul antiunionist ╚Öi-a atras protestul ╚Öi indignarea general─â, nu numai ale reprezentan╚Ťilor partidei unioniste ci ale ├«ntregului popor. Imediat aceast─â samavolnicie a fost denun╚Ťat─â comisarilor puterilor garante. Dintre ace╚Ötia, comisarii Fran╚Ťei (Charles, baron de Talleyrand-P├ęrigord, nepotul marelui Talleyrand), Rusiei (cavalerul Constantin Basily), Sardiniei (Rafaello, cavaler de Benzi) ╚Öi Prusiei (baronul Emil von Richtoffen) au protestat cu toat─â hot─âr├órea ├«mpotriva grosolanei ├«n╚Öel─âtorii, ├«n timp ce comisarii Por╚Ťii (Savfet-Effendi) ╚Öi Austriei (cavalerul von Liehmann- Palmrode) s-au declarat satisf─âcu╚Ťi de procesul desf─â╚Öur─ârii alegerilor ╚Öi de rezultatul acestora.

├Än ceea ce-l privea pe comisarul Marii Britanii, Bulwer, el s-a aflat ├«ntr-o postur─â precar─â, penibil─â chiar, ╚Öi anume aceea de a fi p─ârta╚Ö la o ├«n╚Öel─âtorie, cu care ├«n mod evident nu era de acord, care ├«ns─â fusese patronat─â din umbr─â de superiorul s─âu, ambasadorul Stratford de Redcliffe. Diplomat principial ╚Öi om de bun─â credin╚Ť─â, Bulwer ├«╚Öi trimisese deja, din luna aprilie, propriul emisar la Ia╚Öi, pe Sir Henry Stanley, pentru a se informa ╚Öi a culege date asupra realei st─âri de spirit din Moldova. ├Än final, diplomatul englez a fost nevoit s─â adopte binecunoscuta ÔÇ×tactic─â a stru╚ŤuluiÔÇŁ: nici nu a protestat, al─âturi de colegii lui francez, rus, prusac ╚Öi sard, dar nici nu a acceptat, ├«mpreun─â cu colegii austriac ╚Öi otoman, rezultatul alegerilor. El a recomandat ulterior Por╚Ťii tact ╚Öi abilitate.

Întâlnirea de la Osborne și noile alegeri

Lucrurile avansau ├«ns─â. Ambasadorii Fran╚Ťei ╚Öi Rusiei la Constantinopol, Edouard de Thouvenel ╚Öi A.P. Buteniev au amenin╚Ťat autorit─â╚Ťile otomane cu ruperea rela╚Ťiilor diplomatice dintre ╚Ť─ârile lor ╚Öi Poart─â dac─â sultanul nu va anula alegerile falsificate din Moldova. Se ajunsese la o nou─â situa╚Ťie de criz─â ├«n ÔÇ×Chestiunea Oriental─âÔÇŁ. Rezolvarea ei st─âtea ├«n puterea guvernelor de la Paris ╚Öi Londra. ├Än vederea solu╚Ťion─ârii ei, suveranii celor dou─â ╚Ť─âri, Napoleon al III-lea ╚Öi regina Victoria (foto) s-au ├«nt├ólnit la castelul Osborne, de pe insula Wight, ├«n intervalul 6-9 august 1857, ├«nso╚Ťi╚Ťi fiecare de mini╚Ötrii lor de externe, contele Alexandre Walewski ╚Öi lordul Clarendon.

Regina Victoria jpg jpeg

├Än urma unor vii ╚Öi aprinse discu╚Ťii, ├«n care fiecare parte ╚Öi-a sus╚Ťinut cu t─ârie pozi╚Ťia fiind decis─â s─â nu cedeze nici un pas, partea britanic─â a consim╚Ťit, ├«n final, s─â cedeze. S-a ajuns ├«n consecin╚Ť─â la o solu╚Ťie de compromis: Marea Britanie i se va al─âtura Fran╚Ťei ├«n cererea c─âtre Sublima Poart─â de anulare a alegerilor falsificate din Moldova, iar Fran╚Ťa, la r├óndul ei, a promis s─â nu mai sprijine formal unirea principatelor, mul╚Ťumindu- se cu dotarea lor cu institu╚Ťii ╚Öi sisteme de conducere similare.

├Än final, Poarta, av├ónd numai sprijinul slab ╚Öi ineficace al Austriei lui Franz Joseph, a fost nevoit─â s─â cedeze ╚Öi s─â consimt─â, la 12/24 august 1857, la anularea alegerilor m─âsluite. Noile alegeri din Moldova, din 7/19 octombrie (1857), au dat c├ó╚Ötig de cauz─â partidei na╚Ťionale, unioniste. Se vor adopta a╚Öadar, ├«n ambele principate, de c─âtre adun─ârile ÔÇô divanurile ÔÇô ad-hoc, hot─âr├óri identice: unire, autonomie, neutralitate, principe str─âin ╚Öi guvern constitu╚Ťional.

Dup─â aceea, dolean╚Ťele divanurilor ad-hoc din cele dou─â principate au fost aduse la cuno╚Ötin╚Ťa comisarilor puterilor garante, care, la r├óndul lor, au semnat la 1/13 aprilie 1858, actul care urma a fi ├«naintat guvernelor respective. I-a revenit viitoarei conferin╚Ťe a reprezentan╚Ťilor puterilor garante, convocat─â la Paris, sarcina rezolv─ârii acestor probleme.

├Än plan extern, ├«n aceast─â perioad─â (1857-1858) Marea Britanie era confruntat─â cu grave probleme. Ea tocmai ├«ncheiase, ├«n Asia Central─â, conflictul cu Persia (1857), pentru regiunea Herat, c├ónd ├«n India a izbucnit marea r─âscoal─â a ╚Öipailor (1857- 1859) ╚Öi ├«n China al doilea r─âzboi al opiului (1856-1858). ├Än acest din urm─â eveniment, Anglia era aliata Fran╚Ťei ╚Öi a Rusiei ├«mpotriva Chinei. Iat─â un motiv temeinic pentru care diploma╚Ťii englezi, f─âr─â a se abate de la ÔÇ×dogmaÔÇŁ ap─âr─ârii integrit─â╚Ťii teritoriale a imperiului otoman, au fost nevoi╚Ťi s─â adopte o linie politic─â abil─â, culant─â ╚Öi flexibil─â ├«n raport cu colegii lor francezi ╚Öi ru╚Öi, at├ót ├«n perioada lucr─ârilor Conferin╚Ťei de la Paris (22 mai ÔÇô 9 august 1858), c├ót ╚Öi cu prilejul dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ├«n cele dou─â principate ╚Öi a recunoa╚Öterii unirii.

Conferin╚Ťa de la Paris

Dezbaterile desf─â╚Öurate ├«n capitala Fran╚Ťei timp de dou─â luni ╚Öi jum─âtate au scos ├«n eviden╚Ť─â divergen╚Ťele existente ├«ntre marile puteri, animate de interese contrarii. La lucr─ârile forumului, Fran╚Ťa ╚Öi Imperiul Otoman au fost reprezentate de mini╚Ötrii lor de externe, Alexandre Walewski ╚Öi Fuad Pa╚Öa, ├«n timp ce restul puterilor garante prin ambasadorii lor la Paris: lordul Cowley (Anglia), generalul Pavel D. Kiseleff (Rusia), contele Joseph Alexandre von H├╝bner (Austria), marchizul Salvatore de Villamarina (Sardinia) ╚Öi contele Maximilian von Hatzfeldt (Prusia).

Membrii Comisiei Internationale jpg jpeg

Membrii Comisiei Interna╚Ťionale  

╚śi aici, blocului franco-sardo-ruso-prusian, pro-unionist, i se opunea cel otomanoaustriac, anti-unionist, Anglia av├ónd ├«n continuare o pozi╚Ťie ambigu─â, oscilant─â. Dac─â ca orientare politic─â ea era de partea celui de al doilea bloc, compromisul de la Osborne ╚Öi conjunctura interna╚Ťional─â obligau aceast─â mare putere s─â fac─â corp comun cu primul. ├Äntre timp, ├«n plan intern, ├«n Anglia surveniser─â pe scena politic─â unele muta╚Ťii: guvernul liberal (ÔÇ×WhigÔÇŁ) al vicontelui Palmerston fusese ├«nlocuit cu un cabinet conservator (ÔÇ×ToryÔÇŁ), prezidat de lord Edward Derby, ├«n care portofoliul externelor era de╚Ťinut de James Harris, lord Malmesbury.

Orientarea politic─â a r─âmas neschimbat─â. Propaganda rom├óneasc─â ├«n capitala Marii Britanii, ├«nceput─â cu succes la mijlocul veacului al XIX-lea (1850) de Nicolae B─âlcescu ╚Öi Ion Ghica, va continua cu aceea╚Öi intensitate ├«n aceast─â perioad─â gra╚Ťie activit─â╚Ťii perseverente depuse de Dumitru Br─âtianu ╚Öi Nicolae Golescu.

Ace╚Ötia au intervenit pe l├óng─â personalit─â╚Ťi politice proeminente ╚Öi cu influen╚Ť─â ├«n via╚Ťa intern─â, cum a fost omul politic liberal, viitor premier, William Ewart Gladstone (foto), ap─âr─âtor consecvent al cauzelor nobile. Acesta a prezentat ├«n Camera Comunelor, la 4/16 mai 1858, o mo╚Ťiune ├«n care pleda pentru Unirea Principatelor Rom├óne.

William Gladstone jpg jpeg

Omul politic liberal ar─âta c─â unirea constituia pentru ÔÇ×popula╚Ťia moldo-valah─âÔÇŁ ÔÇ×bun─âstarea ╚Öi fericireaÔÇŁ, argument├ónd c─â prin acest act s-ar crea ÔÇ×un zid ├«ntre Rusia ╚Öi TurciaÔÇŁ, neexist├ónd, sublinia el, ÔÇ×un zid mai puternic dec├ót acela format din pieptul oamenilor liberiÔÇŁ. De╚Öi mo╚Ťiunea a fost respins─â cu 292 voturi ÔÇ×contraÔÇŁ ╚Öi 114 voturi ÔÇ×pentruÔÇŁ, Gladstone, c├ó╚Ötigat la cauza rom├óneasc─â, nu a abandonat lupta pro-unionist─â.

Conven╚Ťia de la Paris

Dup─â dou─â luni ╚Öi jum─âtate de dezbateri aprinse ╚Öi discu╚Ťii contradictorii, Conferin╚Ťa de la Paris ╚Öi-a ├«ncheiat lucr─ârile prin adoptarea unor hot─âr├óri, incluse ├«ntr-o Conven╚Ťie, act care reflecta prea pu╚Ťin dolean╚Ťele fundamentale ale na╚Ťiunii rom├óne. Astfel, de╚Öi s-a admis ca cele dou─â principate rom├óne s─â poarte numele de ÔÇ×Principatele Unite ale Moldovei ╚Öi ╚Ü─ârii Rom├óne╚ÖtiÔÇŁ, ele trebuiau s─â aib─â domnitori, guverne ╚Öi adun─âri legislative separate. Erau comune numai ÔÇ×Comisia central─â pentru alc─âtuirea legilorÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Curtea de casa╚ŤieÔÇŁ, av├ónd sediul la Foc╚Öani.

Era instituit─â responsabilitatea ministerial─â, erau desfiin╚Ťate rangurile ╚Öi privilegiile boiere╚Öti, rela╚Ťiile dintre ╚Ť─ârani ╚Öi proprietari urm├ónd a fi reglementate prin lege. Av├ónd un caracter hibrid, Conven╚Ťia de la Paris cuprindea unele cereri formulate de adun─ârile ad-hoc, excluz├ónd ├«ns─â dezideratul fundamental al na╚Ťiunii rom├óne: unirea Moldovei cu ╚Üara Rom├óneasc─â (Valahia), sub sceptrul unui prin╚Ť str─âin cu o domnie ereditar─â.

Unioni╚Ötii rom├óni au respins- o a╚Öadar cu hot─âr├óre, declar├ónd-o ca nefiind legea fundamental─â a lor, nereflect├ónd dolean╚Ťele lor. ├Än raportul ├«naintat la 3/15 septembrie 1858 noului ambasador al Marii Britanii la Constantinopol, nimeni altul dec├ót Sir Henry Lytton Bulwer, consulul englez la Bucure╚Öti, Colquhoun, ar─âta c─â stipula╚Ťiile Conven╚Ťiei de la Paris produseser─â ÔÇ×o mare consternare aici ╚Öi ├«n MoldovaÔÇŁ, iar de la Ia╚Öi, Henry Sarell Ongley, loc╚Ťiilorul consului decedat Samuel Gardner, ├«i scria la r├óndul s─âu lui Lytton Bulwer, la 1/13 octombrie (1858), c─â ├«n Moldova prevederile conven╚Ťiei au nemul╚Ťumit majoritatea cet─â╚Ťenilor, care le-au considerat ÔÇ×necorespunz─âtoareÔÇŁ, diplomatul britanic neput├ónd indica ÔÇ×o singur─â persoan─â care s─â vorbeasc─â ├«n favoarea eiÔÇŁ.

Conform articolului 49 al conven╚Ťiei, ├«n cele dou─â principate au fost ale╚Öi trei caimacami. ├Än Moldova au fost astfel ale╚Öi Anastasie Panu ╚Öi Vasile Sturdza, reprezentan╚Ťi ai partidei na╚Ťionale, ╚Öi ╚śtefan Catargi, din tab─âra anti-unioni╚Ötilor, ├«n timp ce ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â to╚Ťi cei trei caimacami ale╚Öi, Ioan Manu, Emanoil B─âleanu ╚Öi Ioan Al. Filipescu, f─âceau parte din aripa conservatoare, fiind deci cu to╚Ťii separati╚Öti.

Alegerea lui Cuza

La 2/14 decembrie 1858, ├«╚Öi f─âcea apari╚Ťia la Ia╚Öi noul consul al Marii Britanii, Henry Adrian Churchill. El ├«i raporta ambasadorului Bulwer despre situa╚Ťia din Moldova, insist├ónd asupra disensiunilor dintre cei trei caimacami. Candida╚Ťii la domnie din partea grupului conservator erau fostul domn Mihail Sturdza ╚Öi fiul s─âu Grigore (ofi╚Ťer ├«n armata otoman─â sub numele de Muhlis Pa╚Öa), ├«n timp ce partida na╚Ťional─â era reprezentat─â de Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza ╚Öi Costache Negri. ├Än ╚Üara Rom├óneasc─â, candida╚Ťii partidei conservatoare separatiste erau fo╚Ötii domni Gheorghe Bibescu ╚Öi Barbu ╚śtirbei, din partea partidei na╚Ťionale candid├ónd Nicolae Golescu.

Alegerile din Moldova, de la 5/17 ianuarie 1859, l-au desemnat c├ó╚Ötig─âtor pe candidatul partidei na╚Ťionale, colonelul Alexandru Ioan Cuza, p├órc─âlab de Covurlui, ales ├«n unanimitate. De la Constantinopol, ambasadorul Bulwer ├«l anun╚Ťa chiar a doua zi pe ╚Öeful diploma╚Ťiei britanice, lordul Malmesbury, despre victoria electoral─â a partidei na╚Ťionale ├«n Moldova, ├«n timp ce consulul Colquhoun ├«i raporta din Bucure╚Öti aceluia╚Öi demnitar, la 7/19 ianuarie, c─â ├«n capitala ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, la aflarea ve╚Ötii, era ÔÇ×o oarecare agita╚ŤieÔÇŁ, urm├ónd ca ├«n acea sear─â ÔÇ×s─â aib─â loc un banchet ├«n onoarea evenimentuluiÔÇŁ.

Sosirea lui Alexandru Ioan Cuza la Bucure╚Öti  

cuza bucure3sti jpg jpeg

Din Ia╚Öi, ├«n urma primei ├«ntrevederi avute cu noul domnitor, consulul Churchill ├«l informa pe Bulwer asupra modului ├«n care a decurs aceasta, sco╚Ť├ónd ├«n eviden╚Ť─â calit─â╚Ťile distinsului s─âu interlocutor: ÔÇ×Am fost mul╚Ťumit s─â constat la noul principe calit─â╚Ťi care ├«l situeaz─â deasupra oric─ârui alt candidat de pe list─â. Reputa╚Ťia sa este aceea a unui om cinstit ╚Öi sincer, cu o judecat─â bun─â ╚Öi cu fermitate de caracterÔÇŁ.

La 24 ianuarie/5 februarie 1859, Adunarea electiv─â din Bucure╚Öti, de╚Öi era alc─âtuit─â ├«n majoritate din elemente conservatoare, sub impulsul partidei na╚Ťionale ╚Öi datorit─â interven╚Ťiei directe a maselor, t├órgove╚Ťi, ╚Ť─ârani, negustori, aduna╚Ťi pe Dealul Mitropoliei, ├«n jurul cl─âdirii unde aveau loc dezbaterile ╚Öi manifest├ónd pentru Unire, l-a ales, ├«n unanimitate, domn al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti pe domnul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. Unirea fusese ├«nf─âptuit─â.

Cum v─âd britanicii dubla alegere

├Än depe╚Öa telegrafic─â expediat─â chiar ├«n noaptea de 24/25 ianuarie ambasadorului Bulwer, Colquhoun preciza c─â Alexandru Ioan Cuza a fost ÔÇ×ales cu unanimitate de voturiÔÇŁ, rezultatul alegerii fiind primit de popula╚Ťie ÔÇ×cu aclama╚Ťii de entuziasmÔÇŁ, ora╚Öul ÔÇ×fiind iluminatÔÇŁ ╚Öi domnind ÔÇ×o mare bucurie popular─âÔÇŁ.

A doua zi dup─â dubla alegere, din Ia╚Öi, Churchill ├«i telegrafia lordului Malmesbury urm─âtoarele (la 25 ianuarie/ 6 februarie): ÔÇ×Alegerea lui Cuza a creat un mare entuziasm aici. Ea este considerat─â un mare pas spre unire, ce va fi ├«nf─âptuit─â dac─â nu i se vor opune m─âsuri puternice. ├Än jurnalele din Moldova s-a declarat c─â, dac─â Poarta va ├«ndr─âzni s─â refuze investitura, rom├ónii ├«i vor respinge autoritatea ╚Öi, de la primul p├ón─â la ultimul, ├«╚Öi vor ap─âra drepturile p├ón─â la cap─ât.ÔÇŁ

Din Bucure╚Öti, Colquhoun, referindu- se la primirea f─âcut─â lui Cuza de popula╚Ťia capitalei Valahiei, ├«n raportul adresat lordului Malmesbury la 8/20 februarie 1859, scria c─â ÔÇ×o mul╚Ťime din popula╚Ťia p─âturilor de jos a ie╚Öit s─â-l ├«nt├ómpine, printre ace╚Ötia afl├óndu-se, evident, t─âb─âcarii ╚Öi m─âcelarii de la periferieÔÇŁ.

├Äntr-un nou raport adresat ╚Öefului Foreign Office-ului, la 15/27 februarie, ├«n urma primirii de c─âtre Cuza ╚Öi deci a primei audien╚Ťe la acesta, consulul Colquhoun relata cu obiectivitate: ÔÇ×├Än problemele de politic─â extern─â, [domnul] este foarte ra╚Ťional ╚Öi prudent ╚Öi, se pare, ├«n╚Ťelege pe deplin pozi╚Ťia sa.ÔÇŁ

├Än acela╚Öi raport, Colquhoun scotea ├«n eviden╚Ť─â faptul c─â domnul unirii, d├ónd dovad─â de clarviziune ╚Öi luciditate politic─â, ├«i declarase c─â se va supune hot─âr├órilor pe care le va adopta apropiata conferin╚Ť─â european─â ÔÇ×dar dac─â Turcia ar ├«ndr─âzni s─â vin─â cu o for╚Ť─â armat─â ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â pentru a ne ├«mpiedica s─â ne manifest─âm, eu nu ezit s─â v─â spun c─â m─â voi a╚Öeza ├«n fruntea poporului meu ╚Öi, dac─â va trebui s─â c─âdem, voi fi primul care-mi voi oferi pieptul.ÔÇŁ

La 5 ╚Öi 24 ianuarie 1859, poporul rom├ón a pus puterile garante ├«n fa╚Ťa unui fapt ├«mplinit ÔÇô care va deveni de altfel, ├«n anii urm─âtori, politic─â de stat, ÔÇ×politica faptului ├«mplinitÔÇŁ ÔÇô realiz├ónd visul s─âu secular: Unirea Principatelor, prin alegerea unui unic domn al Moldovei ╚Öi ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti.

Bibliografie

1.Documente privind Unirea Principatelor, vol. III, Coresponden╚Ť─â politic─â (1855-1859), ed. Cornelia Bodea, Bucure╚Öti, 1963 ╚Öi vol. VII, Coresponden╚Ť─â diplomatic─â englez─â (1856-1859), ed. V. Costake, Beatrice Marinescu ╚Öi Valeriu Stan, Bucure╚Öti, 1984
2. Paul Cernovodeanu, Rela╚Ťiile comerciale rom├óno-engleze ├«n contextual politicii orientale a Marii Britanii (1803-1878), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
3. Leonid Boicu, Diploma╚Ťia european─â ╚Öi triumful cauzei rom├óne (1856-1859), Editura Junimea, Ia╚Öi, 1978.
4. Nicolae Corivan, Rela╚Ťiile diplomatice ale Rom├óniei de la 1859 la 1877, Editura ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi enciclopedic─â, Bucure╚Öti, 1984.
5. W.G.East, The Union of Moldavia and Wallachia, 1859, Cambridge, 1929.
6. Beatrice Marinescu, Romanian-British Political Relations 1848-1877, Editura Academiei R.S.R., 1983.
7. Camil Mureșan, Imperiul britanic. Scurtă istorie, București, 1967.
8. Camil Mureșan, Alexandru Vianu, Robert Păiușan, Downing Street 10, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984
9. T.W.Riker, Cum s-a ├«nf─âptuit Rom├ónia. Studiul unei probleme interna╚Ťionale, 1856-1866, Bucure╚Öti (1940).
10. Valeriu Stan, Alexandru Ioan Cuza (versiunea în limba franceză), Editura Enciclopedică, București, 1983.
11. R.W.Seton-Watson, A History of Romanians from Roman Times to the Completion of Unity, Cambridge, 1934.
12. E. Thouvenel, Trois Ann├ęes de la Question dÔÇÖOrient 1856-1859, Paris, 1897.