Din presa de altădată: Confederația regilor în exil

După primul război mondial, numeroși monarhi și-au pierdut tronurile și au fost nevoiți să plece în pribegie. Cine au fost aceștia și ce s-a întâmplat cu ei? La această întrebare răspunde următorul articol, publicat în „Realitatea Ilustrată” din 3 august 1936: 

Anglia - destinația favorită

Când un rege își pierde coroana și se retrage în exil, încotro se îndreaptă? În nouă cazuri din zece, răspunsul la această întrebare este: „Londra”, ținutul păcii și al siguranței. Haile Selasie (foto dreapta), cel din urmă monarh rămas fără țară, s-a îndreptat spre Londra ca să găsească aici odihna și liniștea, care-i erau refuzate în altă parte. Și întrucât, devenind omul la modă, în adunările societății engleze, ar fi putut fi îngrozit de perspective de a ține discursuri, sau de a le asculta pe ale altora, la diversele ceaiuri polemici, i se aduse la cunoștință că e liber să meargă unde vrea și să poată trăi după voia inimii, fără să fie turburat de nimeni.

Marea organizație polițienească din Londra nu apără numai pe cetățenii săi, dar și pe oaspeți. Tot aici, regele George al Helenilor și-a căutat adăpost, înainte de a se înapoia pe tronul său din Grecia, după un exil de 11 ani. El e unul din puținii monarhi exilați, care-a isbutit, fără luptă să-și recâștige coroana.

Tot în Anglia trăiește singurul ex-rege, care de bună voie și-a părăsit tronul. La câțiva kilometri de Londra, în liniștea pacinică a localității Virginia, și-a ales domiciliul regele Prajathipok, fostul conducător al Siamului, țară nespus de bogată. Acest omuleț mititel și subțirica lui soție au părăsit pur și simplu capitala lor, Bangkok, spre a nu se mai înapoia niciodată acolo, de îndată ce li s-a părut că se vor produce turburări în Siam.

Zadarnic au fost trimise tot soiul de delagații și de miniștri, după ei, ca să implore pe rege să se-ntoarcă. Tuturor le-a dat acelaș răspuns: un nu categoric – nu vrea să mai fie niciodată rege. Viața liniștită de răzeș englez îl atrage mai mult. Câteva milioane de lire sterline, pe care a fost destul de cuminte să le trimeată înaintea lui în Anglia îi îngăduie să trăiască în belșug, până la sfârșitul vieții.

Noul rege al Siamului, un copil de 11 ani, e nepotul lui Prajathipok. Deocamdată așteaptă să termine școala în Elveția și e mai speriat de gândul de a merge în Siam, de cât chiar tutorele său.

Alfons își evită soția

Fostul rege al Spaniei, elegantul Alfons (regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei; 1886-1931 - n.r.), căruia nu i se poate lua nimic în nume de rău, e de asemeni un vizitator frecvent al Angliei, unde stă adesea timp îndelungat. Când sosește la Londra, are grijă să nu întâlnească pe aristocratica sa soție, regina Ena, care e rudă apropiată a familiei regale engleze. Atât el cît și ea, fiind catolici credincioși, nu pot divorța, dar s-au înțeles ca fiecare dintre ei să-și urmeze drumul său. Regele Alfons (foto sus) e perfect mulțumit de soarta sa și duce o viață plăcută, călătorind dintr-o țară într-alta. El pare însă să fi fost tare nemulțumit când fiii săi, unul după altul, au făcut căsătorii nepotrivite.

Însă „Decanul” stăpânitorilor exilați e probabil că nu va veni niciodată în Anglia. Împăratul Wilhelm al II-lea, impopularul nepot al reginei Victoria, va fi întotdeauna un oaspe rău venit în Marea Britanie. De aceea se pare că ex- Kaiserul va trebui să stea până la sfârșitul vieții la Doorn, unde se poate deda celor două pasiuni ale lui: ținerea de predici și tăiatul lemnelor.

Fostul kaiser Wilhelm al II-lea, încadrat de fiul și de nepotul său (circa 1927)

Atâta vreme cât Germania era o republică, Hohenzollernii mai puteau nădăjdui la o restaurare, însă de când adepții acestora au ajutat la crearea celui de-al treilea Reich, orice speranță e pierdută. Antipatia Angliei față de Kaiser nu se răsfrânge însă asupra familiei acestuia. În fiece an, mai mulți prinți și prințese de Hohenzollern sunt văzuți în Anglia.

Ferdinand al Bulgariei simpatizează cu naziștii

O rudă mai apropiată a familiei regale engleze este și celălalt rege isgonit, Ferdinand al Bulgariei, fostul locotenent al casei de  Saxonia-Coburg-Gotha, care-a fost nevoit să părăsească tronul Bulgariei, tot atât de grabnic pe cât s-a suit pe el. Acest bătrân cu prestanță, mai ales din pricina bărbii lui cărunte, a avut mângâierea ca fiul său Boris să-i urmeze la tron.

Regele Boris se împacă foarte bine cu populația de țărani a Bulgariei și e popular în patria sa. Bătrânul Ferdinand însă, se tot plimbă prin Italia și Germania, dar nu se mai ocupă cu politica. Preferă antropologia. El simpatizează între acestea, cu naziștii, la fel de altfel cu cei mai mulți dintre membrii familiei Saxonia-Coburg-Gotha.

Otto de Habsburg

Personajul despre care se vorbește cel mai mult dintre regii în exil este Otto de Habsburg, socotit de monarhiștii din Austria și Ungaria drept stăpânitorul lor legal, deși n-a purtat niciodată coroana. El locuiește împreună cu mama și câteva din surorile sale - de Parma - familie de care aparține fosta împărăteasă Zitta. Reședința lui permanentă e în Belgia, dar stă foarte rar acasă.

Călătorește mereu, în toate locurile, căutând să folosească orice schimbare sau desfășurare politică, care ar putea realiza visul mamei sale, restaurarea monarhiei habsburgice. S-a svonit încă de acum câțiva ani că se va însura cu o prințesă italiană. Această chestiune însă n-o va hotărâ nici el, nici viitoarea mireasă, nici tatăl și nici soacra acesteia. Hotărârea rămâne să o ia Herr Hitler și Signor Mussolini.

Cu câțiva ani în urmă s-a vorbit mult în Europa despre regele Amanulah al Afganistanului, care s-a înfățișat în cele mai multe din capitalele Europei, în uniforme strălucitoare și pretutindeni a primit daruri generoase. De îndată ce s-a înapoiat însă din călătoria sa triumfală, afganii, cărora nu le-a fost de fel pe plac vederile sale moderne, l-au gonit din țară. Acum trăiește la Roma...