Dezbaterea electorală. Duelul candidaţilor prezidenţiali în faţa poporului american
În ultimii 200 ani, politicienii americani se lupta între ei pentru a fi angajaţi într-o funcţie publică şi încearcă să demonstreze în faţa alegătorilor (angajatorii) că sunt apţi şi competenţi pentru funcţia respectivă şi demni de a fi votaţi. Câteodată însă, promisiunile, discursurile şi declaraţiile electorale nu sunt de ajuns şi este necesar ca politicienii să se ducă la interviul ţinut de presă (dezbaterea electorală) în care să-şi convingă alegătorii să-i angajeze. Candidații se întâlnesc într-o sală mare în fața unui public de cetățeni. Formatele dezbaterilor au variat cu întrebări date de unul sau mai mulți moderatori jurnaliști și membrii audienței. Odată ce este întrebat, candidatul are 2 minute pentru a răspunde. După aceea, celălalt candidat care se opune răspunsului primului candidat are în jur de 1 minut pentru a răspunde și de a respinge argumentele primului candidat. Moderatorul poate prelungi timpul cu 30 de secunde pentru fiecare candidat. Dezbaterile electorale au devenit foarte utile pentru că fiecare alegător în parte îşi va cunoaşte candidatul mai bine, iar cel indecis îl va vota pe cel mai convingător şi competent.
Dezbaterile în faţa publicului din 1858.
Prima dezbatere electorală din istoria Americii a avut loc pe 21 august 1858 între candidatul republican Abraham Lincoln (congressman de Illinois) şi candidatul democrat Stephen A. Douglas (senator de Illinois). Încă şase dezbateri s-au desfăşurat pe 27 august, 15 septembrie, 18 septembrie, 7 octombrie, 13 octombrie şi 15 octombrie în şapte districte ale oraşului Illinois (Ottawa Freeport, Jonesboro, Charleston, Galesburg, Quincy, Alton). Fiecare dezbatere a durat trei ore. Primul candidat vorbea timp de 60 de minute.Cel de-al doilea vorbea 90 de minute, urmând ca primul să dea replica timp de 30 de minute la declaraţiile spuse de cel de-al doilea candidat. Subiectele dezbătute erau pe abolirea sclaviei şi problema menţinerii Uniunii. Douglas susţinea că fiecare populaţie al unui stat american să aibă dreptul suveran privind practicarea sclaviei şi se opunea acordării cetăţeniei către negrii afirmând că statele americane s-ar transforma în “colonii negre”. Lincoln l-a contrazis spunând că suveranitatea populară ar naţionaliza şi perpetua sclavia, declarând că toţi oamenii indiferent de culoare, capacitate sociala, dimensiune, intelect sau moral sunt egali.
Lincoln a condamnat în termeni duri sclavia care priva modelul republican american de influenţa sa asupra lumii, care activa inamicii ai instituţiilor libere şi că forţa mulţi oameni buni să intre în război cu principile libertăţii civile. Susţine colonizarea, dar admite că este nepractică şi că este greşit de a trata cu superioritate sclavii. La dezbaterea din Charleston, democraţii chiar au afişat un banner cu o familie alcătuită dintr-un bărbat alb, o femeie neagră şi un copil mulatru. Lincoln a expus şi conflictul dintre dreptul comun al umanităţii şi dreptul divin al regilor.Deşi la alegerile pentru Senat din 1858 şi 1859 democraţii au obţinut majoritatea, la alegerile prezidenţiale din 1860, Lincoln a obţinut victoria cu 39, 8 % din voturi. Democratul Douglas a obţinut 29, 5% .
În timpul preşedinţiei lui Lincoln s-a desfăşurat Războiul Civil American dintre Uniune şi Statele Confederate. Uniunea a câştigat, sclavia a fost abolită, afro-americanii au primit cetățenie americană, Statele Confederate au fost desfiinţate şi alipite Uniunii, marcând începutul reconstrucţiei Statelor Unite ale Americii.
Iată o reconstituire a dezbaterii din 1858 dintre Douglas si Lincoln:
1948. Dezbatere electorală la radio. “Nu poţi împuşca o idee cu un pistol”
Următoarea dezbatere electorală avea să se desfăşoare aproximativ un secol mai târziu, pe 17 mai 1948, în Portland, Oregon, în staţia radio KEX-ABC . Dezbaterea era pentru nominalizarea candidatului din partea partidului republican în alegerile prezidenţiale. Candidaţii erau Thomas Dewey, guvernatorul New Yorkului, un luptător aprig împotriva mafiei şi Harold Stassen, fost guvernator al Minnesota. Dezbaterea a durat o oră şi se estimează că 40 de milioane de americani au ascultat dezbaterea la radio. Subiectul discutat era despre interzicerea partidului comunist în SUA. 56 de reporteri au fost prezenţi la dezbatere pentru a nota declaraţiile celor doi candidaţi republicani. Stassen a început dezbaterea, timp de 20 de minute vorbind despre ameninţarea expansiunii comunismului şi aspectele totalitare ale acestuia folosind drept exemplu lovitura de stat din Cehoslovacia şi făcând o conexiune dintre partidul communist din SUA cu Moscova. Stassen l-a atacat de asemenea pe Dewey pentru că favoriza prezenţa comuniştilor la New York.
În următoarele 20 de minute, Dewey i-a răspuns lui Stassen, zicând celebrul comentariu: “nu poţi împuşca o idee cu un pistol”, susţinând că nici în Canada, partidul comunist nu a putut fi interzis.
Dewey a câştigat alegerile primare în Oregon pe 21 mai. La convenţia partidului republican, Dewey a câştigat nominalizarea partidului. Dar a pierdut alegerile prezidenţiale (obţinând 45, 1% din voturile electorale) în faţa candidatului democrat şi preşedintele de atunci, Harry Truman (care a obţinut 49, 6% din voturi electorale) chiar dacă ziarul Chicago Daily Tribune anunţa un rezultat invers în mod eronat.
Harry Truman a continuat să combată dur comunismul prin crearea NATO şi intervenţia militară în Coreea, iar valul de suspiciune anticomunistă (McCarthyismul) a cuprins America, dar Partidul Comunist există şi astăzi în SUA, având doar 2000 de membri, neavând un loc în Congres.
Dezbaterea radio dintre cei doi candidaţi republicani din 1948 aflatiîn luptă pentru investitura republicană în cursa pentru Casa Albă:
1956-Prima dezbatere electorală televizată
Următoarea dezbatere a fost prima televizată din istorie, transmisă de către ABC, desfăşurată pe 21 mai 1956, la Miami, Florida, dintre candidaţii democraţi Adlai Stevenson, fost guvernator al Illinois şi Estes Kefauver, fost senator din Tennesse. De această dată era o luptă pentru nominalizarea candidaturii din partea partidului democrat în alegerile prezidenţiale din 1956. Câştigătorul alegerilor primare avea să-l confrunte pe preşedintele republican de atunci, Dwight D. Eisenhower.
Moderatorul dezbaterii a fost Quincy Howe, jurnalist ABC. Dezbaterea a durat timp de o oră. Pe fondul crizelor din Ungaria şi Suez, subiectele principale dezbătute erau despre politică externă şi internă, despre segregarea rasială, despre riscul începerii unei confruntări nucleare ce poate duce omenirea la distrugere totală şi expunerea problemelor privind utilizarea energiei nucleare şi efectuarea testelor nucleare.
Stevenson a obţinut nominalizarea în cadrul convenţiei partidului democrat şi a candidat alături de Kefauver propus ca vicepreşedinte . Dar au pierdut alegerile (obţinând 42, 0%) în faţa echipei Eisenhower-Nixon (57, 4%).
Chiar dacă la alegerile din 1960 nu a obţinut nominalizarea din partea partidului democrat, Stevenson a fost numit ambasador al Naţiunilor Unite de către preşedintele Kennedy.
Dezbaterea dintre cei doi candidaţi democraţi în lupta pentru investitura democrată pentru Casă Albă:
1960, când televizorul a învins radioul. Dezbaterea dintre Kennedy şi Nixon
Prima dezbatere televizată (transmisă şi la radio) dintre doi candidaţi nominalizaţi pentru cursa prezidenţială s-a desfăşurat pe 26 septembrie 1960. Aceasta s-a desfăşurat între John F. Kennedy, candidatul democrat şi senator din Massachusetts şi Richard M. Nixon, candidatul republican şi vicepreşedintele de atunci. Kennedy a mai participat cu succes la o dezbatere televizată împotriva lui Humphrey în lupta pentru câştigarea alegerilor primare şi investitura democrată în alegerile prezidenţiale. Dezbaterea dintre candidaţii finali s-a desfăşurat în studioul WBBM-TV, afiliat cu CBS, din oraşul Chicago, Illinois. Sponsorizarea a fost asigurată de ABC, CBS şi NBC. Moderatorul a fost Howard K. Smith de la CBS News. A fost şi prima dezbatere publică în care jurnalişti (panelist) puneau întrebări candidaţilor. Dezbaterea a fost vizionată de 66, 4 milioane de americani şi a durat 53 de minute. La prima dezbatere s-a discutat despre politica internă. Dezbaterea a fost amânată din cauza întârzierii lui Nixon din motive medicale. Nixon a fost palid, rigid, crispat, încercănat, obosit . Ochii săi se mişcau de la camera de filmat pe parcursul dezbaterii şi transpira. A refuzat să fie machiat şi urme de fire de păr de pe faţa proaspăt bărbierită se vedeau proeminente la televizoarele alb-negru. Încă de la început, Nixon s-a arătat că aproba anumite declaraţii ale contracandidatului său democrat.
Kennedy a fost mult mai prezentabil, fiind concentrat permanent cu ochii la cameră când vorbea. Era odihnit, spontan, energic, pregătit, încrezător, relaxat, coerent. Kennedy a început spectaculos dezbaterea aducând în evidenţă multe aspecte privind diverse probleme şi exprimându-şi îngrijorarea privind:ascensiunea Chinei comuniste şi acutizarea rivalităţii SUA cu URSS (declarând că sovieticii au mai mulţi igineri şi savanţi decât SUA), despre foametea din lume, despre copiii care ajung să-şi hrănească părinţii săraci cu pachetul lor de la şcoală, despre stagnarea industriei oţelulului, despre scăderea ratei de creştere economică, despre plata inadecvată a profesorilor, despre rămânerea în libertate a sindicalistului corupt Jimmy Hoffa, despre maxinimizarea producţiei americane în faţa dublării producţiei sovietice, despre segregarea rasială şi lipsa egalităţii de şanse între copii albi şi negri, despre problema fermierilor, despre modelul democratic american şi influenţa sa asupra lumii în rivalitate cu modelul sovietic . Tot el a încheiat dezbaterea emoţionant, punând problema luptei pentru libertate în viitor. S-au purtat discuţii despre programe sociale, agricultură, dezvoltare industrială, creşterea economică, învăţământ, medicină, costuri guvernamentale, securitate socială, taxe, economie, justiţie, lupta împotriva comunismului şi concurenţa economică cu URSS. La radio, Nixon părea să fi obţinut avantaj, dar Kennedy obţinuse victoria totală la televizor.
A doua dezbatere s-a desfăşurat la Washington, în studioul WRC-TV afiliat cu NBC, pe 7 octombrie. Cea de-a treia s-a desfăşurat separat pe 13 octombrie, Nixon fiind în studioul ABC din Los Angeles şi Kennedy în studioul ABC din New York. Ultima dezbatere, cea de-a patra, moderată de Quincy Howe de la ABC, s-a desfăşurat la New York pe 21 octombrie, cei doi candidaţi discutând despre politica externă a Americii şi despre Războiul Rece, cursa spaţială, Naţiunile Unite, ascensiunea Chinei comuniste, “cortina de fier” din Europa, cercetarea ştiinţifică şi tehnologie, în care Kennedy a ieşit învingător în declaraţii în faţa lui Nixon chiar dacă acesta a demonstrat performanţe vizibile.
Rezultatul alegerilor a fost strâns, Kennedy câştigând alegerile cu 49, 72% din voturile electorale, iar Nixon obţinând 49, 55%. Până la asasinarea sa din 1963, preşedintele Kennedy a avut multe realizări ca încheierea amiabilă a crizei rachetelor din Cuba, tratatul de interzicere parţială a testelor nucleare, crearea unor Corpuri de Pacificare, înaintarea Americii în cursa spaţială, emiterea legii expansiunii comerciale privind scăderea tarifurilor, susţinerea Mişcării Drepturilor Civile. Până la urmă, imaginea face o mie de cuvinte.
Dezbaterea dintre Kennedy şi Nixon din 1960:
Dezbaterile din 1976:prima gafă costisitoare la o dezbatere electorală publică
S-ar părea că succesorul lui Kennedy, Lyndon B. Johnson, nu a agreat dezbaterile publice. Iar Nixon a refuzat să mai participe la dezbateri publice televizate după ce dezbaterea din 1960 i-a costat victoria. Totuşi, o dezbatere electorală dintre Robert Kennedy şi Eugene McCarthy s-a desfăşurat în 1968 în lupta pentru alegerile primare ale partidului democrat. Refuzând să mai apară la o dezbatere televizată, republicanul Nixon a putut astfel să câştige cu uşurinţă două mandate de preşedinte în 1968 şi în 1972. Cel de-al doilea mandat nu l-a mai finalizat din cauza scandalului Watergate şi după ce a demisionat, fiind succedat de vicepreşedintele Ford, tradiţia dezbaterilor electorale a revenit în 1976(la 200 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă).
Pentru prima dată, în cadrul alegerilor prezidenţiale, se desfăşoară şi dezbaterea electorală între vicepreşedinţi pe diverse teme. Dezbaterile electorale începeau să fie standardizate şi supuse unor reguli stricte.
Prima dezbatere din 1976 a avut loc pe 23 septembrie la Philadelphia, în Walnut Street Theater. Dezbaterea s-a desfăşurat dintre democratul Jimmy Carter, fost guvernator de Georgia şi republicanul Geralt Ford, preşedintele în exerciţiu de atunci. Dezbaterea a fost sponsorizată de Liga alegătorilor femei, moderatorul fiind Edwin Newman de la NBC News. 69, 7 milioane de americani au urmărit dezbaterea care s-a concentrat pe politica internă privind şomajul, inflaţia, locurile de muncă, cheltuielile federale, poziţia SUA de după retragerea trupelor din Vietnam.Preşedintele Ford, stângaci, dar relaxat, a fost mai bine pregătit pe partea de economie decât Carter care părea vizibil crispat, rigid şi nervos.
La cea de-a doua dezbatere de pe 6 octombrie din San Francisco, candidaţii au discutat despre politica externă. S-a discutat despre problemele din Orientul Mijlociu şi poziţia Israelului, cheltuielile pentru sistemul de apărare, despre criza petrolului, războaiele din Africa, situaţia Portugaliei de după dictatură, expansiunea comunismului, despre problema relaţiilor dintre Iranul aliat cu SUA şi Irak, despre relaţiile dintre SUA şi URSS.
Ford, care era mult mai pregătit, a comis o gafă costisitoare susţinând că “nu există dominaţie sovietică în Europa de Est”. El a adăugat că polonezii nu se consideră dominaţi de Uniunea Sovietică, la fel şi Iugoslavia şi România (deşi Iugoslavia nu era membru al Pactului de la Varşovia). Ford şi-a retras afirmaţia abia după o săptămâna. Însă chiar şi aşa, victoria lui în faţa unui candidat democrat slab a fost compromisă din cauza afirmaţiei. A treia dezbatere s-a desfăşurat pe 22 octombrie. Dezbaterea vicepreşedinţilor s-a desfăşurat pe 15 octombrie dintre democratul Walter Mondale şi republicanul Bob Dole.
Jimmy Carter a câştigat alegerile cu 50, 1%, Ford obţinând doar 48, 0%. Carter a creat două noi departamente:cea de energie şi cea de educaţie. A stabilit politica energiei naţionale care includea conservarea, controlul preţului şi noi tehnologii. A încheiat acordurile de la Camp David dintre Egipt şi Israel, tratatul SALT II cu URSS privind limitarea cursei înarmărilor, tratatele privind Canalul Panama . A înfruntat stagflaţia şi şomajul la nivel crescut.Mandatul său s-a încheiat dezastruos cu criza ostaticilor din Iran, Revoluția Iraniană, criza energetică din 1979, accidentul nuclear de la Three Mile Island şi invazia sovietică a Afghanistanului. Ca reacţie la invazie a Afghanistanului, a condus boicotul internaţional al Jocurilor Olimpice de la Moscova din 1980.
Dezbaterea dintre Jimmy Carter si Geralt Ford:
Dezbaterile din 1980:când un actor i-a dat lecţii de economie unui preşedinte
Prima dezbatere s-a desfăşurat pe 21 septembrie la Convention Center din Baltimore, Maryland, dintre candidatul republican Ronald Reagan (de profesie actor), fost guvernator al Californiei şi candidatul independent John Anderson, fost congressman de Illinois. Moderatorul dezbaterii a fost Bill Moyers de la PBS. Fiecare candidat avea la dispoziţie 2 minute şi jumătate de răspuns. Jimmy Carter a refuzat să participe la o dezbatere la care participa John Anderson (care avea o popularitate de 20% conform sondajelor), iar Reagan a refuzat să participe la dezbatere fără Anderson. Anderson nu l-a putut confrunta pe Reagan şi a preferat să-l critice pe Carter care nu era prezent.
A doua dezbatere s-a desfăşurat pe 28 octombrie la Public Music Hall, Cleveland, Ohio, de data asta fiind între republicanul Ronald Reagan şi preşedintele de atunci, democratul Jimmy Carter. Dezbaterea a fost moderată de Howard K. Smith de la ABC News. Dezbaterea a fost urmărită de 80, 6 milioane de americani (recordul maxim). S-a discutat pe teme de politică externă şi internă, pe economie şi securitate naţională. Nimeni nu trebuia să se fi născut profet ca să spună că Reagan va câştiga alegerile. Jimmy Carter a fost vizibil crispat, exagerat de analitic, şifonat, obosit, nervos, stresat, aparent fiind mai îmbătrânit decât vârstnicul Reagan care era relaxat, energic, dinamic, deschis, spontan, fiind într-o formă optimă . Discuţiile au fost ţinute şi pe tema crizei ostaticilor din Iran, tema tratatelor privind înarmarea şi proliferarea nucleară. Discuţiile s-au întins şi pe tema inflaţiei, crizei energetice, revoluţia din Iran, terrorism, problemele privind oraşele interioare, politica defensivă. Reagan declara că pentru menţinerea păcii mondiale era necesar ca America să acţioneze şi să utilizeze forţa. Reagan susţinea că SUA ar trebui să fie mai hotărâte în negocierile cu URSS privind cursa înarmărilor. Carter l-a criticat pe Reagan pentru votul împotriva proiectului Medicare şi beneficirile Securităţii sociale, Reagan a reacţionat cu întrebarea “There you go again?”. Carter a fost surprins slab şi nepregătit de întrebările adresate de jurnalişti privind situaţia economică a Americii şi pe teme privind şomajul şi inflaţia. Reagan a expus problema datoriei naţionale care era de un triliard de dolari şi susţinea reducerea taxelor pentru că nu se mai putea ca guvernul să ia bani de la o naţiune şi aşa sărăcită. Carter l-a criticat pe Reagan că în mandatul său de guvernator a dublat masiv taxele în California. Totuşi, Reagan s-a lăudat că a redus inflaţia în California. L-a criticat pe Carter pentru că a învinovăţit Rezervă Federală, OPEC, producţia americană şi consumatorii americani de declanşarea stagflatiei, spunând că nu consumatorii americani o duc prea bine, ci guvernanţii o duc prea bine şi susţinea că inflaţia poate fi rezolvată dacă creşte productivitatea şi scade cheltuielile guvernamentale pentru a balansa bugetul fără a mai tipări bani. Carter, spre final, a spus că a purtat o discuţie cu fiica sa, Amy, în care a întrebat-o care ar fi cea mai importantă chestiune de discutat la dezbatere, iar fiica sa i-a răspuns că “armele nucleare şi controlul asupra acestora”. Analiştii susţin că “ Amy speech” nu a funcţionat pentru Carter. Dezbaterea a fost încheiată de un discurs impresionant ţinut de Ronald Reagan privind reformele economice ale republicanilor din trecut şi redarea autonomiei către populaţie.
Reagan a câştigat alegerile cu 50, 7% din voturile electorale, Jimmy Carter a obţinut doar 41, 0% din voturi, iar independentul Jimmy Anderson doar 6, 6%.
Reagan, odată instalat la Casa Albă, a implementat noi iniţiative politice şi economice. A dus o politică economică de privatizare, a iniţiat programul Reaganomics, a redus taxele pentru a creşte economia, a controlat tipărirea banilor drastic, a redus masiv cheltuielile guvernamentale, a condus un război împotriva drogurilor, s-a luptat cu sectorul terţiar, a crescut cheltuielile de apărare, ca la final de mandat, inflaţia să fie redusă de la 12, 5% la 4, 4% şi crescând PIB-ul cu 3, 4%.
Dezbaterea dintre Carter şi Reagan:
Dezbaterile din 1984 care i-au adus unui preşedinte o realegere triumfală
Prima dezbatere electorală a fost dintre preşedintele republican Ronald Reagan şi democratul Walter Mondale, fostul vicepreşedinte, desfăşurată pe 7 octombrie 1984, la Center of the Performing Arts din Louisville, Kentucky. Moderatorul dezbaterii a fost Barbara Walters de la ABC şi de această dată, în loc de trei au fost patru jurnalişti (panelist). Dezbaterea a fost urmărită de 65 milioane de americani şi s-a axat pe politica internă. Cea de-a doua dezbatere s-a desfăşurat pe 21 octombrie 1984 la Music Hall, Municipal Auditorium, Kansas City, moderată de Edwin Newman de la NBC, urmărită de 67 de milioane de americani, discuţiile fiind axate pe politica externă. Dezbaterea vicepreşedinţilor s-a desfăşurat pe 11 octombrie 1984 în Pennsylvania Hall Civic Center din Philadelphia, moderată de Sander Vanocur de la ABC, participând Vicepreşedintele republican al lui Reagan, George Bush şi democrata Geraldine Ferraro, congresswoman din New York, tot în acelaşi loc, axându-se pe teme de politică internă şi externă.
Prima dezbatere prezidenţială s-a axat pe politica internă şi chestiuni economice. Preşedintele Reagan argumenta că politica administraţiei sale a produs creştere economică şi că planul lui Mondale de a ridica taxele pentru a scade deficitul bugetar ar putea compromite recuperarea. Ca referinţă la dezbaterea din 1980, Mondale i-a replicat preşedintelui “There you go again… You remember the last time you said that?” (îţi mai aminteşti când ai spus asta?). L-a criticat pentru că Reagan a încercat să taie fondul de 20 miliarde de dolari dedicat programului Medicare şi pentru că a lăsat un deficit de 260 de miliarde de dolari. Mondale i-a spus preşedintelui că e o diferenţa între a fi fundaş şi majoretă. Reagan i-a replicat spunând că reformele sale economice au funcţionat şi că bugetul avea să fie balansat în 1989. A declarat că le-a asigurat locuinţe a 10 milioane de oameni.
În a doua dezbatere de 90 de minute, candidaţii au discutat despre politică externă şi sistemul defensiv naţional. Mondale l-a criticat pe Reagan privind controlul armelor, politica administraţiei în Liban şi America Centrală. Reagan l-a acuzat pe Mondale de slăbiciune privind chestiunea apărării. Reagan susţinea că vrea să întărească America. La o întrebare privind URSS, Reagan a declarat că îşi va menţine poziţia. A spus că nu se va folosi de vârsta şi inexperienţa oponentului său pentru a-l ataca.
Reagan a fost reales ca preşedinte cu 58, 8 % din voturi electorale, obţinând majoritatea voturilor 49 de state (cea mai mare victorie din istoria electorală a Americii) spre deosebire de Mondale care a obţinut 40, 6% şi majoritate doar într-un singur stat+capitala. Reagan s-a axat mai mult pe politica externă, bombardând Libia, implicându-se în afacerea Iran-Contra şi în încheierea Războiului Rece. A descris Uniunea Sovietică ca un imperiu al răului, a tranzitat politica războiului rece de la “détente” la “rollback”, escaladând cursa înarmărilor cu URSS. A încheiat în cele din urmă un tratat INF cu secretarul general sovietic Gorbaciov. Cel mai faimos discurs al său a fost făcut la Brandenburg Gate, Reagan strigând către Gorbaciov “tear down this wall” (dărâma acest zid). La 5 luni după, zidul Berlinului a fost dărâmat şi revoluţiile anticomuniste s-au aprins în Europa de Est.
Dezbaterea dintre Reagan şi Mondale:
Dezbaterile din 1988:Război “Rece” la TV
Prima dezbatere s-a desfăşurat pe 25 septembrie 1988, în Winston-Salem, în Carolina de Nord, la Wake Forest University. Participanţii au fost vicepreşedintele republican George Bush, fost director CIA şi ambassador ONU, şi guvernatorul democrat Michael Dukakis. Moderatorul a fost Jim Lehrer de la McNeil-Lehrer News Hour. Prima dezbatere s-a concentrate pe politică internă, pe probleme privind drogurile, siguranţă copiilor, avortul şi SIDA. Bush i-a spus lui Dukakis că-i prea liberal. Dukakis l-a criticat pe Bush pentru că a evitat criza drogurilor şi pentru că l-a luat pe Dan Quayle ca vicepreşedinte.S-a discutat despre sistemul de apărare, despre rolul guvernului în sistemul sanitar, despre pedeapsa cu moartea pe care Bush a susţinut-o cu convingere. Bush a promis că nu va crea alte taxe.
Pe 13 octombrie 1988, în Los Angeles, la Pauley Pavilion, UCLA, s-a desfăşurat cea de-a doua dezbatere moderată de Bernand Shaw de la CNN. Dezbaterea a început cu o întrebare şocantă adresată lui Dukakis de către Bernand Shaw:“Domnule Guvernator, dacă Kitty Dukakis este violată şi ucisă, ai fi pentru pedeapsa cu moartea a ucigaşului?”. Dukakis a răspuns că nu va fi. A dezbătut apoi problema creşterii ratei infracţionalităţii în Massachusetts şi crearea unei cooperări internaţional în războiul împotriva drogurilor. Vizibil lipsit de emoţie, a fost poreclit “Ice Cold” de analişti.
Bush a fost singurul care a deţinut controlul asupra dezbaterii. A continuat să-şi menţină susţinerea unei politici similare cu cea a lui Reagan în relaţia cu URSS (atunci fiind în prag de colaps), dar şi politica de dezarmare în ambele tabere şi interzicerea armelor de distrugere în masă. Dezbaterea vicepreşedinţilor s-a desfăşurat pe 5 octombrie dintre republicanul Dan Quayle, senator de Indiana şi Lloyd Bentsen, senatorul democrat din Texas.
Alegerile au fost câştigate de George Bush cu 53, 4% din voturi pe când Michael Dukakis a obţinut doar 45, 6%. Ca preşedinte nu a reuşit să-şi realizeze toate promisiunile, dar pe plan extern s-a dovedit excepţional. A condus intervenţii militare decisive în Panama şi Golful Persic, zidul Berlinului a căzut în 1989, Uniunea Sovietică a colapsat 2 ani mai târziu, războiul rece fiind încheiat pentru cel puţin 20 de ani. Intervenţia în Irakul lui Saddam Hussein s-a dovedit a fi de success, dar pe plan intern a fost slab. Contrar promisiunii din campanie, a semnat creşterea taxelor. Din cauza deficitului bugetar şi controversei privind numirea lui Clarence Thomas la Curtea Supremă, Bush avea să înfrunte o campanie electorală dificilă în 1992.
Dezbaterea dintre Bush şi Dukakis:
Dezbaterile din 1992:trei sună bine pentru show!
Acum că URSS a colapsat şi că războiul rece s-a încheiat pentru o vreme, temele electorale de discuţie s-au schimbat:terorismul, problemele din lumea a treia, protecţia mediului. Prima dezbatere s-a desfăşurat pe 11 octombrie 1992, moderată de Jim Lehrer de la PBS. Participanţii au fost democratul Bill Clinton, guvernatorul Arkansas, preşedintele republican George Bush şi afaceristul Ross Perot . Cea de-a doua dezbatere s-a desfăşurat pe 15 octombrie, iar cea de-a treia pe 19 octombrie, urmărită de 66, 9 milioane de americani.La dezbaterea viceprezidenţială de pe 13 octombrie au participat democratul Al Gore, senator din Tenesse, Dan Quayle, vicepreşedintele republican şi James Stockdale, amiral pensionat.
La prima dezbatere s-a discutat despre politică internă. Perot a vorbit pe stilul său umoristic. Clinton a fost precaut, exceptând momentul când Bush l-a criticat pentru atitudinea să anti-război privind Vietnamul şi participarea la protestele din Anglia. Clinton s-a scuzat pentru că s-a opus războiului, dar că îşi iubeşte ţară. Bush nu a putut să facă nimic în a diminua şansele de victorie ale lui Clinton. Bush a susţinut că pe plan militar, pentru a menţine pacea, trebuie menţinute trupe în afara Americii, mai ales în Europa după colapsul URSS. Clinton a aprobat şi totodată a susţinut dezvoltarea tehnologiei militare, reducerea înarmării nucleare şi securităţii sociale şi axarea pe întărirea valorilor familiei. În schimb, Perot expune faptul că spre deosebire de SUA, multe state europene îşi pot avea singure de grijă declarând că Germania reunită avea să investească în următoarea decadă 1 triliard de dolari în infrastructură şi de aceea militează ca SUA să-şi retragă trupele şi să se axeze de acum înainte pe dezvoltarea infrastucturii şi pe creştere economică. S-a discutat despre taxe, Bush fiind criticat pentru creşterea taxelor în vreme ce Perot susţinea creşterea preţului gazelor şi benzinei.
La cea de-a două dezbatere, candidaţii au fost deschişi cu audienţă, răspunzând la întrebările spectatorilor.
La cea de-a treia dezbatere, Bush l-a atacat pe Clinton pentru performanţa sa ca guvernator din Arkansas. Perot l-a atacat pe neaşteptate pe Bush pentru politica sa privind Irakul şi războiul din Golf. Clinton a susţinut că pe plan fiscal va duce o politică combinată de tăieri de cheltuieli, scăderi de taxe şi investiţii guvernamentale pentru a stimula economia şi a reduce deficitul. Bush şi-a aparat administraţia, susţinând că economia nu a fost într-o situaţie atât de rea. Clinton a susţinut că nu va creşte taxe pentru clasa de mijloc. Perot i-a răspuns că planul său economic nu va reduce deficitul. Clinton a dominat dezbaterea cu abilităţile sale oratorice.
Alegerile au fost câştigate de democratul Bill Clinton care a obţinut 43, 0% din voturi, George Bush obţinând doar 37, 4%, iar Ross Perot doar 18, 9%.
America, cu Clinton preşedinte, a cunoscut cea mai lungă perioadă de pace şi prosperitate economică din istorie. Clinton a semnat legea NAFTA, însă a eşuat în a reforma sistemul sanitar naţional. A semnat pentru reforma bunăstării sociale şi pentru State Children’s Health Insurance Program.
Dezbaterea dintre Bush, Clinton şi Perot:
Dezbaterile din 1996:nimic memorabil
Prima dezbatere s-a desfăşurat pe 6 octombrie 1996, iar cea de-a doua pe 16 octombrie dintre candidatul democrat şi preşedintele de atunci, Bill Clinton şi senatorul republican din Kansas, Bob Dole. Principalele teme de discuţie au fost problemele economice, lumea a treia, dezvoltarea Americii în epoca post-război rece, criza din Iugoslavia, problemele privind crimele şi drogurile, protecţia mediului, îmbunătăţirea sistemului educaţional, provocările pe care le va confrunta America în secolul XXI. La dezbaterea vicepreşedinţilor au participat vicepreşedintele democrat Al Gore şi republicanul Jack Kemp, fostul secretar al dezvoltării urbane şi a locuinţelor. Bill Clinton a fost reales cu 49, 2% din voturi, Bob Dole a obţinut doar 40, 7%, iar Ross Perot doar 8, 4%. Cel de-al doilea mandat nu a fost foarte uşor pentru Bill Clinton (scandalul sexual cu Monica Lewinski), dar achitat de Senat, a continuat să asigure suprplusul bugetului în anii 1998-2000. A comandat intervenţii militare în războaiele din Bosnia şi Kosovo, a semnat actul de eliberare a Irakului şi a participat la summitul de pace de la Camp David dintre Israel şi Palestina.
Dezbaterea dintre Clinton şi Dole:
2000:Dezbaterile la final de mileniu
S-au desfăşurat trei dezbateri dintre candidaţii prezidenţiali şi una dintre candidaţii vicepreşedinţi. Candidaţii pentru cursa spre Casa Albă de la finalul mileniului al II-lea erau republicanul George W. Bush jr (cu Dick Cheney pe post de vicepreşedinte)., guvernatorul Texasului, şi democratul Al Gore(cu Joe Lieberman), vicepreşedintele de atunci. Discuţiile au fost pe teme variate axate pe politică internă.
Al Gore susţinea Medicare, noi măsuri privind schimbările climatice, întărirea securităţii sociale, reforme privind bunăstarea cetăţenilor, programe sociale, reformarea sistemului educaţional.Bush a fost foarte conservator în declaraţii. Susţinea că va tăia taxele, va interzice avortul, va trata chestiunea relaţiilor homosexuale şi că va lărgi numărul de locuri de muncă în sistemul birocratic. A promis că va reduce dependenţa energetică de petrolul din import şi că va dezvolta producţia petrolieră de pe teritoriul Americii.
La dezbaterea pe politică externă s-a discutat despre situaţia Serbiei, situaţia deplorabilă din lumea a treia şi se părea că Bush a venit cu ideea de a forma o nouă coaliţie împotriva regimului Saddam Hussein pentru a impune presiune.
Bush a câştigat alegerile cu 47, 9% (cu 271 de voturi electorale), iar Al Gore a obţinut 48, 4% (având mai puţine voturi electorale în număr de 266, dar mai multe voturi populare).
Pe 11 septembrie 2001, America a fost atacată după ce avioanele deturnate de terorişti au distrus zgârie-norii World Trade Center şi au avariat Pentagonul. Deşi iniţial nu plănuia nimic deosebit pe plan extern, a declanşat războiul împotriva terorismului. A comandat două intervenţii în Afghanistan unde a înlăturat regimul taliban şi în Irak unde l-a înlăturat pe dictatorul Saddam Hussein.
A promovat reforme în sănătate, securitate socială, economie, educaţie, a interzis căsătoriile de acelaşi sex, a semnat pentru tăierea taxelor şi Patriot Act, precum şi No Child Left Behind Act, Parţial-Birth Abortion Act, a contribuit la programul de eradicare a bolii SIDA. Totuşi, a fost criticat pentru poziţia sa favorabilă privind securitatea întărită, monitorizare strictă şi tortură asupra prizonierilor terorişti.
Dezbaterea dintre Bush şi Al Gore:
Dezbaterile din 2004:unde sunt ascunse armele de distrugere in masă?
În 2004, echipa Bush-Cheney a participat la alegeri pentru a fi realeasă, confruntându-l de această dată pe democratul John Kerry, senator de Massachusetts (cu John Edwards că partener). La dezbaterea de pe 30 septembrie s-au ţinut discuţii pe politică externă. Kerry a promis că va face America mult mai sigură şi că va repara greşeală preşedintelui Bush privind intervenţia în Irak care nu s-a consultat cu ONU. Bush s-a lăudat că a făcut treaba bună în Irak, că Saddam Hussein a fost prins, că Afghanistanul şi Irakul sunt libere şi vor parcurge procesul de democratizare, că Libia a fost dezarmată. În mare s-au purtat discuţii despre deţinerea armelor nucleare de către regimul nord-coreean. La dezbaterea pe politica internă s-a dezbătut chestiuni privind cheltuielile, taxele, imigraţia ilegală, Medicare. Bush a fost reales cu 50, 7% în vreme ce John Kerry a obţinut 48, 3%. A confruntat noi provocări în cel de-al doilea mandat:insurgenţă din Irak, distrugerile provocate de uraganul Katrina în New Orleans, recesiunea economică şi debutul crizei financiare în 2008. Iar Ben Laden tot nu a fost prins.
Dezbaterea dintre Bush şi Kerry:
Dezbaterile din 2008 sau când filmul “Head of State”devine real
Ca şi în anii anteriori, s-au menţinut normele privind organizarea dezbaterilor. La cursa prezidenţială pentru Casa Albă au participat republicanul John McCain, senator de Arizona (având-o ca partenera pe Sarah Pallin, guvernatorul din Alaska), şi democratul Barack Obama, senator de Illinois (avându-l ca partener pe Joe Biden, senator de Delaware). Dezbaterea a fost moderată ca şi în anii anteriori tot de către jurnalistul Lehrer de la PBS. Principalele teme de discuţie din prima dezbatere au fost criza economică, politica privind trupele din Irak, relaţiile cu Rusia şi China. McCain a fost cel mai bine pregătit candidat la capitolul economie promiţând reforme economice în mediul afacerilor şi a securităţii sociale şi fiind cel mai realist privind rămânerea trupelor americane în Irak până la obţinerea victoriei totale. De astfel, în privinţa relaţiilor cu Rusia ce a devenit mai agresivă, a militat pentru o atitudine mai hotărâtă a Americii şi pentru integrarea Ucrainei şi Georgiei în NATO. De asemena, McCain a susţinut că va duce o politică dură în privinţa Iranului şi proliferării nucleare. Deseori a povestit despre trecutul său făcând referinţe la momentele când a participat la războiul din Vietnam, despre experienţa sa din politică şi lumea afacerilor, despre întâlnirea sa cu veteranii, despre politica sa în Irak şi colaborarea cu generalul Petraeus, despre relaţia cu Henry Kissinger. Obama a avut ceva puncta similare cu al contracandidatului său, însă l-a criticat deseori pe McCain pentru greşelile administraţiei Bush precum izbucnirea unui război inutil în Irak şi interesul scăzut pentru Afghanistan şi Pakistan, susţinând că doar acolo pot fi învinşi teroriştii al-Qaida. A promis că îl va captura pe Ben Laden, că va încheia cele două războaie din orientul mijlociu, că va retrage trupele americane cât mai repede, promiţând relaţii diplomatice mai amiabile cu celelalte puteri şi că va reduce dependenţa energetică de petrolul străin.La a doua dezbatere moderată de Tom Brokaw de la NBC News, ambii candidaţi au răspuns întrebărilor date de alegători, inclusiv celor postate pe internet. La cea de-a treia dezbatere moderată de Bob Schieffer, CBS News, s-au purtat discuţii în zona politicii interne privind economia şi politica fiscală.Chiar dacă McCain a fost performant la multe capitole, Obama a câştigat mai mult datorită imaginii, mediatizării, politicii sale moderate privind politică externă, datorită aşteptărilor pe care le crease prin rândul alegătorilor (de la măsuri de combatere a crizei la iniţierea unui program de asigurări medicale) şi din cauza asta, majoritatea americanilor l-au preferat pe el decât pe McCain care părea să fie cam conservator.
Astfel, Obama a câştigat alegerile cu 52, 9% în raport cu McCain care a obţinut doar 45, 7%., fiind primul preşedinte afro-american.A câştigat premiul Nobel pentru Pace. A semnat legi pentru stimularea economiei în lupta cu criza financiară, a început demersurile pentru Obamacare, a retras trupele americane din Irak în 2011, crescând însă numărul trupelor din Afghanistan. A semnat un nou tratat START privind armele nucleare cu Rusia, a semnat legi ca Budget Control Act, American Recovery and Reinvestment Act, Job Creation Act, Patient Protection and Affordable Care Act, Don’t Ask, Don’t Tell Repeal Act (privind relaţiile homosexuale din cadrul armatei) şi American Taxpayer Relief Act . În 2011 a comandat cu success trupele Navy SEAL în operaţiunea de eliminare a liderului terorist al reţelei al-Qaida, Osama bin Laden. Dar noi provocări au apărut la orizont pentru supremaţia americană:Primăvara Arabă care părea că va elibera lumea musulmană de dictaturi, dar a dus în final la anarhie şi războaie civile, criza monedei Euro şi a datoriilor în Europa, valul de proteste anti-austeritate ce au cuprins întreg occidental, inclusiv Mişcarea Occupy Wall-Street.
Dezbaterea dintre Obama şi McCain:
Dezbaterile din 2012:prima dezbatere transmisă LIVE şi online pe YouTube în full-HD
În 2012, Obama a candidat pentru realegerea să că preşedinte împotriva candidatului republican, Mitt Romney, fost guvernator din Massachusetts (cu republicanul Paul Ryan, reprezentativ din Wiscosin, drept candidat pentru postul de vicepreşedinte, care l-a înfruntat pe vicepreşedintele democrat Joe Biden într-o dezbatere). La prima dezbatere moderată de jurnalistul Jim Leher s-a discutat pe zona politicii interne, despre economie, politicile de creare a locurilor de muncă, despre deficitul federal, securitate socială, sistemul sanitar, misiunea şi rolul guvernului federal. Dezbaterea a atras 67 de milioane de vizualizări.
La a doua dezbatere, candidaţii au răspuns întrebărilor puse de spectatori, discuţiile fiind purtate aprins despre recentul atac din Benghazi şi imigraţie. Pentru prima dată în istorie s-a purtat şi o dezbatere online dintre candidaţii din “third-parties”:Garry Johnson, candidat libertarian, şi Jill Stein, candidat al verzilor.
La a treia dezbatere s-a discutat pe politica externă, cuprinzând destule teme:atacul din Benghazi, situaţia din Libia post-Gaddafi, Primăvara Arabă, relaţiile cu Israelul, Războiul Civil Sirian, insurgenţa din Mali, despre relaţiile comerciale cu China, dar şi despre educaţie, deficit şi locuri de muncă.
Obama a fost reales cu 51, 1% faţă de Romney care a obţinut 47, 2%. Obama şi-a continuat agenda şi a promovat o politică de control al armelor de foc după atacurile armate din şcoli, o politică deschisă pentru emanciparea americanilor LGBT, legalizând căsătoriile de acelaşi sex, a retras trupele din Afghanistan, a încheiat o înţelegere cu Iranul şi a reluat relaţiile cu Cuba după mai bine de 50 de ani. Din păcate, pe plan extern, lucrurile au decurs şi mai prost:porţiuni teritoriale din Siria devastate de războiul civil şi Irak au fost ocupate de organizaţia teroristă Daesh care a proclamat Statul Islamic din Irak şi Siria/Levant provocând teroare, atentate grave au fost comise de către terorişti musulmani stabiliţi în Franţa şi Belgia, Rusia condusă de autoritarul lider Vladimir Putin duce o politică externă agresivă, anexând Crimeea în 2014 ce a dus la reluarea războiului rece cu SUA şi NATO, iar Turcia pare că tinde să se alieze cu Rusia, iar criza refugiaţilor şi imigranţilor musulmani în Uniunea Europeană a luat amploare.
Dezbaterea dintre Obama şi Romney:
Acum, în 2016, au loc noi alegeri prezidenţiale şi de această dată, afaceristul excentric republican Donald Trump şi democrata Hillary Clinton se vor confrunta în cursa finală pentru Casa Albă, cu opinii total opuse. Pe 26 septembrie se desfăşoară prima dezbatere electorală din istoria Americii la care participa o femeie candidat. Rămâne de văzut cine va câştiga aceste alegeri a căror rezultate vor fi decisive pentru rezolvarea provocărilor pe care le vor înfrunta Statele Unite ale Americii în viitorul apropiat.
Surse:
