Cum se jonglează cu banii publici la cultură - criterii aleatorii şi comparaţii între monumentele istorice

Fondurile alocate prin Planul Naţional de Restaurare, singurul instrument prin care Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi implicit statul român pot acorda susţinere financiară pentru monumentele istorice din România, sunt în unele cazuri împărţite după alte criterii decât cele care ar trebui să primeze:importanţa monumentelor şi starea de degradare.

Încheiam articolul „Planul Naţional de Restaurare în 2012-Joc politic sau o nefericită distribuire a fondurilor pentru restaurare?", dedicat modului în care fostul ministru Kelemen Hunor a împărţit sumele pentru restaurări între bisericile reformate de zid şi cele româneşti de lemn din Bihor, cu o concluzie rece: o cincime din banii pe care i-a avut la dispoziţie ministerul domniei sale, respectiv pe 11 milioane de RON din cei 55.000.000, au mers către judeţele Harghita şi Covasna.

În plus vedeam cum în Bihor banii au fost împărţiţi după nişte criterii ştiute doar de cei care au semnat acel document, deoarece monumentele de lemn păreau, în opinia noastră, că au mai multe nevoie de ajutor decât cele de la Parhida sau Fughiu. Într-adevăr la Abram biserica fostei mănăstiri premonstratense are nevoie de reparaţii urgente pentru a nu se prăbuşi. În urma acestui articol, materialele care ne-au ajutat în completarea documentării şi anume Planul Naţional de Restaurare, aprobat cu nr. 526/06.02.2012 de ministrul ce se afla atunci în funcţiune - Kelemen Hunor , a dispărut de pe toate site-urile care au legătură autorităţile române. Ba mai mult, acolo unde a mai rămas, sumele acordate de fostul ministru au fost şterse. În prezent se găseşte doar Planul Naţional de Restaurare în versiunea redistribuirii suferită din momentul în care Puiu Haşotti a ajuns ministru.

Click aici pentru P.N.R. din februarie 2012

Click aici pentru P.N.R. din iunie 2012

Vom încărca cele două versiuni pentru a vedea ce anume se aprobase la începutul anului, dar şi ce s-a menţinut şi după redistribuire. Ceea ce pare totuşi confuzant este faptul că aceeaşi sumă pe care o împarte la început de an Kelemen Hunor, o redistibuie şi actualul ministru la finele lui iunie. În condiţiile în care cultura nu este un domeniu favorizat pentru a primi bani, cum se face că şi după 25 iunie, când e numit Puiu Haşotti în fruntea ministerului, rămăseseră tot 55.000.000 de lei de împărţit?! Punem pe seama lentoarei aparatului biroctratic această blocare a banilor sau pur şi simplu s-au stopat lucrările acolo unde s-a decis ulterior că nu vor fi realizate acele proiecte? Întrebările pot să curgă la nesfârşit, fără să aibă cum să îţi găsească răspuns.

Click aici pentru galerie foto

Cum s-a decis împărţirea banilor la Sălaj

Totuşi pentru moment să ne oprim asupra judeţului Sălaj şi a monumentelor cărora li s-a acordat bani prin PNR şi a celor cărora nu li s-a dat nimic. Suma totală pusă pe hârtie pentru acest judeţ în februarie era de peste 1.600.000 de lei. Atenţia ne-o vom opri tot asupra a ceea ce a aprobat fostul ministru al culturii: Biserica Sfinţilor Mihail şi Gavriil Sînmihaiu Almaşului, Biserica Reformată din Zalău, Biserica fostei mănăstiri benedictine, azi biserica reformată, sat. Uilacu Simleului, com. Măieriste, Biserica reformată comuna Horatul Crasnei, Biserica Reformată sat Mineu, com. Sălăţig, Prefectura veche, azi Primăria municipiului Zalău, Ansamblul cetății Bathory, Turn clopotniță de lemn, sat Recea, com. Vîrșolț, Biserica de Lemn Sf Arhangheli Mihail și Gavril sat Zalnoc, com. Bobota.

Redistribuirea noului ministru a lăsat pe dinafară două monumente: turn clopotniță de lemn, sat Recea, com. Vîrșolț şi ansamblul cetății Bathory. Ne vom apri de această dată asupra unuia dintre cele cărora noul ministru le-a tăiat toţi banii: Turnul clopotniță de lemn, sat Recea, com. Vîrșolț, în comparaţie cu alte două monumente care, în opinia noastră, ar fi avut mai multă nevoie de ajutor: Conacul Hatfaludy, situat în localitatea Hida, şi Castelul Jozsika, situat în localitatea Surduc.

În judeţul Sălaj există 15 edificii nobiliare (cetăţi/castele/conace) semnificative pentru arhitectura de epocă medievală şi modernă, aparţinând patrimoniului cultural naţional, însă majoritatea acestora nu sunt valorificate ca obiective turistice, fiind astfel pierdute oportunităţi de dezvoltare a ofertei judeţului în acest domeniu. Cele mai multe dintre ele se află într-o stare avansată de degradare, însă, cu toate că situaţia este cunoscută la nivelul autorităţilor locale/judeţene cu atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, până în prezent nu au fost valorificate oportunităţile anuale de finanţare a lucrărilor de reabilitare a acestora prin Programul Naţional de Restaurare, derulat de Institutul Naţional al Patrimoniului.

Pe aceeaşi temă:

“Cetăţii” Bucureştiului i se refuză identitatea istorică FOTO

Bisericile de lemn din Arad, pregătite să dispară FOTO

Castelul Jozsika, inclus în Lista Monumentelor Istorice ca Monument de importanţă locală, categoria B, datează din secolul al XVII-lea. Acesta este situat în localitatea Surduc, pe malul stâng al râului Someş, şi este o victimă a nepăsării autorităţilor ce preferă să împartă preferenţial banii şi să uite locuri ca acestea. Vom încerca să le aducem o mică bucată de istorie, ce sperăm noi să îi convingă pe viitor.Între anii 1641 - 1810 a fost în proprietatea familiei Csaky. Apoi între 1810 - 1853 a lui Miklos Jozsika, baronul de Branyicska. Membrii acestei familii au avut o contribuţie decisivă la actualul aspect al imobilului, care încă mai păstrează, în salonul principal al conacului, urme ale picturii originale.

Printre momentele care au lăsat o amprentă mai accentuată în istoria edificiului se numără găzduirea (11 noiembrie 1705) principelui Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea, anterior confruntării trupelor sale cu armata imperială austriacă condusă de Ludwig von Hebrevile.

În perioada naţionalizării, castelul a devenit sediul S.M.A-ului (Staţiune pentru Mecanizarea Agriculturii) din localitate, iar în prezent se află în proprietatea SC Agromec Surduc SA.În lipsa unor lucrări de reabilitare, edificiul este supus unui proces continuu de degradare. Pereţii prezintă crăpături şi exfolieri ale tencuielii, tâmplăria ferestrelor este distrusă. Dezinteresul pentru adoptarea unor măsuri de protecţie a monumentului îi deschide, din păcate, aceeaşi perspectivă ca în cazul celorlalte edificii prezentate - distrugerea lentă.

Celălalt caz este cel al Conacului Hatfaludy, edificiu datat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi situat în localitatea Hida. Ca şi castelul Jozsika, monumentul este dat uitării aflându-se într-o stare de conservare precară.Edificiul, construit pentru Hatfaludy Istvan de către părinţii acestuia, este amplasat în partea stângă a şoselei care intră în localitatea Hida dinspre oraşul Huedin.

După naţionalizarea sa, până în anul 2001, în conac şi-a derulat activitatea IAS-ul (Intreprinderea Agricolă de Stat) din comuna Hida. În urma retrocedării sale către moştenitorii familiei Hatfaludy, a fost vândut unei societăţi private, fiind în prezent proprietatea corporaţiei irlandezo-americane ERRIGAL TRIUMF INVESTIȚII SRL Hida, administrată de Ferdean Rareş Petru din Cluj-Napoca, care intenţionează implementarea unui proiect de dezvoltare a unei staţiuni pentru agrement, sport şi turism. Se urmăreşte realizarea unui teren internaţional de golf, destinat profesioniştilor, proiectantul vizat pentru investiţie fiind societatea Arnold Palmer Design Company, care a realizat peste 300 de proiecte de terenuri de golf în 40 de ţări.

Demersurile iniţiate de reprezentanţii firmei în 2009 - 2010 nu au avut până în prezent ca finalitate realizarea efectivă a unor lucrări de reabilitare a conacului, acesta fiind supus unei degradări continue. Învelitoarea acoperişului permite pătrunderea apei pluviale şi accelerarea distrugerii elementelor structurale ale acestuia, grinzi de lemn ale tavanului imobilului au căzut, în anumite locuri planşeul este spart, pereţii prezintă fisuri, spărturi şi exfolieri ale tencuielii. Șarpanta acoperişului este degradată, fapt ce a dus la deformarea sa, riscul surpării acestuia fiind evident.

Criteriile fostului Ministru al Culturii?

Lista şi aprobarea P.N.R. din februarie 2012 oferea turnului de clopotniţă din satul Recea, comuna Vîrșolț, care este într-adevăr un monument de categoria A, suma de 50.000 de lei. Acest turn, puţin obişnuit pentru o biserică de zid reformată, lângă care se află, este din secolul al XVIII-lea şi are un clopot ce pare că datează de pe la 1600.

Turnul nu arată rău, însă din cauza materialului lemnos ce se degradează destul de uşor necesită o atenţie permanentă şi reparaţii constante. Faptul că redistribuirea a tăiat finanţarea ar fi pentru unii prilej de bucurie, însă şi acest monument are nevoie de nişte sume de întreţinere şi reparaţie. În plus nicăieri nu se vorbeşte de promovarea turistică şi culturală, ba mai mult când observăm cu atenţie cum au fost distribuiţi banii vedem că aceştia s-au îndreptat mai mult către edificiile care sunt folosite de etnicii maghiari, decât spre cele care sunt simboluri ale unei istorii multi-culturale.

Probabil criteriile au ţinut doar de acest aspect şi de nimic altceva din moment ce două monumente:un castel şi un conac şi ele importante şi cu un potenţial mare de valorificare economică şi turistică nu au contat. Această formulă adoptată în crearea listei ce stă la baza PNR 2012 a fost modificată de ministul Haşotti, dar nu prea se putea să facă efectiv una nouă. Din acest motiv sunt încă foarte multe locuri, după cum vom vedea în materialul de săptămâna viitoare, care încă se bucură de finanţare, chiar dacă sunt multe alte probleme spinoase în domeniul patrimoniului naţional.