Cum își recruta CIA agenții dintr-o altă țară

Lawrence Devlin a fost șeful Stației CIA din Congo între 1960 și 1967. Autorizat de Centru să desfășoare în Congo o Operațiune clandestină, vizând eliminarea politică și fizică a lui Patrice Lumumba, premierul ales de primul scrutin parlamentar de după dobândirea Independenței. Larry Devlin își va publica memoriile în 2007, la Public Affair sub titlul „Chief of Station, a MEMOIR of 1960-1967 (Șef de Stație, un MEMORIU al anilor 1960-1967)”.

La sosirea la Leopoldville (10 iulie 1960), Larry Devlin constată că Agenția n-avea în Congo o rețea ca lumea, Cartierul General CIA fiind la mâna Serviciilor secrete belgiene.

În consecință. Larry Devlin trece de îndată la recrutarea de agenți. Pentru Operațiunea Wizard, cum se numește Operațiunea clandestină a CIA de răsturnare a premierului, inclusiv prin asasinare, Larry Devlin are la dispoziție 100.000 de dolari cash (o sumă uriașă la vremea respectivă), pe care-o poate folosi cum vrea, fără a da socoteală vreunei contabilități. De aceea, memoriile sale sunt un document inestimabil despre cum opera și operează încă Agenția într-o altă țară pentru a impune interesele americane. Politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri sunt racolați ca agenți operativi sau ca agenți de influență. Unii își oferă serviciile singuri, bătând la ușa Stației (de fapt a Ambasadei, pentru că Larry Devlin e ofițer CIA sub acoperire de consul american în Congo) sau cu agenți de influență.

Prin descrierea felului în care își creează Rețeaua de agenți și agenți de influență (Stația are ditamai personalul, alcătuit din ofițeri trimiși de Centru de urgență), cartea lui Larry Devlin e și un manual de recrutare a informatorilor nu numai în cazul CIA, dar și al oricărui Serviciu Secret din lume.

Primul pas în recrutare vizează disponibilitățile informative și psihice ale celui ales drept țintă:

„A recruta agenți nu este, sau n-ar trebui să fie, un proces grabnic. Procesul începe cu depistarea cuiva care pare să aibă acces la informații de interes pentru Guvernul SUA. Alternativ, el (sau ea) poate fi recrutat (sau recrutată), deoarece e într-o poziție capabilă ce a sprijini politicile sau obiectivele americane. Apoi, vei încerca să-i determini motivația, punctul de vedere și opiniile, dacă are probleme – financiare sau de altă natură – detalii despre viața sa de familie, orice aversiune personală și tot așa.”

Manualele de recrutare invocă cei trei termeni – bani, sex, putere. După ce-ai pus ochii pe un posibil recrut, purcezi la recrutarea propriu-zisă. Nici asta nu e u lucru simplu:

„Dacă decizi că persoana este atât de folos, cât și de recrutat, vei încerca să stabilești o relație mai apropiată. Vei face lucruri pe care crezi că o vor amuza sau interesa pe respectiva. Dacă îi plac glumele, vei spune glume. Dacă îi face plăcere să discute despre Literatură sau Economie. Dacă îi place să mănânce și să bea, vei bea și vei cina cu ea. Primii trei pași – depistarea, evaluarea și dezvoltarea – sunt toți preliminari pasului final și crucial: recrutarea. Apoi îi vei pune întrebarea crucială (vrei să colaborezi cu noi? n.n.) și vei spera la un răspuns afirmativ. Procesul are multe în comun cu seducția.”

Larry Devlin abordează și cazul celui care se oferă el să colaboreze cu Agenția. În argoul CIA i se spune agent walk in. Agentul cărui i se dă numele de cod Jacques e trecut ca exemplu de recrutare walk in.

Jacques era un cetățean belgian, cu sânge european amestecat, care asistase o Stație Europeană a Agenției. Când s-a decis să meargă în Congo, pentru a se face fermier, cei de la Stație i-au spus să ia legătura cu omul CIA din Leopoldville. Cum însă (era înainte de Independență), Congo nu stârnea niciun interes Centrului, Jaques a renunțat pentru a reveni cu propunerea de colaborare.

Prin statutul său de fermier și nu de reprezentat al unei companii belgiene, își făcuse multe relații în Guvern, în organizația de tineret a partidului lui Kasavubu, ABAKO, în Senat. Când își oferă serviciile, Jacques invocă în sprijinul cererii relațiile sale informative.

E mai mult decât interesant pentru procedurile de recrutare de către CIA, cum a acționat Stația în cazul lui Jacques. Mai întâi, i s-a verificat urma de până în acel moment. Stația din Europa i-a confirmat povestea.

Din toată tărășenia, pricep că-i mai ușor să spionezi decât să recrutezi un spion.

_{Foto sus: Sosirea lui Patrice Lumumba la New York, la 20 noiembrie 1961 (© Fotograaf Onbekend / Anefo / Wikimedia Commons)}