⬆

Cum au scăpat de pedepse miliţienii şi militarii care au ucis manifestanţii la Catedrală, în 18 decembrie 1989

📁 Revoluția din 1989

Autor: Stefan Both

În 18 decembrie 1989, trei timişoreni au fost omorâţi pe treptele Catedralei. Alte cinci persoane au fost rănite de gloanţele trase din cordonul miliţienilor şi militarilor.

În după-amiaza zilei de 18 decembrie 1989, pe treptele Catedralei din Timişoara s-au adunat peste 100 de manifestanţi, majoritatea tineri şi copii. Cu lumânări aprinse în mână, tinerii cântau „Deşteaptă-te române!” şi scandau lozinci împotriva regimului. În faţa Catedralei, spre primărie, era un dispozitiv de militari de la U.M.01233 Buziaş şi de la Batalionul de grăniceri Timişoara. Vizavi de Catedrală se afla dispozitivul D1 al M.I., format din miliţieni şi trupe de securitate. Toţi militarii din zonă erau înarmaţi şi aveau cartuşe de război. Forţele de ordine au intervenit pentru împrăştierea demonstranţilor deşi manifestaţia era paşnică, iar tinerii nu s-au dedat la acte de violenţă sau distrugere.

Procurorul Romeo Bălan a făcut public amănunte din dosarul Revoluţiei. „În jurnalul Diviziei mecanizate este notat în 18.12.1989. Ora 17.15. În faţa Catedralei au apărut manifestanţi cu lumânări care au refuzat să se împrăştie. Au fost somaţi, s-a deschis focul spre ei. Au fugit şi s-au baricadat în Catedrală. Constatând că manifestaţia din centrul oraşului continuă, Ion Coman i-a ordonat generalului Chiţac să se deplaseze la Catedrală şi să rezolve situaţia. Generalul Mihai Chiţac, îmbrăcat în uniformă şi înarmat, a dat ordin celor care comandau dispozitivele militare pentru împrăştierea demonstranţilor. Dispozitivele militare au deschis focul spre treptele Catedralei. S-a tras din două transportoare blindate. Majoritatea militarilor a trans foc de avertisment, dar s-a tras şi direct spre manifestanţi”, arată Romeo Bălan.

Trei morţi şi cinci răniţi

Au fost împuşcaţi mortal Sorin Leia, împuşcat de cordonul din faţa Catedralei, Vasile Nemţoc, împuşcat de un ofiţer de miliţie aflat în dispozitiv, şi Ioan Măriuţac, împuşcat dinspre dispozitivul de miliţie şi militari. Au fost răniţi Crenguţa Huţanu, Ioan Avram, Gliguţa Avram, Gheorghe Popa şi Constantin Băiţan.

„Pentru cei împuşcaţi mortal au fost cercetaţi în stare de arest preventiv un ofiţer şi doi subofiţeri de miliţie. Primul a fost scos de sub urmărire penală iar ceilalţi doi au fost achitaţi de Tribunalul Militar extraordinar Timişoara, deoarece nu s-a putut stabili cu certitudine dacă aceştia au fost autorii direcţi”, a explicat Romeo Bălan.

Pentru a-i împrăştia pe manifestanţi, generalul Chiţac a ordonat aruncarea de grenade lacrimogene spre aceştia iar militarilor grăniceri le-a ordonat să scotocească Parcul Central şi să-i reţină pe demonstranţi. Au fost reţinute mai multe persoane, care au fost îmbarcate în camioane şi transportate la Penitenciarul Timişoara.

Generalul Ştefan Guşă, prim secretarul Radu Bălan şi lt.col Constantin Zeca, au declarat la proces că generalul Chiţac s-a lăudat în prezenţa lor cum a lichidat manifestaţia de la Catedrală. În 1990, când era ministru de interne, Mihai Chiţac a întocmit un documentar cu declaraţii favorabile a mai multor ofiţeri şi a doi civili, soţii Lucia şi Ladislau Galla, care au declarat că au fost eliberaţi de Chiţac, pentru că doreau să emigreze în Israel şi aşa şi-au realizat scopul.

IMAGINILE CRIMELOR DIN FAŢA CATEDRALEI

Pe canalul Youtube circulă de ani buni un filmuleţ cu o înregistrare de la Catedrala, din timpul Revoluţiei. În titlul apare trecut „Timişoara 16 decembrie”. În realitate, imaginile au fost surprinse de operatorul Victor Popa în data de 18 decembrie 1989, exact când forţele de ordine deschid focul împotriva manifestanţilor care sunt adunaţi pe treptele Catedralei.

"Vă ordon să părăsiţi treptele catedralei!”

Un martor al evenimentelor de la Catedrală, din 18 decembrie 1989, ne-a povestit ce s-a întâmplat în acea zi. Martorul a dorit să rămână anonim pentru că nu este interesat de publicitate şi nici nu a ieşit în stradă pentru titluri de revoluţionar.

„În jur de ora 16.00, Piaţa Operei era plină de lume. În faţa operei era un cordon de militari cu petliţe roşii care stătea într-un genunchi, cu armele îndreptate spre mulţime. La capetele rândului - lateralele operei - erau două posturi de mitralieră pe crăcane, înconjurate de saci de nisip, la posturi câte doi militari cu ţevile mitralierelor grele îndreptate către mulţime, de asemenea. În piaţa plină de lume care mişuna - era un furnicar - erau grupuri de civili înarmaţi cu pistoale mitralieră legate de gât. Aceştia din urmă erau miliţieni, pe unii îi cunoşteam, de unul gras fugisem în 15 seara la biserica reformată.

Aceste grupuri de câte 2/3 miliţieni civili, cu armele îndreptate spre oameni, veneau în locurile unde se adunau mai mult de 3 oameni, îi somau să nu stea pe loc, să circule. Erau într-o mişcare continnua fiindcă lumea încerca să formeze nuclee. Pur şi simplu, ne puneau armele în faţă şi strigau la noi. Am prins curaj când am văzut că pe treptele catedralei a urcat un grup de copii.

Referitor la aceste grupuri de copii îţi spun că au fost folosite începând cu sâmbătă seara în mai multe locuri. I-am văzut şi eu şi alţii. Ulterior, după Revoluţie, am auzit că erau aduşi de pastorul Petre Dugulescu, persoană care a fost foarte implicată în Decembrie 1989. Copiii erau îmbrăcaţi sărăcăcios, în fâşuri la fel şi dacă îmi amintesc bine chiar miroseau ca cei din orfelinate. Am mers spre catedrală, am urcat acolo împreună cu un coleg.

În momentul când un pluton de militari, cu petliţe negre, s-a deplasat către noi, un tânăr a vrut să intre în catedrală şi o persoană în vârstă, probabil crâsnicul, nu i-a permis. S-a iscat o ceartă. Între timp plutonul a ajuns jos pe scuarul din faţa Catedralei, iar în faţa acestuia a apărut un tip în civil, în vârstă, dolofan, cu pistolul mitralieră de gât şi a ţipat la noi: „Vă ordon să părăsiţi treptele catedralei!”.

Noi am început să huiduim, să vociferăm şi la fel oamenii din jurul catedralei. Tipul a ţipat mai hotărât acelaşi lucru, iar noi am vociferat din nou. Atunci a ordonat plutonului de militari care erau deja cu pistoalele mitralieră direcţionate în sus „Armaţi!” Militarii au încărcat, după care ordinul a fost „Foc!” Unele gloanţe au nimerit în zidurile catedralei, le auzeam cum şuierau, cum loveau, unele căzând apoi pe trepte. Focul a fost unul automat, dar scurt. Am huiduit din nou, dar ne-am speriat şi am fugit (nu toţi), deşi, nu prea aveam unde fiindcă era plin de ei. Lumea din faţă se uita şi striga la militari. Am luat-o printre lume spre operă.

Grupul de copii a rămas acolo în zonă şi uitându-mă din celălalt capăt al pieţii am văzut că încerca să urce din nou. M-am speriat şi am spus să merg până acasă (stau în apropiere), să mănânc şi să revin după lăsarea întunericului. În piaţă se formaseră deja grupuri care nu mai puteau fi dispersate decât prin forţă, dar cei în grupuri mai mari stăteau către muzeu, în aşteptare, nu erau activi. Când am ajuns acasă era deja aproape ora 18.00 şi am auzit rafale repetate, după care s-a dezlănţuit un foc nesfârşit în oraş, la fel ca cel declanşat duminică după ora 16.00. Nu am mai avut curajul să ies în schimb m-am pus pe dat telefoane în ţară la prieteni, strigam la ei să iasă în stradă că altfel armata ne rade oraşul de pe faţa pământului.

A doua zi, la serviciu, unul dintre colegi care a ajuns pe întuneric în piaţă, a spus că a văzut cadavrele în jurul catedralei şi cum oamenii le cărau spre maşini. Ulterior am aflat că tipul dolofan care a comandat plutonul din faţa noastră a fost Chiţac”.