Cum au dispărut neanderthalienii: o teorie nouă și controversată
O teorie nouă — și destul de radicală — a reaprins dezbaterea științifică de lungă durată privind dispariția neanderthalienilor. Agnit Mukhopadhyay, fizician la Universitatea din Michigan, susține că sfârșitul neanderthalienilor ar fi putut fi declanșat de un eveniment geomagnetic dramatic petrecut în urmă cu aproximativ 41.000 de ani, care a expus Pământul la radiații cosmice și ultraviolete intense.
Ipoteza lui Mukhopadhyay, publicată recent în Science Advances, se bazează pe modele 3D care reconstruiesc mediul geospațial al Pământului în timpul așa-numitului eveniment Laschamp — o inversare temporară a polilor magnetici ai planetei care a slăbit semnificativ scutul magnetic al Pământului. Potrivit cercetării sale, această slăbire ar fi permis radiațiilor periculoase să ajungă la suprafață, creând un mediu deosebit de ostil pentru neanderthalieni.
În acest scenariu, Homo sapiens ar fi avut un avantaj crucial de supraviețuire. Mukhopadhyay argumentează că folosirea hainelor strâmte, a ocreului ca protecție solară, precum și adăpostirea frecventă în peșteri, ar fi oferit oamenilor moderni un plus de protecție. Neanderthalienii, lipsiți de măsuri similare, ar fi cedat în fața condițiilor severe.
Însă această interpretare a fost dur criticată de comunitatea științifică. Mulți cercetători consideră că simplifică excesiv un fenomen extrem de complex. Deși este adevărat că nu s-au păstrat dovezi directe ale hainelor purtate de neanderthalieni, asta nu înseamnă că nu purtau haine. De fapt, există dovezi arheologice solide privind prelucrarea pieilor cu unelte specializate, ceea ce sugerează clar confecționarea unor veșminte de bază. Supraviețuirea în Europa glacială, fără îmbrăcăminte, ar fi fost practic imposibilă.
În plus, ocreul nu era folosit exclusiv de Homo sapiens. Dovezi numeroase arată că și neanderthalienii foloseau ocreul în diverse scopuri — simbolice, decorative, medicinale sau chiar ca repelent pentru insecte. Un exemplu remarcabil este o cochilie de scoică perforată găsită în peștera Cueva Antón din Spania, pătată cu ocru și atribuită neanderthalienilor.
Teoria lui Mukhopadhyay susține, de asemenea, că neanderthalienii erau dezavantajați din cauza lipsei tehnologiei de vânătoare la distanță, pe când oamenii moderni dezvoltaseră proiectile cu vârfuri de piatră. Deși inovația tehnologică a reprezentat un avantaj important pentru Homo sapiens, ea nu poate explica pe deplin dispariția neanderthalienilor.
De fapt, probe genetice indică faptul că neanderthalienii nu au dispărut complet — ei au fost asimilați treptat în fondul genetic al Homo sapiens prin încrucișare. Superioritatea numerică a oamenilor moderni a jucat, cel mai probabil, un rol decisiv în acest proces de integrare.
Mai mult, ipoteza lui Mukhopadhyay nu beneficiază de un sprijin arheologic solid. Nu există dovezi ale unui colaps demografic brusc al populațiilor neanderthaliene în timpul evenimentului Laschamp, și nici dovezi ale unor extincții în masă ale altor specii umane sau animale în acea perioadă. Dacă radiațiile solare crescute ar fi avut un impact decisiv, ne-am aștepta să vedem efecte similare și în rândul Homo sapiens din regiunile mai calde ale Africii — însă nu există niciun indiciu în acest sens.
Dispariția neanderthalienilor rămâne un mister care necesită o abordare multifactorială, bazată pe perspective arheologice, paleoantropologice și genetice. Ei nu au fost simple victime ale unor catastrofe naturale sau ale unei inferiorități tehnologice. Dimpotrivă, au fost o specie sofisticată cultural, extrem de adaptabilă, care a supraviețuit unor schimbări climatice dramatice și anomalii magnetice, inclusiv evenimentului Blake, petrecut acum 120.000 de ani.
Ideea că o inversare a polilor magnetici ar fi șters neanderthalienii de pe fața Pământului este, cu siguranță, o poveste captivantă — dar nu rezistă analizei riguroase. Cel mai probabil, povestea lor nu s-a încheiat printr-o extincție bruscă — ci continuă astăzi, integrată în propria noastră existență.
