⬆

Cum a început Operațiunea „Taifun”?

După o noapte ploioasă, forțele lui Guderian încep ofensiva pe 30 septembrie 1941, la orele 6.35, cu două zile înainte de celelalte forțe participante, cu o scurtă pregătire de foc de artilerie asupra pozițiilor deținute de Divizia 283 Pușcași de lângă localitatea Essman, urmată de atacuri ale bombardierelor în picaj Ju-87 Stuka asupra artileriei sovietice. Trebuie subliniat aportul sprijinului aerian nemijlocit primit de trupele lui Guderian din partea Fliegerkorps VIII (Corpul VIII Aerian) care a aruncat în luptă peste 300 de avioane, sprijinind operațiunile terestre din sectoarele de rupere a apărării, în timp ce sovieticii nu au intervenit cu mai mult de 130 de avioane.

Corpul XXIV Blindat (comandat de generalul Leo Geyr von Schweppenburg și compus din Diviziile 3 și 4 Tancuri, plus Divizia 10 Infanterie-Moto) – Schwerpunkt-ul (efortul principal) grupului blindat – trece la ofensivă, atacând centrul Grupului Ermakov, în timp ce Corpul XLVII Blindat (comandat de generalul Joachim Lemelsen și compus din Diviziile 17 și 18 Tancuri, plus Divizia 29 Infanterie-Moto) a executat un atac de sprijin în intervalul dintre Grupul Ermakov și Armata 13 sovietică.

Până la sfârșitul primei zile a ofensivei, germanii au pătruns 15-20 de kilometri în adâncimea apărării sovietice, realizând o breșă de 30 de kilometri între Grupul Ermakov și Armata 13. Un succes deosebit l-a repurtat gruparea tactică de luptă (Kampfgruppe) Eberbach din cadrul Diviziei 4 Tancuri, care, după ruperea apărării sovietice, a reușit să înainteze până la sfârșitul zilei peste 25 de kilometri în adâncimea dispozitivului sovietic.

Generalul Ermakov consideră atacul lui Guderian o diversiune

Pe baza rapoartelor confuze primite de la unitățile subordonate, generalul Ermakov a apreciat incorect magnitudinea asaltului german și situația tactică dificilă a forțelor sale, raportând comandantului Frontului (Eremenko) o situație departe de realitatea de pe teren. La rândul său, Eremenko consideră atacul lui Guderian mai mult o diversiune și îi ordonă să restabilească situația prin executarea unor contraatacuri locale. Însă, legăturile între unități – fragile încă dinainte de începutul bătăliei – se destramă cu rapiditate în timpul luptei și Ermakov pierde controlul asupra unităților blindate. Spre sfârșitul zilei de 1 octombrie, germanii cuceresc orașul Sevsk, elementele de recunoaștere fiind trimise la 25 de kilometri NE de localitate. Eremenko realizează, probabil, că asaltul nu era o diversiune și că se găsea în fața unei puternice ofensive germane.

Pe flancul stâng, corpul lui Lemelsen reușește de asemenea să înainteze cu succes, penetrând ușor defensiva sovietică și apoi respingând un contraatac executat de Brigada 141 Tancuri sovietică. Tancurile germane reușesc să întoarcă flancul Armatei 13 sovietice și lărgesc breșa dintre forțele acesteia și cele ale Grupului Ermakov. Pe 2 octombrie, Divizia 4 Tancuri cucerește orașul Koșelevskaia, iar Divizia 18 Tancuri forța râul Sev între Sevsk și Kukușino. La sfârșitul zilei de 2 octombrie, pe flancul stâng al Armatei 13 sovietice, germanii au cucerit localitățile Suzemku, Ulița și Golubovka, înaintarea rapidă a unităților blindate amenințând spatele defensivei Frontului Briansk.

Generalul Heinz Guderian (centru, urcat pe un tanc) se adresează militarilor din subordine

În doar două zile, forțele lui Guderian au realizat două breșe importante în frontul lui Eremenko, au respins contraatacurile Grupului Ermakov și au început să învăluie pozițiile deținute de Armata 13 sovietică. În urma asaltului masiv cu tancuri, Guderian a reușit să rupă apărarea sovietică pe un front larg și să exploateze rapid succesul obținut avansând puternic în adâncimea dispozitivului sovietic. Unități de cercetare germane (pe motociclete cu ataș și vehicule blindate) au fost trimise până la 100 de kilometri de forțele principale de-a lungul drumului care ducea spre orașul Orel și au cucerit un pod peste râul Oka în orașul Kromi.

240 de kilometri avans în doar patru zile

În dimineața zilei de 3 octombrie 1941, Kampfgruppe Eberbach înaintează rapid și cucerește orașul Orel (cu o populație de 110.000 de locuitori) apărat doar de forțe administrative și logistice sovietice. Încă o dată, blindatele germane profită de confuzia sovieticilor și cuceresc un oraș important înainte ca aceștia să poată reacționa. Pierderea Orelului a reprezentat o lovitură serioasă pentru Frontul Briansk, orașul fiind un important nod de comunicații, Eremenko pierzând astfel legătura atât cu majoritatea unităților subordonate, cât și cu STAVKA din Moscova.

În doar patru zile, Divizia 4 Tancuri a înaintat 240 de kilometri și a provocat pierderi inamicului cifrate la peste 2.200 de militari, capturând 16 tancuri și 24 de piese de artilerie cu prețul a 41 de morți și 120 de răniți. Înaintarea spectaculoasă a Kampfgruppe Eberbach a fost urmată însă de patru zile de inactivitate din cauza lipsei carburantului. În plus, stocurile de muniție erau de asemenea la un nivel scăzut. Propunerea lui Guderian de a livra combustibilul necesar (500 mc) pe aeroportul din Orel cu ajutorul avioanelor de transport Ju-52 a fost respinsă de Luftwaffe, care a motivat că aviația de vânătoare sovietică era deosebit de activă în această zonă. Neavând alte soluții, comandantul Corpului XXIV Bl. a fost nevoit să-și trimită unitățile de sprijin logistic către depozitele de carburanți dispuse înapoi și în patru zile a reușit să-și alimenteze cele două divizii de tancuri cu stocurile necesare. Cu tot efortul depus, cantitățile de carburant procurate erau insuficiente pentru atingerea următorului obiectiv al lui Guderian – orașul Tula.

În timp ce forțele lui von Schweppenburg erau imobilizate în Orel, STAVKA a început să reacționeze la breșele realizate de Guderian în dispozitivul Frontului Briansk. În zona Orelului au fost trimise unități de tancuri din rezerva strategică pentru recucerirea orașului și stabilirea unui aliniament defensiv la nord de localitate.

Comandantul Frontului Briansk – încă lipsit de informații reale asupra breșelor și pătrunderilor realizate de germani – a ordonat Armatei 13 să-și apere flancul amenințat, fapt ce a permis trupelor lui Lemelsen să se apropie de orașul Briansk din spate. Numărul redus de stații radio și coordonarea insuficientă dintre unități nu i-au permis lui Eremenko să aprecieze exact situația operativ-tactică și a facilitat manevra și deplasările unităților de tancuri germane. Ultima rezervă la dispoziția lui Eremenko – Brigada 141 Tancuri – a încercat o ultimă rezistență la Karachev, însă atacul a fost respins de cele două divizii de tancuri ale lui Lemelsen.

Divizia 17 Tancuri a trimis o grupare tactică să atace din spate orașul Briansk, reușind să ajungă în apropierea comandamentului Frontului Briansk, pe care l-a atacat imediat, generalul Eremenko fiind rănit și forțat să fugă pentru a nu fi capturat. În seara zilei de 6 octombrie 1941, blindatele germane au cucerit un pod peste râul Desna și pătrund a doua zi dimineață în Briansk, oraș cu o populație de 87.000 de locuitori. Astfel, dintr-o lovitură, o mică grupare tactică germană a reușit să neutralizeze conducerea Frontului și să cucerească un oraș important, încercuind în acest fel forțe importante din cadrul Armatelor 3 și 13 sovietice. În același timp, Armata 2 germană înainta și presa forțele sovietice dinspre vest, astfel că a fost formată punga de la Trubchevsk (la sud de Briansk) și de la Diatkovo (la nord de Briansk) – ambele fiind menționate în lucrări ca Punga de la Briansk.

Succesul german a fost însă parțial afectat de decizia lui Guderian de a nu aloca suficiente forțe din cadrul Corpului LVII Bl. pentru izolarea corespunzătoare a pungii de la Trubchevsk. Cinci zile mai târziu, șapte divizii din cadrul Armatelor 3 și 13 sovietice prinse în această pungă au profitat de cordonul subțire de trupe germane și au reușit, în urma unui atac puternic, să iasă din încercuire și să ajungă în liniile sovietice lângă orașul Tula.

Guderian era însă hotărât să mențină inițiativa și ritmul de înaintare și nu dorea să-și irosească timpul cu misiuni secundare – cum ar fi lichidarea forțelor sovietice din interiorul pungii de la Trubchevsk – care să-l distragă de la obiectivul final – Moscova, considerând că unitățile de infanterie ale Armatei 2 germane puteau să se ocupe de lichidarea pungii. Cu toate acestea, Guderian era conștient că sprijinul logistic pentru Grupul 2 Blindat era insuficient pentru a menține actualul ritm de înaintare. Pătrunderile ușoare realizate de forțele sale în dispozitivul Grupului Ermakov l-au convins pe Guderian că sovieticii nu mai dispuneau de forțe importante în fața sa și era necesar doar să continue asaltul cât mai mult în adâncimea dispozitivului inamic pentru a obține o victorie istorică.

FOTO: Getty Images, AFP