Cum a ajuns Delfi centrul spiritual şi economic al antichităţii

Diplomaţii din Atena stăteau cu capetele plecate. Preotul de la templu a adresat întrebarea oracolului din spatele cortinei, aşteptând un răspuns. Un miros ameţitor se amestecă în aerul greoi din templul lui Apollo, iar timpul de aşteptare devenea de nesuportat. Deodată liniştea a fost întreruptă de ţipătul unei femei:“Fugiţi! Fugiţi spre capătul pământului! Cedaţi necazurilor voastre!”

Diplomantii atenian şi-ar fi dorit să fugă cât mai repede posibil, dar trebuiau să se controleze. Veniseră ca să ceară sfatul Pythiei. Imperiul persan, inamicul numărul 1 al Atenei, ameninţa oraşul. Preotul i-a rugat să adreseze iar întrebarea. Toţi erau cu sufletul la gură. “totul în Attica se va prăbuşi, si văile sacre dintre munţi. Doar zidul de lemn va mai sta în picioare”. Diplomaţii au transmis mai departe răspunsul neînţeles. Temistocle însă l-a tălmăcit:zidul de piatră ar fi fost o metaforă pentru corăbii. Astfel, a dat ordin să se echipeze flota.

Istorii si legende

În anul 479 a.Hr. alianţa formată din 31 de oraşe greceşti i-a zdrobit pe perşi la Plateea, asigurându-se că nu vor mai îndrăzni să îi atace. Drept mulţumire oracolului, Delfi a primit în dar o coloană înaltă de 8 metri din fâşii răsucite din bronz, cu un vas sacrificial din aur în vârf. Columna a fost ridicată în locul de cinste al sanctuarului, exact în faţa templului lui Apollo. Oracolul a câştigat din ce în ce mai multă faimă, cerându-i sfatul oameni cu diverse profesii din lumea întreagă. Am putea spune că a devenit centrul lunii antice, atât spiritual şi cultural, cât şi economic. Oraşul în sine nu era nici mare nici puternic, dar în zilele când se consulta oracolul devenea arhiplin.

Potrivit legendei, statutul oraşului fusese hotărât de zei. Zeus dorea să găsească centrul lumii, iar pentru asta a trimis doi vulturi în direcţii opuse. Cei doi s-au întâlnit la Delfi şi aşa a stabilit centrul lumii. Explicaţia mai raţională este că solul de pe platoul din Parnassus era fertil şi păşunile ofertante, astfel că oamenii au fost atraşi de locul respectiv încă din 1600 a.Hr. Nu se cunosc amănunte cu privire la apariţia oracolului. Plutarh, care a fost şi el preot la templu, menţionează că sanctuarul a fost fondat când un păstor pe nume Koretas a descoperit puterile magice care se ascundeau pe acolo. De fiecare dată caprele sale se manifestau ciudat, lucru constatat şi de alţi păstori. Au descoperit că se ameţeau când se apropiau de o crăpătură în munte, iar ei înşişi s-au simţit ciudat, unii susţinând chiar că pot privi în viitor. Populaţia locală i-a ridicat un templu lui Apollo, desemnând şi o preoteasă care să intre în legătură cu energiile divine care sălăşluiau în crăpătură. Pythia comunica înţelepciunea lui Apollo, zeul care, potrivit lui Pindar, ştia rostul tuturor lucrurilor, şi câte flori înfloresc primăvara, şi câte fire de nisip au plajele.

Nu era nimic special însă că fusese înfiintat un oracol. Prezicerile făceau parte de mult din viata cotidiană a grecilor. Oamenii ghiceau în foc, în măruntaie, în zborul păsărilor. Peste tot erau oracole unde oameni cu abilităţi speciale făceau cunoscute intenţiile zeilor. Delfi a dobândit multă putere şi s-a impus ca autoritate supremă în domeniul consultării divine. Locaţia sa explică parţial acest lucru:oraşul se afla în apropierea trecătorilor care duceau spre centrul Greciei şi era şi aproape de un port natural. Numeroase izvoare asigura aprovizionarea caravanelor. Delfi a crescut odată cu întreaga lume greacă, în secolul al VIII-lea a.Hr., când s-au dezvoltat şi artele, literatura, filosofia, iar grecii au întemeiat numeroase colonii. Pythia le oferea sfaturi coloniştilor, iar pe măsură ce s-au afirmat colonii bogate precum Syracuza sau Cyrene, a crescut şi reputaţia oracolului. În curând au sosit regi din toate colţurile lumii. Înstăritul şi legendarul rege Midas din Frigia a trimis un reprezentant, iar ca omagiu a dăruit un tron de aur. Sefii de stat, generalii şi alte personalităţi veneau mereu cu daruri scumpe, sub forma marmurei sau metalelor preţioase.

Intre spiritualitate si avutie

Pentru cei mai mulţi oracolul rămânea o voce misterioasă din spatele unei cortine. Profetesele probabil că erau recrutate dintre localnice. La început Pythia era o fecioară tânără, dar tradiţia s-a modificat după vizita unui oarecare Echecrates din Thessalia. Se spune că acesta ar fi fost atât de captivat de frumuseţea sa încât a răpit-o şi violat-o. de atunci oamenii au adoptat o lege prin care profetesa trebuia să fie o femeie trecută de 50 de ani, dar îmbrăcată în veşmite de fecioară, menţionează istoricul Diodor. Oricine ar fi fost, aceasta ducea o viaţă periculoasă:gazele toxice care veneau din crăpătură, asociate simptomelor “profeţiei”, puteau avea consecinte fatale. Plutarh povesteşte la un moment dat că preoteasa a avut un atac de isterie, fugind în toate părţile şi în cele din urmă cazând la pământ şi decedând la câteva zile.

Starea de confuzie a Pythiei determina şi ambiguitatea răspunsurilor:practic fiecare interpreta ce îi convenea mai bine. Asta a descoperit si Kroesus, regele Lydiei, care în secolul al VI-lea a.Hr. a cerut sfatul cu privire la atacul împotriva Persiei. Oracolul a răspuns vag că un regat puternic va fi răsturnat. Încurajat, acesta a participat la război şi a suferit o grea înfângere, iar când i-a cerut socoteală, oracolul i-a spus că profeţia s-a împlinit, dar era vorba de propriul regat. Motto-ul de la intrare, “cunoaste-te pe tine însuţi”, sugera că doar cei care îşi cunosc bine slăbiciunile şi puterile pot interpreta corect profeţia.

Oamenii au continuat să vină la Delfi, care s-a îmbogăţit şi a crescut în influenţă. Preastigiul acestuia a dus la o bătălie cu oraşul vecin Krissa în 595 a.Hr. care a impus taxe celor care îl traversau pentru a ajunge la oracol. Oraşul a sărbătorit victoria prin extinderea deja faimoaselor jocuri pythice, serbate tot la 4 ani. Şi aici nu concurau doar atleţi, ci şi poeţi, compozitori sau muzicanţi, premiaţi cu coroane de lauri, dar şi monumente sau poeme bombastice în cinstea lor. Pindar îl numea pe Trasyboulos, tânărul care în 490 a.Hr. a câştigat cursa de care cu care de luptă, cel care făcea pământul să se cutremure. Pentru a celebra marea sa victorie i s-a ridicat o statuie de bronz la Delfi, astăzi la muzeul oraşului. Aceeaşi onoare i s-a cuvenit si flautistului Satyros, care a strălucit cu performanţa sa alături de un cor. Vizitatorii puteau de altfel să vizualizeze mersul istoriei aici. Numeroase monumente au fost ridicate de către oraşele-stat, mărturii ale victoriilor greceşti asupra perşilor, în vreme ce altele evidenţiau statutul important al Atenei după război, când a ajuns cel mai însemnat şi bogat oraş grecesc, supunând multe alte oraşe.

Apoi Sparta, care în 404 a.Hr. a învins Athena, a celebrat victoria ridicânt 38 de statui ale unor comandanţi militari chiar în zona de-a lungul drumului sacru spre templu. Dra nu doar Sparta şi Atena au adus aici comori:Argos a dăruit statui, Naxos un sfinx, Sifnos a construit un tezaur, în esenţă centrul sacru devenise şi unul economic. În plus, zidurile din Delfi serveau şi drept registre de tranzacţii. S-au descoperit mai bine de 3000 de inscripţii, multe continând mai mult de 100 de cuvinte şi unele texte tratau problema unor sclavi care si-au cumpărat libertatea folosindu-l ca intermediar pe zeul Apollo – actul inscripţionat avea valoare juridică.

La mijlocul secolului al IV-lea a.Hr. oraşul a început să îşi piardă ceva din prestigiul şi bogăţia de altădată. Regatul Macedoniei se dezvoltase enorm, supunând oraşele greceşti şi impunând ordinea într-o lume dominată de războaie locale. Semnificaţia politică a oraşului Delfi a scăzut, dar autoritatea oracolului s-a menţinut. Chiar Alexandru cel mare a căutat aici răspunsuri. Nici cucerirea romană din 168 a.Hr. nu i-a afectat statutul, reputaţia fiind atât de bine înrădăcinată încât şi împăraţii romani s-au grăbit să îi asculte sfaturile. Împăratul Nero a participat la jocurile pythice.

Oracolul nu a putut totuşi concura cu creştinismul. În 330 noul centru al lumii s-a ridicat la Constantinopol, la Hagia Sofia. În 360 împăratul Julian a încercat să urmeze paşii predecesorilor păgâni, dar emisarul său a primit de la Pythia doar o lamentare drept răspuns:“Spune-i împăratului că locuinţa glorioasă a zeuluia s-a dărâmat. Nici laurii nu mai au putere, nici apa magie”. Şi bogăţiile oraşului au dispărut. Constantin a adunat opere de artă de pretutindeni pentru noua capitală, de la Delfi alegând coloana şerpuită pe care au oferit-o grecii pentru sfatul de a construi corăbii, coloană folosită pentru a împodobi hipodromul. Povestea oracolului s-a sfârşit odată cu interzicerea păgânismului în vremea lui Teodosius.

Referinte:Historienet.no