Continuarea masacrului prin înfometare din Basarabia în aprilie 1947

Al Doilea Război Mondial a însemnat o luptă pe viață și pe moarte pentru obținerea de spațiu vital și nici hegemonia la nivel planetar nu era uitată. Nu exista noțiunea de milă pentru cel învins. Conducerea de la Moscova a revendicat teritoriul dintre Prut și Nistru sub diferite pretexte și era hotărâtă să realizeze o lume nouă, mai fericită în urma dispariției exploatării omului de către om și a dominației românești în regiune. Iosif Stalin a început campania de anexare în anul 1940 și au fost reluate în toamna lui 1944.

Teoria poate să fie frumoasă, dar practica omoară în lumea contemporană când la putere sunt conducători nepricepuți și care ascund lipsa de pricepere prin duritate. Teoretic, orice campanie militară aduce probleme economice și sanitare ce duc la o creștere a mortalității în rândurile populației civile prin scăderea nivelului de trai.

Ostilitățile s-au încheiat în mai 1945 și atunci autoritățile comuniste au înregistrat o mortalitate în scădere. Dacă au fost 9.688 de victime în aprilie, în mai au fost consemnate doar 8.404 și tendința era de reducere. Se putea demonstra că liderii comuniști au făcut totul și au înfrânt chiar și teribila putere a Morții. Făceau parte dintr-o formă de guvernare superioară. Luna aprilie a anului 1946 parcă a vrut să confirme superioritatea regimului roșu și mortalitatea s-a redus la numai 4.886 de decedați de toate vârstele și din toate cauzele.

Istoricul Valeriu Pasat a publicat însă datele și pentru luna aprilie a anului 1947 și cifrele reci ale statisticii vin să demonstreze că politicile liderilor partidului unic au fost mai mult decât catastrofale. Au pierit 15.034 de persoane. A fost un masacru în care a fost depășit numărul de victime din lunile aprilie ale celor doi ani precedenți. Atunci au fost în total 14.574 de morți din populația rărită în cumplita lună martie.

Dezastrul a fost provocat de politicile Moscovei de luare a cotelor de cereale și alte produse agricole în funcție de suprafață și cultură. Aceste alimente au fost urcate în vagoane și trimise spre ținuturile îndepărtate și industrializate. Se poate scrie că a fost un efort pentru refacerea uzinelor și pentru progres, ceea ce ar fi fost normal și, uneori, mai sunt necesare unele sacrificii. Problema este că Iosif Stalin a cerut dezvoltarea bazei de război pentru realizarea revoluției mondiale și a refuzat să cumpere cereale și medicamente necesare populației ce era afectată și de seceta teribilă. Chiar dacă a fost informat despre situația jalnică a locuitorilor dintre Prut și Nistru, au fost date ordine pentru colectarea multor produse alimentare și acestea au plecat pentru întreținerea orașelor producătoare de armament greu. A fost un Holodomor, asemănător celui din 1933 din Ucraina și având aceeași cauză: dezvoltarea industriei de armament, cel ce nu produce ceva util și generează costuri impresionante. Iosif Stalin nu dorea decât cucerirea întregii planete și trebuia să facă rost de arme și muniții în cantități impresionante după lovitura dată de diviziile lui Adolf Hitler.

_{Foto sus: Iosif Stalin (}_©_Mil.ru)